iunie 30, 2009

Cateva lucruri referitoare la "Sfinx"

Stelist pana in maduva oaselor, Alecsandrescu a stiut sa se strecoare timp de 20 de ani astfel incat sa nu lase senzatia ca ar avantaja, prin vreo decizie, formatia la care evoluase. Mai mult decat atat, dadea uneori impresia chiar ca o dezavantajeaza in raport cu eterna rivala, Dinamo. Rezolva fel de fel de cerinte care veneau dinspre Stefan cel Mare, si dinspre Craiova. Mai ajuta si Ramnicu Valcea, ca doar era orasul lui, nu-i refuza niciodata pe cei de la Petrosani, pentru ca stia ce valvataie poate genera o nemultumire a "oamenilor muncii din Valea Jiului". Era bun prieten cu Dumitru Dragomir, cu Jean Padureanu, care i-l bagasera sub pulpana si pe Romica Pascu. Intr-un cuvant, nea Ion cauta sa-i impace pe toti.
In acest timp, pe ascuns, Alecsandrescu lucra insa si pentru Steaua. In 1977, cand s-a creat Centrul National de pregatire a juniorilor, Luceafarul, "Sfinxul" a influentat numirea unor antrenori filostelisti. Pana la urma, insasi ideea de a influenta un astfel de club a apartinut unui alt stelist, Stefan Kovacs. Pisti venise cu proiectul din Olanda. Acolo vazuse cum copiii selectionati din toate regiunile si coloniile batave erau reuniti in cateva grupe de mare performanta, care beneficiau gratuit de cazare, masa, invatamant, toate numai in scopul de a forma fotbalisti profesionisti. Tripla izbanda a Ajaxului in Cupa Campionilor Europeni, doua dintre victorii obtinute chiar cu Kovacs la timona, si accederea "Portocalei Mecanice" pana in finalele Campionatelor Mondiale din RFG si Argentina au dovedit ca proiectul daduse roade.

iunie 29, 2009

Un altfel de Michael Jackson!

Vroiam neaparat sa fac o paranteza sa vi-l prezint in caz ca nu il stiati, pe noul Michael Jackson, il cheama Suleman Mirza si pe mine m-a fascinat pe loc prin stilul sau de dans foarte asemanator fostului star Pop, l-am descoperit in actiune impreuna cu bunul sau prieten si partener de scena Madhu Singh la emisiunea engleza de produs talente "Britain's Got Talent" cum efectiv a ridicat toata sala in picioare si aplaudat la scena deschisa, merita vazut!

Venirea "Sfinxului"

Pentru Steaua, cupele erau insa departe. Olteanu se lamurise intr-un fel asupra inexistentei vreunui pericol din partea Cabinetului numarul 1, dar ramase ferm pe pozitie in ideea de a crea o echipa la Steaua. "Tovarase Coman, imi trebuie totusi un specialist cu care sa ma consult. Vreau sa fac treaba serioasa la fotbal". "Domne, cel mai bun ar fi Alecsandrescu. Ion e acum secretar la Federatie, dar el este stelist suta la suta si, de 20 de ani, de cand lucreaza la FRF, si-a facut o gramada de relatii. Eu zic ca ar trebui sa-l pui chiar seful sectiei de fotbal". Coman avea o idee fixa in ceea ce priveste echipa Steaua. In urma cu ani, la o discutie cu sefii clubului, le ceruse acestora sa creasca talente in curtea proprie. Asa au aparut, intr-un interval relativ scurt, jucatori ca Iordanescu, Sames, Marcel Raducanu, Aelenei, Adrian Ionescu, toti formati si promovati de Steaua. Si in privinta conducatorilor avea aceeasi conceptie. De aceea i se parea cel mai nimerit Alecsandrescu.
Fostul international stelist intrase intr-un con de umbra la Federatie. Chiar daca nu se dovedise nimic niciodata, asupra activitatii lui, in special in raport cu delegarile si observarile arbitrilor, planau destule semne de intrebare. Era vizat, in curand, pentru o schimbare, cu atat mai mult cu cat teoria rotirii cadrelor, la moda in acea perioada, functiona in orice domeniu. Semnalul primit de la Olteanu s-a dovedit a fi, pana la urma, exact ceea ce astepta Alecsandrescu.
"Ioane, hai la Steaua! Trebuie sa facem treaba". Prezenta ministrului in sediul din Vasile Conta anunta ceva si pentru ceilalti functionari. Dupa plecarea lui Coman, luni bune, ministrul apararii nu-si facuse aparitia in acea cladire. Alecsandrescu il primi in biroul lui si discutia prinse contur imediat in jurul aceleiasi intrebari: "Cum sa facem sa recladim echipa?". Daca se astepta sa primeasca sfaturi de la nea Ion, Olteanu se inselase. Omul din fata sa asculta pledoaria, dar nu oferi pe loc vreo solutie. Nu degeaba i se spunea "Sfinxul". A admis insa un lucru mult mai important. Ca il tenteaza noua functie si ca va accepta sa vina la Steaua. Dar numai dupa ce-si va pune la punct "cateva probleme de ordin profesional". Generalul Olteanu cucerise primul si cel mai important obiectiv.

iunie 28, 2009

Unbreak my heart!

Ce melodie superba ascult, e veche, stiu dar e vorba aia, oldies but goldies, Tony Braxton a scos pe piata aceasta superba piesa prin 1996, undeva cand eu incepeam primii pasi de scoala, deci nici nu aveam de unde sa stiu ce inseamna sentimentul minunat numit dragoste, dar recomand aceasta piesa tuturor indragostitilor, o ascult incontinuu:X:X, dupa miezul noptii revin cu un nou episod din fascinanta poveste a formarii marii echipe a Stelei de la mijlocul anilor 80 si pana la castigarea trofeului suprem european castigat in 1986.

Sprijin stelist pentru Craiova.

Inca din 1978, cand era ministrul al apararii, Coman incepuse sa discute serios despre cresterea performantelor Stelei in cupele europene. De altfel, in 1982, intr-o sedinta pe care a tinut-o, in calitate de secretar al CC, la CNEFS cu toti antrenorii si conducatorii echipelor de fotbal, el a reluat ideea. "Tovarasi, a spus el atunci, nu trebuie sa va imbatati cu apa rece ca fotbalul este sportul rege si de aceea aveti unele privilegii. Trebuie sa fiti realisti si sa acceptati ca pana acum ati fost rasfatati. Handbalul a luat cupe europene si campionate mondiale, voleiul la fel, dumneavoastra nu puteti sa ajungeti nici macar in fazele superioare. Eu cred ca este momentul sa atacam cu seriozitate competitiile europene intercluburi. Universitatea Craiova, Dinamo, Fc Arges, poate si Steaua trebuie sprijinite pentru a urca. Daca ne organizam bine, nu se poate sa nu cucerim si noi, peste cativa ani, o cupa europeana. Va spun sincer, sunt stelist, dar acum, ca raspund pe linie politica de tot sportul romanesc, va voi trata pe toti in mod egal. Important este sa triumfe o formatie romaneasca, indiferent care ar fi numele ei".
Ceea ce specialistilor din sala li se parea la momentul acela o utopie pentrul general-colonelul Ion Coman era posibil. De altfel, vorbele sale nu au ramas doar intre peretii salii din strada Vasile Conta. Peste cateva luni numai, cand Craiova isi incepea urcusul spre semifinalele Cupei UEFA, stelistul Coman a intervenit, in forta chiar, pentru a opri tentativa de destramare a acelei echipe. "Crisan voia sa plece pe la Oradea, de Ticleanu tragea Sportul Studentesc, Dinamo ii dorea pe Balaci si pe Camataru, Steaua se interesa tot mai insistent de Ungureanu si de Lung. Atunci am dat un ordin si, pentru o perioada, am interzis transferurile. Iar Universitatea a ajuns pana in semifinalele Cupei UEFA", isi reamintea Coman.

iunie 27, 2009

Primul pas!

O buna bucata de vreme, trebile tarii nu l-au lasat pe Olteanu sa se aplece asupra sportului. In plus, avea si o strangere de inima pentru simplul fapt ca, efectiv, nu-i placea. Dar vorba aruncata de seful statului il macina. Asa ca, la vreo jumatate de an dupa intrevederea de la Neptun, ministrul puse mana pe telefon si ceru legatura la predecesorul sau in functie. "Tovarase Coman, Olteanu va deranjeaza". Spuneti, tovarase ministru, cu ce va pot fi de folos?". "As vrea sa purtam o discutie. N-are nici o legatura cu armata, ci cu sportul". "Daca-i vorba de asta, cu cea mai mare placere. Va astept la mine in birou".
In dupa-amiaza aceleiasi zile, ministrul intra in cladirea Comitetului Central. Urca pana la etajul 6 iar in fata biroului superiorului sau isi trase sufletul, batu si-i ceru sefului de cabinet sa-l anunte. Imediat usa capitonata se dadu la o parte, iar in pragul ei aparu un barbat nu inalt, dar bine facut, cu alura de sportiv, inceput de chelie si fata joviala. "Poftiti, tovarase Olteanu, va asteptam!"
Daca tot era acolo, ministrul deschise discutia cu cateva probleme strict de armata, dupa care incepu sa sarjeze. "Tovarase Coman, spuneti-mi si mie, chiar asa de interesat de fotbal este tovarasul Ceausescu?". Coman se lasa mai bine in scaun si-si dezveli un zambet strengaresc. "Domne, ii place. Pe deasupra este stelist, ca doar e echipa armatei, dar de aici si pana la ce probabil ca gandesti dumneata e cale lunga. La cata treaba are, nu-i sta lui gandul la fotbal. Poate o sa-ti mai arunce cand si cand cate o vorba, dar stai linistit ca n-are nici o treaba. Acu' vreo doi ani, era la Snagov, intr-o duminica. A iesit cu yachtul pe lac si, dupa pranz a ascultat etapa la radio. Steaua pierduse un meci la scor, 4-1 daca nu ma insel. A doua zi dimineata, cand m-a vazut, m-a intrebat ce am de gand cu echipa aia ca nu mai bate pe nimeni. Dar dupa aia si-a vazut de treaba. N-are el timp, domne, de din astea".
Olteanu parca mai auzise intrebarea misterioasa cu "echipa aia". Orgolios, nu i-a spus lui Coman de intalnirea de la Neptun, dar a continuat sa se intereseze si sa-si inunde mintea cu notite. Nu-i placea sa fie prins "in defect" si de aceea, chiar daca primise asigurari de la actualul secretar al CC ca implicarea sefului statului se rezuma la intrebari nevinovate, Olteanu incepea sa-si creioneze un plan de lupta. Nu a putut insa sa arunce urmatoarea intrebare ca, starnit, Coman l-a intrerupt. "Stai sa-ti mai spun una. Promovase Scornicestiul in Divizia A si urma sa joace cu noi. Inainte cu vreo doua zile de meci, intr-o pauza de sedinta de Comitet Politic, a venit la mine si mi-a spus: " Ma, sa nu cumva sa-i iertati pe aia! Sa-i bateti, ai auzit?!". S-a intamplat insa nu doar sa-i batem, ci sa le dam vreo sase goluri. Luni dimineata iar ne-am intalnit. Radea. " Ba, chiar ati luat-o in serios. Voi nu i-ati batut p-aia, i-ati omorat!". Sa sti insa ca la nivelul reprezentarii internationale ii pasa de sportivii romani. Vrea sa fie cei mai buni si noi aici trebuie sa actionam".

iunie 26, 2009

O intrebare ca un ordin



"Si in incheiere, va atrag atentia inca o data, tovarasi, sa nu va abateti de la strategia si politica partidului nostru. Sa reprezentati cu cinste Romania la aceasta sedinta a Consiliului Politic Consultativ al Tratatului de la Varsovia. Mult succes, dragi tovarasi!". Usa salii de sedinte din vila de la Neptun a lui Nicolae Ceausescu se deschise larg. Primul aparu insusi seful statului. Chiar daca isi intrerupsese vacanta pentru a da ultimele indicatii delegatiei care a doua zi trebuia sa plece in Polonia, Ceausescu afisa aceeasi tinuta ca in tablourile ce tronau deasupra fiecarei table din salile de clasa ale scolilor. Costum gri inchis, camasa alba scrobita, cravata rosie cu irizatii albe. Purtand o mapa sub brat, omuletul cu parul carunt se indrepta spre terasa, acolo unde consoarta lui de-o viata statea la taclale cu sotiile lui Emil Bobu, Gheorghe Oprea si Nicolae Constantin, toti trei membrii ai Comitetului Central. Cu paharul de apa minerala in fata, Elena Ceausescu rupse brusc discutia cu celelalte femei pentru a aborda "problemele partidului". "Gata, draga? Hai, fa-te lejer si vino si tu aici! Apropo, n-ai discutat cu Olteanu, poate vine si el cu sotia la mare dupa ce se intoarce din misiune. L-am pus ministru' apararii de putin timp si ar fi bine sa ne cunoastem mai indeaproape", spuse prima tovarasa a tarii. "N-am avut timp draga, de asa ceva. Dar stai ca n-o fi plecat chiar atat de repede. Ia chemati-l, ma, incoace!", porunci nea Nicu.
Constantin Olteanu fusese pus ministru al apararii in martie 1980 in locul lui Ion Coman, cel care "saltase" in functia de secretar CC al PCR cu probleme speciale. Era cunoscut ca un om ferm, militaros si cu mintea foarte ascutita. Gratie inteligentei si indemanarii de a undui printre obstacolele vremii, urcase de la prafuita Dambovita natala pana in guvern. Acuma se afla pentru prima oara la resedinta de la mare si, totodata, in fata primei misiuni mai importante. Sosise la Neptun impreuna cu Ilie Verdet, primul ministru, Virgil Cazacu, secretar CC al PCR, si Stefan Andrei, ministrul de externe, chiar in aceea dimineata. A doua zi, in aceeasi componenta, urmau sa plece la Varsovia, pentru a se intalni cu omologii din Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Polonia, Ungaria si URSS si pentru a stabili strategia de anihilare a planurilor rivalilor din NATO. Abia astepta sa se reintoarca la Bucuresti, sa mai puna la punct cateva chestiuni la minister, sa mai schimbe doua vorbe cu nevasta, cand vocea aghiotantului ii stopa mersul grabit. "Tovarasul secretar general va cheama pe terasa!".
Pusi unul langa celalalt, Ceausescu si Olteanu pareau frati buni. Cam aceeasi inaltime, nu mai mult de 1,70, cam aceeasi alura si fizionomie, cu parul buclat si pieptanat pe spate. "Ia loc, tovarase Olteanu! Eu si tovarasa ne-am gandit sa te invitam, dupa ce-ti inchei misiunea, la cateva zile de odihna aici, cu noi. Mai stam si noi, mai discutam problemele partidului, jucam un sah. Chiar, te pricepi?". "Foarte putin si oricum, nu asa bine ca dumneavoastra". "Dar de unde stii tu cum joc eu?'' " Tovarasii Banc, Stefan Andrei, Pana si Dascalescu sustin ca sunteti un partener redutabil!"
####

Pe culoarul lung spre iesirea in imensa gradina cu pauni ce inconjoara vila, seful statului i-a mai atras o data atentia lui Olteanu asupra "importantei sedinte de la Varsovia", dupa care si-a luat ramas bun. Nu inainte de a-i mai arunca o intrebare. "Auzi, tovarase Olteanu, dar cu echipa aia de fotbal ce mai faceti. ca nu mai castigati nimic!?..."
"Echipa aia de fotbal" era Steaua si, conform organigramei, ea era sub directa conducere a Ministerului Apararii. Facea parte din cadrul Clubului Sportiv al Armatei, care, im fapt, era o unitate militara. Clubul se numea UM 2308, iar batalionul "fotbalistic", UM 2317. Firesc, ministrul avea in subordine CSA Steaua, iar din partea partidului coordonarea revenea Consiliului Politic Superior al Armatei, al carui sef era la acea data generalul Gomoiu. Dupa schema de functiuni, ministrul, adica generalul Olteanu, era superiorul lui Gomoiu. Cei doi dirijau in mod normal clubul, al carui comandant, colonelul Ion Aurel, avea in subordine toate cele 21 de sectii printre care si fotbalul, la vremea respectiva condus de colonelul Florescu. Sub aceasta palarie stufoasa isi desfasurau activitatea antrenorii si conducatorii "ros-albastrilor". De aceea Olteanu fusese intrebat de seful statului despre situatia echipei, iar in aceea clipa, intre tancuri, batalioane, strategii si planuri de pace, fotbalul devenise si el o miza. Hai ca asta fusese ultimul lucru la care se putea gandi noul ministru. Putea insa sa-l ignore?
Cand a iesit pe poarta de la Neptun, in capul lui Olteanu mecanismele incepusera sa actioneze in ritm mult mai accelerat. Daca indicatiile pretioase ale "tovarasului" in legatura cu o activitate sau alta erau lucruri obisnuite, vorbele aruncate in vant dadeau mari batai de cap. "Ce-o fi vrut sa spuna?" era intrebarea tuturor celor care primeau o astfel de provocare. Asa disparusera biserici, asa se dezgolisera balcoanele inchise de oameni pentru a se mai proteja de frigul iernii. Asa se construisera cupole la Casa Poporului si tot asa, dupa o simpla intrebare, se dadusera jos peste noapte. "Ce-o fi vrut sa spuna?"
Pe tot drumul spre casa, Olteanu a desfacut firul in patru. Stia ca fostul ministru, Ion Coman, era un om impatimit de sport, in general, si de fotbal in special. Stia ca era un stelist inrait. Aflase ca fusese ca un copil de trupa si ca se lipise de baietii de la fotbal ca marca de scrisoare. Mai intai de marea echipa a CCA. Mergea cu echipa si la meciuri, si in cantonamente. Pe atunci era doar locotenent si percuta imediat la solicitarile lui Toma, Voinescu sau Zavoda, care-i cereau sa se prezinte cu doua-trei sticle de Murfatlar, "dar d-alea cu corabioara, nu oricare", la masa lor de rummy. Intre timp urcase in grad si in functie, iar cand a ajuns ministru a luat hotararea sa cosntruiasca stadionul din Ghencea. Era in 1974, cand, cu 9 milioane de lei alocate de la buget si restul de 25 furnizate de armata, a finalizat cea mai moderna arena de fotbal din tara. Nu numai ca-i placea sportul, dar Coman si si pricepea. Faptul ca juca zilnic tenis de camp devenise un fapt de notorietate, care ajunsese si la urechile primei familii a tarii. Dar cum jocul cu racheta era socotit sport burghez, iar printre parteneri se aflau nu numai Ilie Nastase sau Ion Tiriac, ci si prietenii celor doi, Vilas, Ovici si Panatta, Coman avusese de suportat nu odata criticile proletare. Una peste alta, mostenirea "domniei lui Coman" era una importanta pentru noul ministru.
Pe de alta parte, Olteanu stia ca nea Nicu era stelist. Sau mai bine zis, simpatiza intr-un fel Steaua inca de pe vremea inceputurilor lui in armata, pentru ca se mai interesa si de Scornicesti, echipa satului lui natal, si de Universitatea Craiova, ca doar erau oltenasi de-ai lui. Dar la fel de bine stia ca daca pana in 1965 mai venea din cand in cand la stadion, dupa, n-a mai aparut niciodata. Nici macar la meciurile echipei nationale. Avea insa informatii ca mai urmarea uneori la televizor, in special partidele internationale. Din pricina rezultatelor proaste se mai enerva, le mai zicea apropiatilor ca "astia nu merita conditiile oferite de partid ca, uite, n-au facut totul sa castige si terfelesc numele tarii". Dar se limita la atat. De altfel, din acel moment, Ceausescu nu i-a mai zis ministrului mai nimic despre Steaua in nici una dintre intalniriloe lor. Olteanu insa a invatat multe din aceasta prima intalnire semioficiala cu seful statului. Cu alte cuvinte, a pastrat distanta. Iar pentru a se feri de alte vorbe spuse in vant care sa-i creeeze probleme suplimentare, nu si-a facut niciodata vacanta la vila lui Ceasusescu de la Neptun.

iunie 25, 2009

Ante scriptum!

Suntem in vara lui 1985 si, dupa 7 ani, Steaua castiga iar titlul de campioana. O perioada lunga pentrul fanul stelist dedulcit cu performantele. O portiune de timp in care, pe deasupra, rivalii ei din campionat defrisasera drumurile europene.
Universitatea Craiova fusese nava amiral. Parcursul ei din editia 1982-1983 a Cupei UEFA a ajuns pana in pragul finalei, lasand in afara competitiei trupe de renume pe continent precum Fiorentina din Italia, Bordeaux, din Franta sau Kaiserslautern, din Germania. Niciodata, in perioada postbelica, o echipa de club romaneasca nu mersese atat de departe.
Un an mai tarziu, Dinamo facea pasul inainte. Atinsese aceeasi faza, semifinala dar in competitia suprema, Cupa Campionilor Europeni, dupa un traseu in care le eliminase pe detinatoarea trofeului, Hamburger SV, si pe campioana marii Uniuni Sovietice Dinamo Minsk.
Venise randul Stelei. O echipa formata in cativa ani de cautari, de schimbari de antrenori, de perindari de jucatori. Intr-un cincinal, ca sa folosim o sintagma a vremii, prin Ghencea trecusera cateva duzine de fotbalisti. 16 dintre ei aveau sa ramana si sa inceapa urcusul Golgotei. Steaua reinnodase performanta interna si tragea cu ochiul catre triumful extern. Nu era doar ambitia sportivilor, ci si jocul de orgolii al generalilor. Daca putuse Craiova lui tov. Stefan Andrei sau Dinamo a tov-ilor din Securitate, de ce sa nu reuseasca si Steaua lui tov. Ceausescu?
Dincolo de trufia indivizilor cu epoleti si functii din spatele cortinei, performanta europeana apartinea eroilor din iarba. Era a lui Balaci si Stefanescu, a lui Augustin si Orac, a antrenorilor Tica Otet si Nicolae-Nicusor. Drumul lor meritoriu s-a oprit insa de fiecare data inaintea finisului. Steaua avea sa preia stafeta din mers si sa construiasca edificiul pana la capat. O poveste unica in fotbalul nostru si, ma tem, irepetabila. Povestea singurului trofeu major cucerit vreodata de o echipa romaneasca. Pe care va invit s-o parcurgeti in niste episoade de mare exceptie!

"The end of choice"

Am vazut pe blogul amicului si colegului meu drag Tibby un super hit, o melodie foarte adevarata din pacate care spune exact starea turismului romanesc la ora actuala, pe mine m-a amuzat teribil si ii multumesc pentru asta, e absolut genial videoclipul! auditie placuta

P.S: Am luat examenul cu 8, acum sunt in mod oficial in vacanta!

iunie 24, 2009

Maine examen si un nou episod din "poveste fara sfarsit"!

Am avut azi niste mari probleme cu internetul care dupa niste telefoane exasperante la firma de internet, am rezolvat situatia, din pacate am ramas dator cu un nou episod din povestea castigarii CCE de catre Steaua, m-a apuc de invatat pentru ca maine am un ultim examen la facultate si maine va postez un nou episod...to be continue!

iunie 23, 2009

Singin' in the rain!



Ce aventuri aseara, nu credeam ca voi pati asa ceva, sa ma duc la o simpla filmare si totul sa se transforme intr-o mica aventura, pe "platourile" de filmare de la Republica care dupa ploaia sanatoasa de ieri, se transformase in frontul de razboi din Vietnam nu alta, unde a trebuit sa "slalomam, impreuna cu Cristina, Anita, Anca si verisoara mea Gilda, am jurat ca nu mai calc pe acolo decat in conditii speciale, dar am si ras in prostie, asta e una din principalele mele calitati scot maximul de haz dintr-o situatie realmente de plans, unde practic in loc sa filmam o reclama obisnuita nu dau nume unde, nu e frumos! s-a transformat intr-un film hororr de toata frumusetea, peisajul a fost incredibil de emo zici ca venea sfarsitul lumii, va prezint drept dovada si niste poze ce-i drept nu foarte reusite dar pe ploaia aia va zic eu ca au fost niste capodopere!
Ce sa mai totul s-a amanat cum era de asteptat, cum ea sa venim 500 de insi sa filmam un film horror? va zic eu totul s-a petrecut cu in lacrimi de ras, si nu o sa uit prea usor seara trecuta!

Maine continui cu serialul povestii castigarii CCE de catre Steaua in 1986.

iunie 22, 2009

Prolog



...Pe laterala careului de 16 metri, cu zambetul pe buze si mainile lipite una de alta ca pentru rugaciune, Duckadam se tranteste in fund. "Doamne, iti multumesc, Doamne, ca m-ai ajutat!". Pentru portarul Stelei tot ce il inconjura acum disparuse. Era doar el cu el. Aparase 3 penaltyuri, nu stia cate vor mai fi si nici n-avea chef acum sa faca vreo socoteala. "Uite-l pe Gaboaja. Asta bate bine, dar tot i-am mai luat cateva navete de bere de 3 ani de cand ne intrecem la 11 metri dupa antrenamente".
Duckadam nu privise nici una dintre executiile coechipierilor si n-o va face nici acum. Dupa ce Balint si-a fixat balonul pe punctul cu var, Helmuth s-a lasat usor pe spate si a inchis ochii. Huiduelile tribunei ii spargeau timpanele. "Or izbucni, ca la Miti si Loti, sau aud iar oftatul ala atat de placut?". Nebunia transformase fluierul lui Vautrot intr-un tignal sters, pierdut in spatiu. "Huuuuuuuo!". "Ahhhh!". "Ce? A marcat Gabi?" Helmuth a deschis ochii mirat. Linistea cazuse iar ca o ghilotina peste capetele spaniolilor care umplusera stadionul "Sanchez Pizjuan". Ase e, a dat gol ! e 2-0 pentru noi! Bravo, Gabi!", apuca sa-i strige Duckadam dupa care se indreapta cu pasul lui apasat de urs grizzly spre linia portii.
"Helmuth, te arunci decis in stanga", isi spuse. "Nu trebuie sa-ti fie rusine daca vei fi pacalit. Orice portar isi alege un colt la 11 metri, dar de teama de a nu fi penibil, nu impinge in picioare hotarat, iar cand o face e prea tarziu. Tu trebuie sa risti!", se imbarbateaza Helmuth dupa care isi focalizeaza privirea pe ochii lui Marcos, al patrulea executant al Barcelonei. "Hai, baiete, ca-ti cam tremura picioarele. Ce oi zice tu, ca daca am plecat de trei ori in dreapta sunt chitit pe partea aia? Uite ca acum ma sucesc. Sa nu te sucesti si tu, da, baiete?" Semnalul lui Vautrot se aude de aceasta data extrem de clar. Helmuth isi infunda inca o data manusile una intr-alta, se incovoaie si incepe sa tropaie usor din picioare. "Hai baiete, da-o la mine! Hai, primul pas...., al doilea....., e bine asa....., al treilea...Hai, trage! Am plecat! Si......Te-am pacaliiiiiit, uite-o, e iar la mineeeeeee! Esteeeeeeee!". In clipa urmatoare Boloni atarna deja de gatul portarului. "Bravo, Duca! Bravo, baiete!". Helmuth nu realizase insa ca totul se terminase. "Ce-i gata?". "Gata! Am castigat!" Am luat Cupa!". "Bravo, ba! Am luat-o, ba, e a noastraaaaa!". "Cupa Campionilor, ba e a noastraaaaa!".

In memorabila moapte de 7 mai 1986, la Sevilla, Steaua devenea cea mai buna formatie de club din Europa. Adevarata poveste a construirii acestei echipe unice, care a disputat trei semifinale si doua finale de Cupa Campionilor in numai 4 ani, incepuse insa la malul marii, intr-o splendida zi de vara a anului 1980

iunie 21, 2009

Poveste fara sfarsit !

Am reusit sa urmaresc aseara niste meciuri rare dar memorabile din istoria fotbalului romanesc si mai ales al Stelei legendare de la mijlocul anilor 80, jocuri pline de istorie si incarcatura emotionala unde practic si daca ai fi un simplu microbist neutru tot s-ar face pielea de gaina, am reusit sa vad faze de geniu, momente rare si de neuitat dar mai ales jucatori care nu orice muritor are onoare de-ai vedea la lucru, un Lacatus, Balint sau T.Stoica nu se nasc la orice ora si cu siguranta acel dream-team al militarilor cu greu mai poate fi egalat vreodata.
Ramane sa va povestesc detalii picante zilele urmatoare, promit, din culisele singurei povesti cu final fericit din istoria fotbalului nostru, castigarea Cupei Campionilor Europeni in anul de gratie 1986, pana una alta va las sa va delectati cu cateva secvente de neuitat aflate in arhiva televiziunii de stat romane.


Detin informatii de o veridicitate de 100 % din sursele GSP asa ca va promit un serial foarte interesant incepand de maine despre cum s-a format acea extraordinara echipa si pana la povestea finalei din Sevilla cu FC Barcelona!

iunie 18, 2009

Ce se mai aude prin tarisoara asta "frumoasa" !

Vreau sa zic ca ma simt foarte bine si chiar sunt happy, am avut ceva treaba zilele trecute, dar am revenit cu forte proaspete, desi in seara asta ma apuc si eu un pic sa invat pentru maine, vreau sa va spun ca va scriu din fata altui monitor ce mi-am luat si incarcat dintr-o alta unitate la fel de noua, nu vreau ca sa ma laud ci doar sa consemnez ca fapt divers, cea veche mi-a facut destule necazuri, numai eu stiu cum am trecut prin ele.
Am promis ca o sa va povestesc despre niste filme minunate care m-au atins pe mine la suflet in afara de "A walk to remember" dar din nefericire nu am avut prea mult timp, dar promit ca o sa ma tin de cuvant.
M-am uitat aseara din intamplare, ceea ce eu nu prea fac, pe la tv, si ce crezi ca vad, pe "primul marinar" al tarii cum incepe el sa critice reforma din invatamant si mai ales sa debiteze prostii pe gura, ca de vreo 5 ani de mandat tot asta face si sa spuna intr-adevar o vorba cataclismica dar in acelasi timp dureros de adevarata citez: "Scoala romaneasca produce numai tampiti" acuma vorbind intre noi sa scoti la iveala o mana de filosofi sa sa spui ca ce talente produce invatamantul romanesc si sa ne ascundem dupa deget, cand stim ca scoala romaneasca este la pamant si ca majoritatea oamenilor ce ies de acolo nu prea stiu mai nimic in viata, aviz amatorilor ce l-au votat pe Base probabil ca acelora li se adresa, dar in acelasi timp mi se pare o lipsa crasa de deontologie din partea oamenilor media care apara un sistem extrem de "bolnav" doar de dragul de al ataca pe presedinte care categoric nu e un sfant si nu e la prima iesire in decor la televizor dar mi se pare ceva foarte ipocrit stiind foarte bine care e starea invatamantului sa negi ca nu ies majoritatea tampiti din scoli, pana la urma asa e nu? in tara asta trebuie sa mai iasa unii sa produca ceva, nu numai filosofi si intelectuali ca stiti vorba aia "tara geme de ingineri" unii probabil ca se simt dar asta e adevarul, oricum zilele marinarului la putere sunt numarate, vorba lui Stefan, avem o tara frumoasa, pacat ca este locuita!

iunie 15, 2009

Caldura mare, Monser !


Tocmai ce am revenit de la facultate, bine acum o ora si ceva', am mai reusit sa trec peste un examen cu o nota chiar foarte buna la politologie 9 si acum incerc sa imi omor timpul banal si monoton ce se scurge pe langa mine de o buna bucata de vreme, am mers azi pe o caldura dogoritoare ce m-a adus intr-o stare de moleseala si nostalgie dar in acelasi timp si un sentiment de siguranta straniu, ma simt bine intr-un fel pe de o parte nu, de ce asa? nici eu nu pot explica momentan.
Echipa mea de suflet Steaua are un nou antrenor, daca "caruselul" tehnicienilor din Ghencea se invarte in continuare nu ajungem la nici un rezultat dar asa nu poate decat sa ma bucure si sa imi dea sperante de mai bine prin aducerea italianului Cristiano Bergodi care a avut rezultate pe unde a fost si se cunoaste ca un tip extrem de muncitor, ce ma duce cu gandul inevitabil la momentul cand a fost instalat antrenor aici un alt italian celebru Walter Zenga, coincidenta stranie si el venind tot intr-un moment cand echipa era complet debusolata. Idem cu fostul mare portar italian si Bergodi este vazut ca un "Mesia" salvator de toti oamenii din anturajul Stelei, capabil sa aduca disciplina de altadata si sa reincerce sa mai repare din imaginea sifonata a fostei castigatoare a cupei campionilor europeni.
Ramane de vazut daca va reusi si in Ghencea sa implementeze din ideile sale de joc ce au dat roade din plin la Progresul, CFR si "Poli" Iasi si sa vedem cum se va descurca si cu "cerbicia" finanatorului de a se baga peste treburile antrenorului. Sper ca fostul idol al galeriei laziale sa reuseasca macar ca aceasta formatie plina de "vedetisme" sa isi recapete demnitatea sportiva si sa fie iar de temut de catre adversarii ei, dar misiunea acestuia nu este deloc una usoara si va avea nevoie de intariri serioase dar despre asta o sa vorbesc intr-o alta zi.
Am sa va povestesc zilele urmatoare iar despre niste capodopere de filme si cu ocazia asta ii multumesc lui Stefan si Robert pentru "ponturile" vandute, pregatesc noi surprize sa nu plecati, va pup pe toti !

iunie 14, 2009

A walk to remember !

Nu voi uita prea curand aceasta seara care practic mi-a oferit o lectie de viata, am vazut poate mai mult din pura intamplare un film absolut magnific ce cu siguranta a reusit si va reusi multor generatii de acum inainte sa le intre in suflete, o poveste de dragoste ce poate nici in povestile cu zane si feti-frumosi nu se poate gasi, un lung-metraj care a reusit sa ma faca pur si simplu sa raman fara cuvinte si sa plang in hohote.

Ea este fata "tocilara" si neadaptata social dintr-un colegiu american, el baiatul cuceritor si popular din aceeasi institutie, din doua extreme ce par sa nu se atinga niciodata se va isca o superba poveste de iubire ce cu siguranta ca va va cuceri inimile asta in caz ca inca nu l-ati vazut inca, vi-l recomand cu cea mai mare caldura, nu o sa va spun acum toata povestea acestei capodopere, ci va las pe voi sa va convingeti ca nu spun vorbe goale si o sa merite din plin, dupa aceasta cu siguranta ca ve-ti reflecta mult mai bine viata pe care o traiti si o sa puneti sper eu mai mult in valoare acest sentiment minunat care este dragostea.

iunie 13, 2009

Primul motan din lume acuzat de viol !



Azi am promis ca am sa va spun o poveste foarte interesanta si foarte reala ce cu siguranta ca va descreti fruntile si celor mai suparati dintre voi ! este vorba despre primul pisoi ce a fost acuzat si dat in judecata pentru "violarea" altei specimene din rasa lui.

Dar sa nu ne grabim sa "acuzam", il cheama Tanu si este considerat mandria colegei mele dragi de la facultate Anita care ar face orice sa isi vada comoara fericita si torcand in voie, ca este cel mai grasun si simpatic motanel ar trebui sa vada si cei de la Guiness Book cum arata primul exemplar de pisoi "gigolo" poate ca o sa las si un numar de telefon pentru pisicile interesate:). Dupa cum am zis un vecin suparat din orasul colegei mele a venit la ea cu o falca in cer si una in pamant, suparat nevoie mare ca pisica dansului, din pacate nu am putut sa o contactez sa respinga sau sa confirme acuzatia, a fost violata cu "bestialitate" de motanasul Tanu care si el s-a facut nevazut cand s-a descoperit aceasta fapta, mai in gluma mai in serios vecinul suparat ca i-a fost violata pisica (probabil ca fapta s-a petrecut neprotejat si nedorind perpetuuarea speciei) doreste sa dea in judecata stapana motanului "infractor" pentru a raspunde in fata legii de faptele simpaticului pisoias.

Pentru a scapa de rusinea ce i s-a facut probabil ca domnul suparat a cerut si daune, nu se stie cu exactitate inca, oricum Tanu isi asteapta rabdator avocatul din oficiu, torcand linistit si savurand din rasfaturile stapanei sale stiind ca o sa scape basma curata din aceasta neintelegere. Il prezint pe Tanu in momentele de relaxare si meditatie profunda incercand sa constientizeze "gravitatea" faptelor sale. Probabil ca pana la urma pisica violata va dezvalui presei ca totul a fost facut din dragoste si intr-un cadru extrem de romantic, va asigur ca la cat de rasfatat este Tanu de Anita, va-ti dori sa fiti in pielea lui, pana una-alta asteptam ca justita sa faca dreptate in acest caz, pisica "abuzata" este de negasit pentru a comenta faptele produse, s-ar putea sa asistam la un nou caz "Elodia" ! Numai bine va doresc.

Maine intamplari haioase cu primul motan violator in serie din tara !

Asa cum v-am promis, maine am niste intamplari extrem de funny cu cel mai celebru motan din tara asta si nu exagerez cand spun asa ceva, am dovezi clare ca este primul motan care violeaza alte specimene din rasa lui:) pe bune, il cheama Tanu, dar mai multe aflati maine despre "infractor" !

iunie 12, 2009

Refugiul


Tocmai ce vin de afara, toropit de caldura, nitel obosit orasul asta mi se pare in unele momente extrem de incomod nu mai poti arunca un ac ! Azi vroiam sa abordez un subiect extrem de delicat in primul rand pentru mine si in al doilea rand pentru cei ce se afla in aceasta situatie.
Cu siguranta ca ati simtit cu toti la un moment dat o stare de depresie si singuratate fie si pentru scurta perioada de timp, dar atunci cand simti ca paharul se umple nu sti ce sa faci ca sa iesi din aceasta stare, care trebuie sa recunosc ma apasa din ce in ce mai greu si care atarna de gatul meu ca o piatra de moara. Toata lumea doreste sa fie iubita, sa iubeasca, sa isi doreasca ca iubirea sa le intre in casa si in inima, dar cand vezi ca parca toate astea te ocolesc si nici macar nu gasesti o explicatie plauzibila incepi sa pui problema altfel. Asa cum am zis chiar vorbeam cu Oana cum de vad altii mereu exteriorul meu happy si ca daca am o droaie de prieteni (ceea ce nu e putin lucru) esti fericit si nu iti mai trebuie nimic ! Toti prietenii mei, imi cer sa-i ascult, sa-i ajut, sa le fiu "refugiu" atunci cand iubitii (ele) nu mai sunt de acord cu ei sau trec prin niste momente mai putin placute, dar atunci cand totul se aranjeaza, ramane explicatia aia "lasa ca o sa gasesti si tu pe cineva care sa te aprecieze la valoarea ta", nu vreau sa acuz pe nimeni, dar vreau sa precizez ca in viata mea nu e totul roz asa cum pare si ranile sufletesti cateodata nu ti le poate alina nici un prieten drag. Toti amicii mei imi sunt dragi si cu siguranta ca imi sunt prieteni, dar anumite dureri sufletesti nu le poti alina doar cu vorbe bune si ii rog sa creada ca nu totul in viata mea e asa frumos....ei au ce nu am eu...poate ei nu au ce am eu cine stie ? poate ca totusi in viata nu le poti avea pe toate sau nu stiu, pur si simplu nu stiu, am atatea ganduri invalmasite in mintea mea...e trist sa treci prin atatea deziluzii si pana la urma sa nu ai pe nimeni, asa ca prieteni dragi pretuiti ce altii poate doar viseaza, va pup.

iunie 11, 2009

Melancolie de vara !



Scriu aceasta postare cu putin timp inainte de a ma apuca sa invat un pic pentru examenul de maine, examen care de bine, de rau mai ridica cat de cat plafonul intamplarilor banale din aceste zile, mi-am amintit deunazi de niste lucruri foarte frumoase intamplate undeva in trecutul meu indepartat si sti de ce spun asta? acum parca ar fi niste intamplari cu monstri, balauri ba chiar zane raportate la viata de astazi parca mai gri ca niciodata.
Spun asta din postura omului care nu il mai impresioneaza nici o "jucarie" din prezent si care isi priveste cu mandrie trecutul, ba chiar anii mei de aur, ani cu care nu o sa mai ma intalnesc vreodata din pacate ! Lumea parea altfel, oamenii pareau mai calzi, ca sa obtii ceva pretios iti trebuia categoric mult mai multa munca de lamurire si odata ce obtineai stiai sigur ca era meritul tau in totalitate, acum insa e altceva "smecheria" o gasesti sub formele cel mai hidoase la orice colt de strada, copii de prin cartier si-au uitat de mult identitatea, se cred smecheri" bazati ce sa mai ! parca cu trecerea anilor oamenii au uitat de valoarea lor in societate....nimeni nu se intindea pana nu ii permitea plapuma, dar dintr-odata totul a devenit schimbator, superficial, relatiile inter-umane au devenit superficiale....de ce oare? imi amintesc acum 4-5 ani cum plecam de acasa sa ma intalnesc cu prietenii mei si credeti-ma o faceam stand mereu cu gandul la ora de plecare, nerabdator nestiind cu ce isi umple mai mult timpul, nu cu "statul pe mess sau pe hi5", facand cele mai banale lucruri posibile dar care sentimental insemnau enorm: sa joci fotbal in celebra "sticlarie" din zona, sa stai de vorba cu amicii la o "samanta" in cupola, cate amintiri frumoase, si ce petreceri monstruoase puneam la cale, ceva de vis !
Retraiesc vremea primei iubiri, era frumoasa, era deosebita....si totul se intampla acum niscaiva ani, zici ca ieri s-a intamplat, ieri era lumea altfel, astazi parca am trai intr-o alta dimensiune, grupul meu de prieteni era cel mai nebun din cartier, am avut parte de toate intamplarile "de aur" ale adolescentei unui om ce va purta mereu un respect acelor vremuri si acelor oameni ce m-au ajutat sa traiesc lumea de basm de atunci avand parte de iubiri, tradari, iluzii si deziluzii toate intr-o perioada de sfarsit de Generala imbinate cu sfarsitul de liceu, nu regret nimic de atunci, ma bucur ca s-au intamplat ! asa ca colegii care imi cititi postul e timpul sa trecem un pic la "actiune" si sa ne pregatim de examen, pana una alta e bine sa reflectati si e bun subiect de meditatie, sa va ganditi, de ce totul se schimba de la zi la zi, din minut in minut, din secunda in secunda?

Unirea Campionilor !



In sfarsit, respiram usurati, cardiacii sa se deconecteze de la aparate si sa isi mai traga sufletul dupa acest nebun sfarsit de campionat, s-a ajuns in sfarsit pe linia de finish cu marea revelatie Unirea Urziceni pe post de regina a ligii 1. Nimic mai spectaculos decat aceasta superba echipa aparuta parca din lanurile manoase de grau ale Baraganului cu jucatori reinventati de un antrenor genial si cu o siguranta dezarmanta au reusit ce nimeni nu isi putea imagina vreodata, sa devina campioni si sa evolueze in competita inter-cluburi cea mai puternica din Europa direct calificati in faza grupelor. Sunt sigur ca multi scriu la aceasta ora despre a 8 minune a lumii cum a fost catalogata echipa de fotbal a Urziceniului, dar trebuie sa ne gandim ca ceea ce s-a intamplat face parte din normal, in fotbalul nostru plin de noroaie si mocirle a castigat in sfarsit o batalie si curatenia.
Se simte un suflu nou parca, un campionat mai disputat ca acesta nu imi amintesc sa fi fost, cu 8 echipe care sa se bata in ultima etapa pentru obiective majore, alta data ultima etapa in liga 1 insemna o borna de parcurs inaintea vacantei fotbalistilor, asta seara insa s-a auzit vant de schimbare a castigat echipa care a evoluat ca un metronom pe intreaga editie de campionat si merita felicitari mai ales ca au obtinut laurii victoriei cu multa munca si modestie din partea unui trio de oameni care au predat lectii tuturor personajelor din fotbalul romanesc despre cum se antreneaza si se conduce un club ce se vrea european din toate punctele de vedere.
Mihai Stoica impreuna cu Dan Petrescu au creat un climat de performanta ideal insuflandu-i lui Galamaz & Co mentalitate de invingator si avand la carma un patron ideal parca utopic pentru Romania, Dumitru Bucsaru care a reusit sa se ridice la standartele unui finantator care trebuie dat ca exemplu tuturor conducatorilor de club, fara sa se creada Napoleon bun la toate ca altii, el a indeplinit doar rolul de patron umil si corect, lasandu-i pe altii sa isi faca treaba si a reusit, asta da cheie a succesului.
Lasand la o parte animozitatile cu ceilalati competitori a creat o super formatie care deja a uimit presa internationala si care in ultimul meci cel cu Steaua a indeplinit parca o simpla formalitate, echipa din Ghencea nereusind sau neputand sa raspunda intr-un fel sigurantei din joc al ialomitenilor a parut ca si cum i s-ar fi facut un favor sa joace pentru un rezultat de egalitate ce pana la urma a multumit pe toata lumea coroborate cu egalul surprinzator al Rapidului din Giulesti cu inimioasa formatie a Iasului care la un moment dat se desprinsese in invingatoare dar Copos are de ce sa isi frece mainile de bucurie la ocazia rarisima a lui Djalovic din ultimele secunde de joc ce cu siguranta a facut multe infarcturi numai inima patronului giulesean a ramas neclintita dupa acea faza, banii ii vor ramane tot in buzunar.
"Pacientul" Dinamovist a terminat gafaind aceasta cursa desi in urma cu cateva etape conducea plutonul a trebuit sa se multumeasca ca terminat doar cu 5 goluri incasate pe taramurile boeme ale lui Dobrin din Pitesti de la o echipa ce parca s-a batut cu un adversar deja infrant dinainte. Se anunta vremuri grele pentru Dinamo unde aplaneaza vremuri de restriste dupa o noua ratare de imn celebru dupa care viseaza Borcea de atatia ani.
Absolut banal ar trebui sa consemnez locul de unde "s-a rasturnat caruta de prosti" nu e cea de la Caracal ci e accea de la un praz departare si anume Craiova unde "razesii" lui Porumboiu au reusit sa isi castige un loc de cupa europeana chiar in fieful oltenilor ce pare ca platesc pentru destituirea antrenorului Napoli ce facuse o treaba buna pana la acel moment acolo si care s-au considerat prea stapani pe ei, tipic oltenesc s-au inecat ca tiganul la mal. Revenind la formatia militara patronata de "europeanul" Becali parca nimic nu s-a schimbat acelasi joc gri fara orizonturi ce parca nici ambitia unor jucatori blazati nu mai e de bun augur, se anunta si aici un val de schimbari majore la fel ca rivalii din Stefan cel Mare asa ca mai ramane o singura intrebare cand ne luam din nou portia de paine si circ atat de iubita microbistului roman? cu siguranta ca deja nu mai aveti rabdare !