Cel mai mare cliseu din istoria omenirii, mi s-a parut intotdeauna egal cu bunatatea, pe care, trebuie sa o demonstram neaparat in preajma Craciunului, de parca, in restul anului, ne luptam ca niste ''neanderthalieni'' pentru hrana si nu avem timp pentru asa ceva. Tot aud propaganda asta de trilioane de ori...de sarbatori trebuie sa fim mai buni, mai intelepti, ne uram lucruri cat mai fantezist posibile si mai ales utopice.
Nu stiu daca trebuie sa rad sau sa plang cand vad mesaje sau sms-uri de genu': sa te loveasca norocul in moalele capului, fie ca universul sa conspire si sa iti aduca multa dragoste incununat neaparat, cu finalul apoteotic...in aceste sfinte sarbatori, sa nu uiti sa fii mai bun. Stau putin pe ganduri...oare familia Nelu, chiar ''m-a ameninta'' cu ceva? Sau...nu? Fireste aceasta familie nu exista in mentalul meu, este doar un nume ales intamplator.
E clar, insa, ca nu uitam sa fim ipocriti, multi dintre noi asteptam cu infrigurare ''sfintele sarbatori ale revelionului'' lasand mereu pe plan secund, nasterea lui Iisus Hristos care, nu suna prea ''cool'' nu? Vin rudele la masa, pai ce? Bunica ne iubeste oricum, fie ca purtam sau nu haine de sarbatoare.
De revelion e altceva, musai haine noi...altfel nu iti merge bine, busuiocu' in buzunar, bani, carduri, ceasuri, orice simbolizeaza bogatia, trebuie purtat nu? ca doar nu vrei sa iti mearga prost, tot anul care sta sa bata la usa.
Si pana la urma de suflet cine se mai ingrijeste? daca ar mai trai, l-as auzi pe Octavian Paler spunand asta, cu toata convingerea. Din fericire pentru cei care se transforma intr-un monument de bunatate, doar in aceasta perioada, totul a luat sfarsit. De acum inainte cei mai multi dintre noi nu mai sunt fortati sa se poarte ''anormal'' si se pot simti in largul lor.
Griul a revenit in forta in vietile multora, uitam complet de muntele ala plin de dragoste pe care ne chinuim sa il faurim de Sarbatori. Revenim la vechile obiceuri, ne umplem de anxietate, intram in depresia muncii, numaram din nou zilele pana la urmatoarea sarbatoare importanta, la statistici si zile libere, nu ne bate nimeni pe glob.
Nu stiu daca mai are o importanta, sunt acelasi intotdeauna, plin de defecte, cateodata chiar si de arogante, un tip care nu isi suporta proprile greseli si care de multe ori nu le poate intui. Am fost prins mereu cu ''lectia neinvatata'' dar tot timpul m-am gandit la cei dragi si am invatat sa-i iubesc asa cum sunt.
Mi-e frica cateodata, cand nu reusesc sa-i accept si ma supar pentru greselile lor, uitand ca nici eu nu sunt perfect, dar mereu am regretat dupa, cand i-am ranit, mi-am dat seama ca nu am vrut sa fac asta, cu adevarat.
Nu am cerut niciodata vreun cadou de la cineva anume, poate doar de la divinitate, dar de acolo nu poti primi, decat daca meriti, poate de aceea cadoul pe care il astept sub brad de sarbatori, nu vine niciodata, poate chiar nu il merit.
Stati linistiti, nu e ultimul model de Ferrari, nu e marele premiu de la Loto, nici macar pe cea mai frumoasa femeie din lume nu o doresc, este ceva ce intreaga omenire se chinuie sa-i dea o definitie inca de cand a descoperit focul. Este acel lucru abstract care te face egal cu zeii, care iti inalta sufletul si te aduce la starea de beatitudine...am demontat bradul, dar inca privesc cu coada ochiului, verdeata trista...oare dragostea adevarata a vrut sa isi atinga aripile de aceste minunate crengute?...sau trebuie sa mai astept inca un an...nu stiu cat voi mai putea sta in imbratisarea rabdarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu