"Marele traducator al necioplirii"

Trebuie sa fac neaparat public aceasta idee, de a arata ca sunt perfect obiectiv chiar daca sunt fan al Barcelonei, si ma mandresc cu asta. Intr-adevar nici pe departe nu a fost cel mai reusit meci al echipei blaugrana, masinaria invincibila de pase n-a functionat la parametrii normali, desigur ca nici Ajaxul lui Rinus Michels, echipa cea a revolutionat fotbalul a mai dat rateuri cu siguranta ca Barca nu a jucat la adevarata ei valoare, dar totul demonstreaza ca suntem cu toti umani si se mai prind si zile mai proaste. Cat despre "translatorul" care se da mare antrenor, nici nu o sa-i pronunt numele, am multe de spus, in primul rand a uitat ca a mancat o paine aici cand "cara mingile" lui Van Gaall la antrenamente, cu atitudinea sa de necioplit face furori, de fapt cine l-a studiat pe Freud o sa isi dea seama ca frica de cei puternici se poate ascunde prin aroganta, da intr-adevar i-a fost frica de Barcelona, "frica" transformata intr-o organizare tactica in aparare beton, sa faci pe toti jucatorii aia ofensivi sa se apere ca leii in arena nu e tocmai usor, poate trebuie sa-i multumeasca lui Helenio Herrera care mai intai a fost la Barcelona pana sa faca istorie la Inter ca a inventat "lacatelul" de fier in aparare, nu il condamn ca s-a aparat, era normal sa o faca, "translatorul" ii este teama sa atace si cu Jiul Petrosani, daca ar fi jucat sportul ala cu balonul rotund in care dau 11 baieti cu piciorul in el numit intamplator fotbal ar fi primit 4-5 goluri, asa a reusit sa primeasca doar unul, dar ramane cu impresia proasta ca si o echipa de copii ar fi trecut de mijlocul terenului mai des decat a facut-o echipa sa.
Faptul ca Barcelona s-a batut pana acuma pt aproape toate trofeele puse in joc dupa un an in care a castigat totul spune multe, alte echipe ar fi facut un recul mult mai devreme si nu s-ar fi batut pana in ultimul moment, suporterii Realului se bucura e normal cand nu sarbatoresti decat infrangerile Barcei si alea doar 3 in tot anul plus vanzarea de tricouri ale lui CR9 sunt semne de frustrare care se pot trata doar la psiholog.
E de laudat cum portughezul asta a inchis apararea, dar Barca are un joc defensiv cel putin la fel de bun ca cel ofenisiv si nu ma refer acuma ca n-a avut ce apara Valdes ii statea bine ca mijlocas ci ma refer in general, luand statistica la puricat sa vedem cate goluri a primit Barca tot anul mult mai putine ca Inter, problema e alta "translatorul" fidel proverbului romanesc, prostul nu e prost destul daca nu e si fudul provoaca mereu fanii echipelor adverse si tot el face pe "victima", ideea in general e buna ia presiunea de sub umerii jucatorilor si si-o trece pe umerii sai.
Sa faci circ si sa te bucuri dupa un joc in care refuzi fotbalul este de neinteles pentru oricine, gestul intentionat sau nu de a porni sistemul de irigatii nu mi se pare nici el normal, in fotbal nu mereu cei buni au de castigat, stim sa pierdem chiar daca arbitrul ne dezavantajeaza, s-a ajuns ca aceasta minunata echipa sa fie stopata doar de arbitrii, sper si imi doresc cat de curand sa apara aceea echipa care sa joace fotbal si sa ne bata pe teren, o voi aplauda, atunci cand ne va macelari cu jocul de pase, atunci cand ne va distruge, o voi aplauda pana atunci nu pot aprecia pe cei care merg in finala desi ei se feresc de acest sport sa il joace, e un paradox.
Nimeni din cadrul clubului catalan nu a subestimat nici o echipa niciodata, din contra am avut mereu discursuri normale, nu a tratat pe nimeni de sus niciodata, desi in comparatie cu altii care se uita la televizor cam de mult avem cu ce ne lauda, cu un joc care este marca inregistrata la ora asta, desi aseara nu a fost cel mai bun, dar spre deosebire de "sarbatoritii tricourilor vandute" nu ne laudam ca oprim hegemonia nimanui poate pentru ca mai sus de nivelul la care a ajuns acest club nu exista, trebuie sa fiu si eu "arogant" nitel, ce! numai "translatorul".
N-a cazut nimeni din varf, suntem acolo sus, sa te bucuri ca iei doar un gol de la Barcelona demonstreaza teama adversarilor nostri, pana la urma e o infrangere pentru Inter, mai devreme sau mai tarziu fotbalul pedepseste pe cei care il pacalesc ca il joaca. Cu siguranta ca ne-a lipsit un joc pe benzi riguros, acolo din punctul meu de vedere sa facut diferenta, in centru Messi a fost acuzat ca nu a facut cel mai bun meci al sau, nu l-a facut dar si jucatori mai mari ca el au mai clacat, pentru un jucator fenomenal in varsta de 22 ani sa-i canti "prohodul" si sa spui ca nu are valoare este ilogic, poate pentru ca este prea cuminte fata de predecesorii sai, si nu s-a inventat gelul de par si orgiile cu femei pt el, nu de probleme extrasportive nici nu poate fi vorba si totusi sa nu uitam ca desi a castigat tot ce se poate castiga e inca la inceput de cariera, mai are multe de spus.
Am prins o zi mai nefasta dar asta nu are scuza ca nu am reusit sa ne calificam, Interul va trebui si mai ales "traducatorul" sa aprinda lumanari si sa faca vreo 10 parastase regretatatului Herrera pentru jocul "stralucit" din defensiva, de abia acum imi dau seama de ce a facut aceea vizita secreta in Romania, si-a luat notite de la "Sorinaccio" Cartu si cam tarziu imi dau seama de ce patronul lui Chelsea l-a dat afara s-a plictistit in tribuna sa vada defensiva la lucru la fiecare meci si sa traiasca doar de pe stralucirea lui Drogba, e nasol sa te opresti mereu in semifinale, dar Dumnezeu iti da si sansa sa treci mai departe in speranta ca te vei da pe brazda si vei renunta la comportamentul provocator si arogant, stati sa vedem finala! van Gaal stie sa razbune mai ceva ca don Corleone.
Ce nu ne doboara ne face mai puternici ramanem aici umili sa nu acuzam pe nimeni, pentru ca noi nu pacalim pe nimeni si o sa fim rasplatiti din nou cu un nou titlu in fata "sarbatoritilor tricourilor vandute" o sa vina din spate in sezonul viitor alti pusti cu care o sa speriem Bernabeul, cu tot cu "traducator" acolo, asta daca daca o sa il faca pe "gelatul" CR9 sa faca si faza defensiva ca Messi, nu sa faca doar "floricele" cu Tenerife, cat despre Xavi el poate fi doar clonat ca sa inventeze Madridul un asa pasator si stati linistiti vin si altii din spate, felicitari inca odata pentru defensiva Interului si mai ales pentru daruirea unor jucatori care au fost arucanti drept masele stricate pesemne ca nu vindeau tricouri ca "gelatul" in schimb au determinare, au avut daruire dar ce le trebuiesc astora daruire si chesiti din astea nu vindeau tricouri e simplu, hai sa-i dam ca si asa suntem prea "buni".
Mandru sunt de baietii si echipa asta extraordinara, nu ne-am calificat nu-i nimc, din pacate "bazarul de tricouri" se va uita iar la noi, poate ne-am plictisti de ei, e timpul Valenciei sa demonstreze ca poate fi o echipa redutabila, Visca Barca si felicitari lui Chivu.

Impactul Barcelonei asupra frumusetii jocului de fotbal

“Noi nu suntem o echipa care joaca pe contraatac. Fotbalul nostru este dintr-o atingere sau din doua. Cincisprezece pase bune inseamna o ocazie de gol. Daca incercam sa ajungem la poarta prea repede, pierdem mingea. Fara minge, nu ai control asupra jocului. Fara control nu ai ocazii, iar fara ocazii nu suntem Barcelona”. Asta spune insusi Guardiola, unul dintre regizorii care pun in scena la fiecare meci piesa "Barcelona" Mai departe am sa prezint in profunzime filosofia echipei cele mai de succes din lume, zilele trecute, am prezentat "fabrica" de produs talente al scolii catalane si azi am sa va prezint cum implementeaza mai departe Guardiola acest stil preluat si "upgradat" din fotbalul total inventat de Rinus Michels antrenorul lui Cruyff din marea echipa a Ajaxului din anii 70.

Arsene Wenger spunea ca echipele de top trebuie sa faca orice compromis ca sa se asigure ca joaca intr-un stil propriu. Antrenorul lui Arsenal crede ca un club nu poate sa isi marcheze trecerea prin istoria fotbalului decat daca implementeaza o filozofie proprie pe terenul de joc. Pentru Wenger, cele mai mari si cele mai bune echipe au o anumita responsabilitate fata de dezvoltarea jocului de fotbal si trebuie sa dea in permanenta un exemplu.

Un astfel de model de succes, recunoscut de toata lumea, este FC Barcelona. Cu o combinatie teoretic improbabila de arta si eficienta, Barca a demonstrat in 2009 ca poti castiga toate trofeele, renuntand la tactica precauta caracteristica jocului modern.

Succesul Barcelonei este rezultatul filozofiei implementate initial de Johan Cruyff si revigorata acum de Pep Guardiola. Cruyff, care a jucat pe Camp Nou din 1973 pana in 1978 si a antrenat echipa din 1988 pana in 1996, a transformat mentalitatea Barcelonei. A adus increderea in randul fanilor printr-un stil de joc orientat total spre atac, pentru prima oara in istoria clubului.

“Echipa mea joaca mereu la fel”, spunea el la inceputul anilor 90. “Trebuie sa joace in atac, sa domine meciul si sa evite contraatacurile. Mereu gandesc asa: ‘Cati atacanti are adversarul? Doi? OK, atunci e suficient sa jucam cu trei fundasi’! Mi se pare de neinteles sa joc cu patru fundasi in aceasta situatie”. Formatia 3-4-3 care i-a adus Barcelonei prima Cupa a Campionilor in 1992 a devenit ceva mai conservatoare cu trecerea timpului si este in prezent 4-3-3, dar geneza modelului Barcelonei este evidenta.

Inima acestui sistem este un anumit tip de jucator, care defineste identitatea echipei. Toate marile cluburi care au marcat istoria fotbalului au avut un astfel de jucator. In cazul Barcelonei, echipa pentru care filozofia jocului este posesia, jucatorii simbolici au fost cei la mijlocul terenului. De altfel Barcelona a si creat un anumit tip de jucator, “numarul 4″, Luis Milla fiind jucatorul reprezentativ pentru era lui Cruyff si avand un obiectiv clar: sa primeasca mingea si sa dezvolte jocul combinativ.

De la Milla, multi jucatori ai Barcei au imbracat aceasta haina, aducand in joc o posesie inteligenta si combinatii pozitive. Un astfel de jucator a fost Pep Guardiola, care intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani cotidianului El Pais vorbea despre importanta postului sau in cadrul echipei: “Numarul 4 trebuie sa ajute in permanenta echipa pana la mijlocul terenului si pana la pozitia de mijlocas ofensiv. Este necesar sa gasesti cel mai bun jucator care sa indeplineasca acest rol. Unii mijlocasi sunt mai buni in faza ofensiva, altii in faza defensiva, dar este necesar sa alegi doar unul dintre ei. Nu se poate sa ai doi jucatori pe acest post”.

Probabil Guardiola a fost “numarul 4″ definitoriu pentru Barcelona, el castigand cu echipa sase titluri de campioana a Spaniei, Cupa Campionilor si Cupa Cupelor. Intre timp pozitia a evoluat si “numarul 4″ a devenit “numarul 6″, rolul fiind preluat de jucatori precum Xavi , Iniesta sau Sergio Busquets care aduc un plus de creativitate la pasarea mingii, mai multa tehnica si mai multa prezenta fizica. Cu jucatori precum Thiago Alcantara, Jonathan dos Santos si Sergio Roberto iesind continuu din academia clubului, viitorul filozofiei pare asigurat pe Camp Nou.

Impactul acestei scoli de fotbal a depasit insa sfera Barcelonei. Arsenal, de exemplu, a incercat sa importe partial aceasta filozofie prin achizitia lui Cesc Fabregas si Fran Merida de la academia catalana, in timp ce Real Madrid a platit multi bani pentru Xabi Alonso, un jucator “a la Masia” chiar daca nu a trecut vreodata pe acolo.

Guardiola explica astazi tipologia acestui mijlocas: “Noi nu suntem o echipa care joaca pe contraatac. Fotbalul nostru este dintr-o atingere sau din doua. Cincisprezece pase bune inseamna o ocazie de gol. Daca incercam sa ajungem la poarta prea repede, pierdem mingea. Fara minge, nu ai control asupra jocului. Fara control nu ai ocazii, iar fara ocazii nu suntem Barcelona”.

sursa : Soccernet

A League of Their Own”. Partea a II-a: “La Masia”

La cativa kilometri de terenurile de antrenament, in umbra enormului stadion Camp Nou, se afla o incantatoare resedinta din secolul 18. Construita in anul 1702 si mai degraba inghesuita in mijlocului zgomotului constant dintr-unul din cele mai aglomerate cartiere ale orasului, este cunoscuta ca “La Masia”.

FC Barcelona a transformat aceasta constructie intr-o “pensiune de familie” in 1979 pentru a-i caza pe baietii mai mari care urmeaza programul academiei de tineret. Persoanele din afara nu au in general acces aici, casa fiind vazuta ca un loc privat unde este hranit viitorul clubului si unde fotbalul este in “loco parentis”.

De la varsta de 13 sau 14 ani, baietii care locuiesc in afara orasului sunt cazati aici, lasandu-si aproape total destinele sa fie modelate de club si asigurandu-se ca antrenamentele nu sunt perturbate de drumuri obositoare intre casa si terenurile de joc. In mod normal, baietii de 14 ani se antreneaza sase ore pe saptamana si disputa un meci de 90 de minute.

Mai important decat antrenamentele, acest aranjament permite clubului sa se implice nu doar in dezvoltarea aptitudinilor strict fotbalistice ale baiatului, dar si in ceea ce priveste stilul de viata si educatia, impregnandu-i virtutiile unei alimentatii sanatoase si unui program regulat de somn. Baieti traiesc, dorm si mananca impreuna in La Masia: dormitoarele sunt comune, iar sala de mese este una uriasa, cu candelabre. Isi fac temele intr-o biblioteca spatioasa si au o sala de jocuri pentru timpul liber unde pot juca table football, biliard sau pe PlayStation.

Din exterior poate parea mai degraba un hostel, dar tipul acesta de educatie este cvasinecunoscut majoritatii cluburilor din Premier League, niciunul neavand o academie rezidentiala de dimensiunile La Masiei.

In fiecare dimineata, baietii sunt dusi cu autobuzul la cele mai bune scoli din oras. Importanta terminarii studiilor este o conditie impusa de club, desi cursurile sunt predate in catalana, o limba care la inceput este nefamiliara celor care vin din alte regiuni. Elevii se intorc la ora doua dupa-amiaza de la scoala pentru masa de pranz si siesta, se antreneaza de la 5 la 6.30, apoi isi fac lectiile cu ajutorul unor tutori special platiti de club. Dupa cina au la dispozitie timp liber pentru relaxare si distractie, apoi merg la culcare.

“Ii invatam pe tineri sa devina oameni buni, cu un stil de viata sanatos care sa le asigure un trai lipsit de griji de-a lungul vietii”, explica Albert Capellas, coordonatorul programului de tineret. “Este foarte important pentru noi ca baietii sa aiba respect unul penru altul. Trebuie sa creasca intr-un spirit sanatos si sa devina gentlemeni adevarati”.

Nu este nicio surpriza ca unii, mai cu seama marii rivali de la Real Madrid, resimt o oarecare automultumire la clubul FC Barcelona, pentru ca inclusiv antrenorii de aici par sa aiba un avantaj moral. “Cand joaca meciuri in diverse competitii, incercam sa le impunem tinerilor nostri trei obiective”, explica Capellas. “In primul rand, trebuie sa fie echipa mai sportiva, sa comita mai putine faulturi si agresivitatea sa ramana in parametrii fair-play-ului. Apoi trebuie sa incerce sa isi apropie victoria gratie unui joc bun, mai creativ decat al adversarilor, bazat pe atac. In cele din urma, obiectivul este sa fie in avantaj pe tabela la finalul meciului. Dar nu vrem sa castigam daca primele doua conditii nu au fost indeplinite”.

Portarul lui Liverpool, Pepe Reina, a venit sa locuiasca in “La Masia” la varsta de 13 ani. “Se spune ca acolo nu cresti doar ca fotbalist, ci sa ca om. Este adevarat”, spune el. “Inveti sa-i respecti pe ceilalti si sa iti accentuezi propriile calitati. Eu personal m-am maturizat mai repede acolo”.

Exista numeroase sacrificii care trebuie facute. Pentru baietii de 13 ani, rapiti din sanul familiilor, experienta poate fi uneori dura. Mijlocasul lui Everton, Mikel Arteta, a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Reina in “La Masia” si a trebuit sa isi lase in urma parintii si cei cinci frati pentru a-si construi cariera la varsta de 15 ani, “Imi lipseau parintii si fratii enorm si erau multe nopti in care nu puteam sa adorm din cauza dorului de casa”, explica el.

Iniesta a ajuns in La Masia la 12 ani datorita talentului sau exceptional, venind din oraselul Fuentealbilla din centrul Spaniei. Antrenorii isi amintesc si acum despartirile pline de dramatism dintre el si parintii sai, Jose Antonio si Maria, cand acestia plecau duminica seara spre casa dupa ce isi petrecusera weekendul alaturi de viitorul superstar.

“Era foarte apropiat de familie si fiecare despartire devenea o mini-drama, weekend de weekend”, rememoreaza Albert Benaiges, antrenorul care a fost ca un tata pentru tanarul Iniesta. “Andres plangea mult si a petrecut mult timp la mine acasa, astfel ca mama mea mereu il tachineaza acum de cate ori il vede zambind, amintindu-si de cata suferinta a fost nevoie in copilarie pentru a ajunge aici”.

Cand suferinta devenea greu de suportat, in sprijinul jucatorilor venea intotdeauna argumentul cel mai vizibil care sa le dea putere sa continue: “Vedeai stadionul Camp Nou chiar peste drum”, isi aminteste Iniesta. “Aveai in permanenta in minte imaginea sa si unicul scop era acela de a ajunge sa joci acolo”.

Experientele intense traite la varste fragede creeaza legaturi pe viata. Printre colegii de generatie ai lui Pep Guardiola, actualul tehnician care a ajuns si el in La Masia la 13 ani, se numara Tito Vilanova si Aureli Altmira, care acum sunt asistentii tehnicianului la club.

Acest lucru este recunoscut si de Cesc Fabregas, jucatorul lui Arsenal, care a venit in La Masia la 15 ani pentru a evita drumul zilnic dus-intors intre terenurile de antrenament si casa sa din Arenys de Mar [localitate catalana situata la aproximativ o ora de Barcelona]. “Anul petrecut acolo a fost cel mai frumos din viata mea si mi-am facut multi prieteni pe care ii voi avea pentru totdeauna”, isi aminteste el. Printre ei era un jucator argentinian de o schioapa care in primele zile a stat ghemuit intr-un colt si nu a vorbit cu nimeni. Numele sau: Leo Messi.

“La Masia este o familie, spune Capellas. “Avem multa grija de acesti copii care traiesc departe de parinti. Avem grija sa petrecem impreuna fiecare sarbatoare precum Craciunul sau fiecare aniversare exact ca in sanul familiei”…

VA URMA

sursa: The Daily Mail

A League of Their Own” – Partea I

Este o dimineata insorita la Barcelona, pe terenurile de antrenament din complexul sportiv Joan Gamper unde suprafetele de joc sunt marginite din trei parti de picioarele de munte ale Pirineilor, iar conturul este completat de o autostrada cu sase benzi mai putin inspiranta. Parinti imbracati elegant, purtand ochelari de soare Ray-Ban, s-au strans sa urmareasca cu totala implicare un meci de fotbal sapte-contra-sapte.
Va Adri!” (”Hai, Adri!”) striga o mama in catalana spre un pusti de opt ani (dar care arata cu un an mai tanar) care printr-un artificiu tehnic tocmai isi depasise adversarul direct cu un cap mai inalt, inainte sa concretizeze faza cu un sut incantator. Imediat coechipierii la fel de scunzi vin sa salute reusita colegului lor, dar adevaratul entuziasm este in tribuna, in randul parintilor. Pe teren, jucatorii se intorc deja spre centrul terenului, fara sa para impresionati de propria performanta de a marca un gol.

Este ceea ce acesti pusti sunt invatati sa faca: se misca gratios ca niste adevarati balerini pe teren, creandu-si spatii ca sa primeasca mingea si o paseaza imediat spre un coechipier care urmeaza acelasi ritual. Echipa adversa, FC Viladecans, este deja victima, pentru ca desi a reusit sa limiteze proportiile scorului la 4-1, arareori i-a fost permis in repriza secunda sa atinga mingea.

Toti cei care au vazut cum FC Barcelona a demontat-o pe Manchester United in finala Ligii Campionilor de anul trecut sau pe Arsenal la inceputul acestei luni gratie unui joc activ de pase sunt probabil familiarizati cu acest stil. Dupa cum l-a descris Theo Walcott cu amuzament, “a fost ca si cum cineva avea comenzile de la un Playstation si muta jucatorii pe teren”.

Dupa ce arbitrul a pus capat suferintei celor de la FC Viladecans, baietii victoriosi isi strang mainile intr-un mod delicios si totusi oarecum bizar, apoi se indreapta spre grupul de parinti pe care il aplauda de la distanta si il saluta cu mainile ridicate deasupra capului, exact la fel cum idolii lor de la seniori isi saluta cei 90.000 de fani care umplu etapa de etapa stadionul Camp Nou.

Totusi, nu a venit inca momentul pentru ca parintii sa isi imbratiseze copiii. Ei se intorc la antrenor pentru cateva concluzii dupa meci, apoi urmeaza interviurile acordate jurnalistilor. Sunt doi comentatori care au transmis meciul pe site-ul clubului si trei camere de televiziune pentru ceea ce pare un meci de rutina…

Abia dupa ce au strans materialul sportiv, s-au intors in vestiar pentru dus si pentru a se schimba, le este permis sa se intoarca la parinti. Transformarea este socanta: dintrodata au devenit copii normali de opt ani, care zburda de colo-colo imbracati aiuristic, se joaca si au propriul umor. In 10 ani, doi sau trei dintre acesti baietei vor castiga intr-un an mai multi bani decat majoritatea oamnilor se asteapta sa o faca intr-o viata… Aceasta este elita.

Acesti baieti, imbracati ceva mai devreme in faimosul echipament blaugrana, fac parte din cea mai de succes linie de productie de jucatori world-class din lume. Ceea ce am vazut a fost meciul de duminica dimineata al echipei de opt ani a academiei de fotbal a clubului FC Barcelona, numita poetic in spaniola “La Cantera” (cariera).

Sa fii invitat sa joci in La Cantera este o mare oportunitate in viata. Nu cu mult timp in urma, cand FIFA a nominalizat cei mai buni cinci jucatori din lume, trei dintre ei erau produse ale acestei academii: Andres Iniesta, Leo Messi si Xavi.

Cesc Fabregas, marele star al lui Arsenal si unul dintre cei mai talentati jucatori din Premier League, este de asemenea crescut aici, dar “rapit” de scouterii englezi la varsta de 16 ani. Pep Reina – goalkeeperul de mare talent al lui Liverpool – sau Mikel Arteta – mijlocasul lui Everton – sunt deja veterani. Iar actualul tehnician al clubului, Pep Guardiola, unul dintre cei mai fini mijlocasi ai perioadei sale, provine de asemenea din aceasta academie, la fel ca si asistentii sai. Este o fabrica de jucatori world-class, iar in aceasta perioada este intr-un moment de top.

Totusi scopul academiei este ca modeleze valorile acestor copii in toate aspectele vietii, nu doar pe plan fotbalistic, o abordare izvorata din zicala iezuita “Give me the boy and I will give you the man”.

Barcelona este fara indoiala cel mai bun club de fotbal la ora actuala. Anul trecut a cucerit toate trofeele pentru care a jucat, sase la numar, inclusiv titlul de campioana a Spaniei, Campionatul Mondial al Cluburilor si finala Ligii Campionilor dupa o finala memorabila la Roma in care formidabila trupa a lui Manchester United a parut ridiculizata la stadiul unei adunaturi de pusti. Totusi, mai remarcabil decat numarul trofeelor este faptul ca din echipa care a inceput meciul cu Manchester United, sapte jucatori erau produsi la Cantera: portarul Victor Valdes, fundasii Carles Puyol si Gerard Pique, mijlocasii Sergio Busquets, Xavi si Iniesta si atacantul Lionel Messi, nimeni altul decat cel care recent a punctat de patru ori in poarta lui Arsenal si care este considerat cel mai bun jucator din lume. Multi dintre ei vor reprezenta Spania la apropiata editie a Campionatului Mondial si sunt principalii favoriti la castigarea trofeului. Paradoxal, poate ca cel mai mare obstacol intre ei si titlul mondial va fi coechipierul Messi, considerat de multi urmasul de drept al lui Maradona si jucatorul care poate face diferenta in favoarea Argentinei in aceasta vara.

Intr-o perioada in care transferul lui Cristiano Ronaldo in valoarea de 80 de milioane de lire sterline de la Manchester United la Real Madrid a ocupat paginile ziarelor si cluburile continentale se dau in vant dupa jucatori de 16 ani, Barcelona a venit ca o contrapondere in lumea fotbalului. In timp ce cluburile britanice s-au inglodat in ultima decada in datorii pentru a aduce staruri sau au “rapit” juniori (cazul Fabregas), Barcelona si-a cladit din propria academie o echipa redutabila, scotand bani in afara clubului doar pentru a umple unele goluri…

sursa: The Daily Mail

Dragostea te loveste "in plin"

Asa cum am promis ceva mai devreme ca o sa va arat pana la ce nivel de prostie se poate ajunge in aceasta tara si nici nu stiu cum sa caracterizez pe fetele care i-au in "custodie" asemenea bestii, practic nu le pot baga in nici o categorie, pur si simplu ma depaseste ideea de a sta cu o asemenea persoana, paradoxul mare este ca se plang de asa zisul ghinion in dragoste, cand ele singure si-o cauta "cu lumanarea", chiar mi-e de neinteles totul, poate voi reusiti sa imi explicati. Atentie clipul contine imagini ce pot dauna cardiacilor sau celor slabi de inger!



Mi-e pur si simplu de necrezut, cum aceasta fiinta mai poate lua in brate un exemplar din rasa cocalarus retardatus, eu am gasit un singur raspuns, e masochista!
Problema este ca nu e un caz singular ci unul din putinele ce rasufla in presa, oficial as vrea sa ma implic intr-o campanie impotriva violentei domestice, e pur si ismplu uluitor sa asistam la asemenea acte barbare in secolul 21, indiferent ce conflicte au fost intre cei 2 "porumbei" nu asta e rezolvarea, insa deh cu dragostea nu te pui, eventual iti da pumni si picioare.
Insa asa patesc femeile care se mandresc atunci cand agata un tip "interlop" cu masina si cu ochelari "harmani, mancatias" bineinteles ca noi tipii cei normali vom pierde mereu in fata acestor accidente genetice, fataaa e cool, fata sa iesi cu dastia, ce vorbesti fataaa lasa relatiile serioase agata tipii bine, cocalari ratati, fetelor eu va respect din tot sufletul, nu meritati nici cu o floare sa fiti atinse, unele, ca restu, le jignesti daca le atingi cu asa ceva, prefera "blandetea" unui pumn, dar cine se asemeana, se aduna, cu siguranta ca eram refuzat de aceasta domnisoara daca ipotetic, vorbind as fi dorit mai mult, i-as fi voribt si m-as fi purtat ca un gentleman dar degeaba pentru ca venea tipu' interlopu' cu mertanu' mancatias' si gata combinatia, din pacate acestor persoane nu pot decat sa le urez atat, va meritati soarta!

"Zugraveala"

Chiar imi cer scuze pentru faptul ca nu prea scriu pe blog, dar poate cateodata sunt mai ocupat decat altii sau poate pur si simplu nu reusesc sa imi fac timp, in curand trebuie sa fac si o "zugraveala" pe aici, nu imi place ce vad, "geamuri deschise" bate vantu', cam harababura, dar promit ca voi schimba asta.
Nu scriu aici doar de dragul de a umple niste spatii goale, cu diverse chestii care poate pe multi nu intereseaza, cat despre episoadele din culisele dream-teamului Stelei din anii 80 am observat eu ce mult intereseaza, recunosc, fara sa ma laud! pe multele figuri feminine ce citesc acest blog, dar cu siguranta nu il voi face nici in pagina de desfacere "Avon", cat despre "zugraveala" va incepe cat de curand si voi da cu pensula atunci cand ma va durea mai tare. Daca voi o sa ma rugati sa le continui, o voi face, dar daca nu prezinta interes nu vreau sa umplu blogul doar de dragul de a fi aici postate.
Am in minte o chestie care am vazut-o chiar in sambata Pastelui, care mi-a atras atentia dar care din lipsa timpului nu am putut-o relata atunci pe larg. Un lucru care se intampla din pacate frecvent in Romania, nu vorbim de politica, vrajeli, sport, fotbal, chestii din astea "mioritice" si o chestie care se intampla exclusiv in tagma asta marlaneasca a dragului nostru spatiu danubiano-carpato-pontic si pe care o voi prezenta putin mai tarziu pe blog intr-un post separat.
Asa cum am avut acel post cu teoria relativitatii la femei, asa voi face si o mica "revolutie" cu asta, vreau sa demonstrez ca sentimentul curat de dragoste eterna a cam disparut in multe cazui, cel putin pt mine nu mai exista decat in filmele americane care au inventat "happy-endul".