februarie 07, 2012

O scurta analiza


Desi am incercat sa imi las subiectivitatea alaturi de formatia mea favorita doar in suflet, acolo unde isi va avea locul etern, am fost rugat insistent de prietenii mei in ultima perioada sa fac o analiza a asa numitelor "probleme" de care a suferit si inca pare sa sufere Barcelona in meciurile din deplasare. Desigur ca orice echipa care a intrat deja in istorie cu un stil inconfundabil si dupa atatea trofee castigate, e normal, pe undeva, sa dispara motivatia mai ales cu echipele mici din prima liga spaniola, care se mobilizeaza exemplar atunci cand joaca cu cea mai buna echipa din lume. Despre arbitri nu voi discuta, voi respecta mentalitatea Institutiei catalane de a nu vorbi despre asemenea 'balcanisme" ce oricum nu isi i-au rostul.
Principala problema cu care s-a confruntat echipa in acest sezon a fost la capitolul omogenitate, Barca a avut mult de furca cu accidentarile jucatorilor de baza, suferite in mare parte din cauza uzurii numarului mare de meciuri si a gradului ridicat de intensitate cu care s-a jucat fiecare partida. O alta problema ce deriva din lipsa omogenitatii- lucru care a si facut-o pe Barca o echipa atat de invincibila - este schimbarea deasa a modulului tactic, obligata pe de o parte de ce spuneam mai devreme dar mai ales a inovatiilor antrenorului Pep Guardiola, acel 3-4-3 care nu e deloc rau dar necesita ceva timp de pus in aplicare, mai ales pe faza de recuperare, unde mingea nu mai este "confiscata" in 6 secunde de la adversari.
Si in final voi vorbi despre o oboseala mentala a lui Messi & Co, care este una normala dupa atatia ani de concentrare si o pauza redusa, este nevoie de un mic "refresh" de care sunt sigur ca antrenorul nascut in Santpedor va sti sa aiba grija. Ce face si mai dificila aceasta perioada este si "scaderea motoarelor" in lunile de iarna, pentru acumulare atat de necesara finalului de sezon, acumulare ce a accentuat aceste inexactitati a echipei in deplasare.

februarie 03, 2012

"Iarna pe ulita"


Intotdeauna avem rol de sparring partner cand e vorba sa ne luam la tranta cu Mama Natura, care, indiferent cat de mult ne pregatim ne va zdrobi cu un KO, inca din prima runda. Asa s-a intamplat si iarna aceasta si asa va fi mereu, intotdeauna ne vom cauta scuze insipide si vom face matanii doar-doar mania divina isi va revarsa urgia si catre alti oropsiti.
Aici sunt banii dvs - mult recunoscuta maxima basesciana- ramasa in mentalul colectiv de 15 ani incoace, ne rade in fata mai machiavelic ca niciodata. Totii banii alocati pentru dezapezirea drumurilor se indreapta inghititi de o gaura neagra, fara a avea un efect concret in cotidian. Am ajuns sa cheltuim dublu fara nici o acoperire, fata de o tara nordica, unde acest anotimp capricios isi arata cu adevarat coltii in toata splendoarea sa, acolo unde chiar eficienta si promptitudinea autoritatilor locale este una cu adevarat laudabila.
Fireste ca nimic nu va aduce mult dorita normalitate, vom astepta din nou vremea buna sau vreo dispozitie de la FMI, ca tot jucam dupa cum ne canta colosul financiar. Vom scoate fiecare lopata din dotare si vom iesi la munca patriotica, ca tot ne face - inca in functiune - presedintele tarii, un popor de lenesi, romanul are multe defecte dar nu-i va lipsi niciodata rabdarea si speranta. Va muri cu ideea ca macar urmasii acestuia vor trai intr-o tara unde macar hotia si puincurismul vor fi niste lucruri de care sa ne amintim vag.

februarie 01, 2012

Nostalgie


Situatia dezastruoasa a fotbalului romanesc face parte dintr-un mare "puzzle" de probleme cu care se confrunta aceasta minunata tarisoara. Nu spun ceva iesit din comun, ba chiar totul face parte din banalul cu care se loveste vrand-nevrand fiecare cetatean al Romaniei post-decembriste.
Ca spatiul carpato-danubiano-pontic este plin de complexe si teorii ale conspiratiei, iarasi face parte din natura noastra. Vorba lui Robert Nita - traim vesnic cu ideea "ca suntem buni dar nu ne vede nimeni" - fie vorba intre noi chiar avem multe momente in care obisnuitul optimism balcanic isi face de cap cu o nonsalanta dezarmanta. Daca echipele romanesti nu intalnesc Barcelona sau Real Madrid, avem sanse cu oricine, ba chiar suntem convinsi ca vom matura pe jos cu oricare adversar, speriat doar de gandul ca va veni sa joace pe fostul teritoriu al lui Dracula.
In sinea noastra, traim din amintiri, suntem dependenti de "aparatul" nostalgiei, respirand clipele cand reprezentam ceva in fotbalul mondial, momentele cand Hagi ne facea sa respiram aerul rarefiat la inaltimea unui loc 3 in lume, sau cand Steaua pe fondul privirilor incurcate ai "politrucilor" de trista amintire, se incununa cu succes la Sevilla, regina a Europei, intr-o finala de vis cu Barcelona.
Viitorul nu are ce sa ne invete, nici macar prezentul, fotbalul romanesc inca soarbe cu aceeasi placere din trecutul glorios, ca un batran conte ce se bucura de nobletea vinului si a singuratatii sale, traind in lumea sa.