februarie 27, 2011

Orient Express

Am urmarit aseara o poveste minunata, un film care poate intra usor intr-o galerie cinematografica selecta epocii post-decembriste, nu vreau sa fac critica, dar Sergiu Nicolaescu va ramane un "Cronos" al cinematografiei romanesti, indiferent ce ar spune ceilalti.
Va recomand "Orient Express", nobil si aristocratic, o lume de basm transpusa cu o usurinta dezarmanta de marele regizor, el insusi interpret al printului Andrei Morudzi , avand un aer de o noblete epocala, amintind lumii ca nu exista decat doua lucruri: dragostea si moartea.


februarie 26, 2011

Masca aparentelor


Aparentele sunt inselatoare, ca un fir de fum ce strapunge mintea si ochii oricarui muritor, sa privim aparent, a devenit o necesitate, ce privim pe strada, la scoala sau la serviciu, aceleasi priviri de oameni, aceleasi gesturi, uneori ii vezi ca isi poarta crucea cu seninatate, ca stiu sa isi puna cu indemanare "masca" de om fericit, ca stiu sa te faca pe tine insuti sa crezi ca viata e altfel.
Dar exista si o categorie de oameni care nu stiu, nu pot si nu vor sa umble cu "masca" aparentelor pe fata, intr-un fel ii admir desi nu-i ador, oameni carora le place sa se tina de mana cu propriile lor puncte slabe, sa se framante, sa se planga, sa se compatimeasca, din fericire, am indemanarea unui om cu "masca de om neatins de griji, si cat de bine o fac, ma minunez si eu!

Nu vin sa predau lectii filosofice, ci vin sa spun un adevar, cati dintre voi nu sunteti asa? oameni care nu isi pot ascunde slabiciunile, care nu stiti sa zambiti "la comanda" sa radeti cu pofta de parca, viata voastra atarna de un strop de haz, desigur, ma puteti numi un "prefacut" cu acte chiar, numai ca o spuneti din comoditate, e mult mai comod, sa iesi din casa, sa fi tu asa cum esti, trist, abatut, sa astepti compatimire in glasul celor din jur, sa stai cu lacrima pe geana, gata sa cada, la cea mai mica lovitura, sa astepti infrigurat o viata mai buna, sa strangi speranta la piept ca o mama eroina ce isi apara odrasla de oricare rau ce i-ar fura linistea...asa sunteti voi, oameni cu griji si probleme care credeti ca numai ale voastre sunt cele mai mari, care cersiti atentie, si vreti ca noi cei cu "masca" sa va intelegem.

Dar noi stim sa va ascultam, sa va facem ziua mai buna, sa purtam macar pentru cateva clipe crucea ce va apasa sufletul, sa va dam un "calmant" si sa uitati ca problemele exista.
Cineva mi-a dat forta sa va i-au grijile in seama, voi imi vedeti "masca" si spuneti : "Aaa da, lui ii pot spune ce am pe suflet, el e fericit, uite un om fara stres", nici macar nu va puteti imagina ca totul e o aparenta, asta si datorita faptului ca stiu sa ascund ce trebuie ascuns, omenirea are nevoie de oameni ca noi, care in casa suntem exact la fel, tristi, cu ganduri apasatoare, dar care cand iese din casa, isi pun aparentele sa lucreze pentru ei cu o dexteritate nemaivazuta.
Acum probabil ca imi iertati "jocul de teatru", si poate intelegeti ca in sufletul meu o fac inconstient, din reflex aproape, dar asa vad eu viata, un amalgam de vise si aparente.

Poate nu ar fi trebuit sa ma fi desconspirat niciodata, oricum stiu ca nu o sa sesizeze nimeni diferenta, voi fi mereu acelasi om care pare sa plezneasca de iubire, sa imbratiseze lumea intrega pentru o cauza aparent nobila. Dar asta se vede deja in exterior, in strafundul sufletului meu nu va patrunde nimeni prea curand, pana la urma-urmei nu e de condamnat sa te arunci intr-un vartej de apa, sau sa te plimbi nestingherit intr-o jungla necunoscuta, nu o poate face oricine, cu atat mai putin voi care nu stiti nici macar exteriorul "sa v-il imblanziti".

Un om fara noroc in dragoste sau in partea materiala, astea sunt doar cateva din realitatile ce imi inconjoara sufletul, as putea sa fiu si eu "comod" si sa incep sa ma plang, dar ce folos? aparentele intodeauna ma vor salva ca pe un marinar de la inec.

februarie 23, 2011

Cunoasterea unui parior


In pariuri , la fel ca si in orice alt lucru din prin care este posibil un castig financiar trebuie sa te cunosti in primul rand pe tine, sa iti propui singur obiectivele , se spune ca in pariuri daca nu ai un obiectiv este “mana moarta”.

Incepi sa pariezi zilnic , incepi optimist dar ajunge momentul pierderii , din acel moment te gandesti sa pulsezi mai mult pentru a-ti recupera pierderea, adesea pui pariuri la impuls lucru care iti creaza discomfort , odata cu aflarea rezultatului.

Nu spun ca eu le respect , as vrea sa am puterea sa respect intru-totul si sa pun in practica toata teoria care o cunosc despre pariuri , toate regulile , toate sistemele si strategiile menite sa ma ajute sa castig bani din pariuri, dar m-am hotarat sa expun cativa factori care trebuiesc luati in considerare :

Cat esti dispus sa risti ? Raspunsul la aceasta intrebare nu ti-l pot oferi nici eu , nici vecinul care castiga saptamanal la pariuri (sau cel putin asa sustine) , nimeni. Raspunsul e la tine si sta in vointa ta de a-ti asuma riscuri. Un parior care vrea sa castige multi, multi bani rapid , mizeaza indeosebi pe outsideri, lucru care nu este neaparat rau , tinand cont ca marea majoritate a pariorilor amatori cand vor sa investeasca o suma mai mare de bani pe “un singur meci sigur” aleg o cota infima ( <>Lunga durata / Scurta durata . Acesta este lucrul cel mai important si mai greu de decis inaintea pornirii la un drum. Pariorul de lunga durata in general isi mizeaza tactica cum am spus si mai sus in pariatul pe surprize , pe outsideri speculeaza cotele mari , bineinteles aceasta strategie este bazata pe mai multi pasi , iar pasii nu sunt toti castigatori , el se bazeaza pe sintagma “cand prind , simt” datorita cotei mari care o gaseste mizand pe outsider. Celalalt tip de parior , pe termen scurt isi mizeaza monetarul pe favoriti, pentru el castigurile mai dese si mai ponderate din punct de vedere al profitului par sa fie calea, mizeaza unitati mari iar cand este sortit esecului , in general tot profitul agonist se pierde si o ia de la capat. Pariorul pe termen scurt se loveste de un “dusman” , el defapt nu pariaza pe favoriti la cotatia corecta , casele de pariuri se stie au “frica de favoriti” , de succesul lor si in majoritatea cazurilor sub-apreciaza cota pentru echipa favorita , astfel ca cel putin teoretic ei castiga oricum deoarece cota oferita tie ca favorita nu a fost reala.

Disciplina . Ea si autocontrolul sunt cheia, pariorii ar castiga mult mai multi bani daca ar lucra asupra lor, stiu vorbele sunt vorbe si cand esti “in fata faptului” , ai castigat o suma frumusica important este sa nu te simti de neinvins si sa iti maresti unitatile care le pariai inainte, continua de unde ai inceput si uita de castig , pe cat de usor ti se pare ca a venit castigul , sti mai bine in sinea ta ca pierzania este cel mai usor de obtinut pronostic in pariuri, cand pierzi cel mai important lucru este sa iti pastrezi strategia , sau cel putin sa nu iei masuri irationale cum ar fi cresterea inexplicabila a mizei doar din dorinta de a recupera pierderea , hazardul si pariatul pe un numar mai mare de meciuri decat de obicei, etc. Daca stragetia a functionat , pastreaz-o esti pe drumul cel bun ai nevoie doar de rabdare si disciplina. De recomandat in timpul perioadelor proaste consecutive , este pauza, o mica intrerupere a sirului de pariuri ti-ar face bine , ai avea timp sa iti reincarci bateriile si sa reincepi , cu mintea limpede.

Banii. Cati bani ai la dispozitie pentru pariuri sau mai corect spus cati bani iti poti permite sa pierzi pe pariuri ? Aceasta este defapt intrebarea cheie si aici se vede autocontrolul si lacomia din fiecare parior , pentru a evita neplaceri cauzate din pariuri nu trebuie niciodata sa pariezi cu bani imprumutati, sa nu pariezi bani destinati platii facturilor sau altor lucruri mai importante. Tot timpul sa te gandesti ca este un joc de noroc , si ca banii odata bagati in pariuri nu se intorc decat prin castig , iar pentru castig recomandat este sa iti propui un target pe care sa il atingi , iar dupa indeplinirea obiectivului sa incepi de la inceput.

Despre casele de pariuri


Multi stiti probabil , dar multi veti afla acum , bookmakerii sau casele de pariuri sunt niste entitati mult mai complexe decat isi poate imagina cineva, entitati care ruleaza zeci de milioane pe saptamina. Data fiind miza, putem sa ne dam seama ca bookmakerii acorda o atentie maxima cotelor pe care le stabilesc, pentru ca acestea sa le fie favorabile in orice situatie. Indiferent daca meciul se va incheia cu o surpriza, daca este aranjat ori daca favorita invinge, casele de pariuri ies mereu in cistig sau macar nu pierd prea multi bani pe meciurile jucate.

Anul acesta UEFA a investit peste 5 milioane de Euro in creerea unui sistem in care au acaparat specialisti din diverse domenii , fosti angajati si cunoscatori ai caselor de pariuri , experti financiari , detectivi si agenti in vederea creeri unui sistem de prevenire a meciurilor “fixe” cum sunt numite aceste partide trucate , in vederea combaterii mafiei din ce in ce mai pregnante din pariuri. Pe masura ce aceasta entitate acumuleaza informatii cum ca un anumit meci ar fi trucat , UEFA instinteaza ambele cluburi ca sunt puse sub supraveghere , si ca meciul este atent supervizat de reprezentanti sub acoperire al acestei noi organizatii.

In acest articol vreau sa vorbesc despre altceva , vreau sa va pun cateva intrebari si situatii care poate va vor ajuta sa pariati pariurile intr-un alt mod.

Atunci cand stabilesc cotele , casele de pariuri in majoritatea cazurilor nu ofera pretul corect, respectiv cota corecta.

Sunt 2 posibilitati aceasta poate fi scazuta excesiv raportat la sansele de realizare – acesta este cazul favoritilor , practic tu profiti de o cota de 1.30 dau exemplu , dar in realitate raporturile nu stau tocmai asa , trebuie studiat , cercetat si sa te documentezi inainte pentru a-ti da seama despre veridicitatea cotei , daca acel 1.30 este apropiat de realitate si daca nu cumva cota “reala” ar fi trebui sa se plaseze undeva in jurul cifrei 1.50 sau mai mult.

Mai exista un caz , caz mai rar dar prin care casele de pariuri tin departe de borcanul cu miere pariorii , un meci cu sanse de realizare foarte mari , de 1.25 – 1.30 de exemplu , bookmakerii fara un motiv intemeiat , stabilesc o cota exagerata de 1.70 sau in jurul cifrei acestea pentru a tine pariorii departe.

Aceasta din urma este cum spuneam o metoda prin care bookmakerii ii fac pe pariori sa isi puna intrebari “bai meciul asta ar fi trebuit sa fie de 1.30 (ochiometric) … de ce ar pune casele de pariuri cota 1.70 ? nu dau ei nimic “de pomana” dimpotriva”. Acesta este un efect psihologic , si in majoritatea cazurilor , cotele sunt stabilite si supervizate de o echipa de psihologici specializati in acest domeniu , care lanseaza plase in care cad majoritatea pariorilor.

Inainte de a stabili daca jucati un meci sau nu , puneti-va tot timpul intrebarea daca cota nu este prea mica pentru sansele de realizare , cititi , informati-va , aflati cat mai multe detalii despre echipe si despre accidentarile de ultima ora , cititi presa din tara respectiva si siteurile de stiri , preferati-le in detrimentul tot felul de site-uri fantoma cu “cele mai bune predictii”. Invatati sa fiti voi tipsterii vostri , iar cand preluati informatii din alte surse treceti-le prin filtrul vostru.

Analiza parierii unui eveniment sportiv


Studiul ofertei

Este foarte important sa scanezi intr-un mod corespunzator, sa pariezi pe ceea ce cunosti, inaintea intrarii efective in alegerea meciurilor, este recomandat sa actionezi la impulsuri, sa alegi acele meciuri unde ai acumulat suficienta experienta si detii un flux de informatii consistent, suficient pentru a te putea edifica asupra dilemei daca trebuei ales acel meci sau nu. In general daca nu esti sigur pe un eveniment , daca nu te poti decide si iti pui intrebarea “sa il pariez/sa nu-l pariez” , inseamna ca in subconstinentul tau pe undeva esti resemnat in privinta acelui eveniment , nu detii suficiente informatii si nu esti la curent cu evenimentul , la parametrii la care ai vrea tu sa fi, in general este bine sa eviti selectiile la care stai “in balanta”. Deasemenea , cota , acea valoare numerica acordata sanselor realizarii unui eveniment ar trebui sa fie unul din ultimele criterii pe care sa le iei in considerare (cu exceptia parierii pe outsideri) , se stie cel putin in cazul majoritatii pariorilor , cei care mizeaza pe favoriti , pe echipele “de trend” casele de pariuri marcheaza subapreciaza cota realizarii evenimentului mai favorabil , se aplica in cazul public-beturilor, pariuri pe care s-au pariat sume imense, astfel casele de pariuri care sunt niste retele incredibile , comunica intre ele , sunt ceva in genul serviciilor secrete statale , si conlucreaza impotriva pariorilor , oferind o cota care este subapreciata.

Intuitia personala.

Sau , cum o numesc eu “sentimentul” , este un factor de care trebuie sa ti cont , este unul din factorii primordiali pentru succesul in pariuri. Nu toata lumea o are , nu toata lumea o foloseste , multora le e frica sa “isi asculte sufletul” , sa mizeze pe o surpriza desi au simtit acea surpriza au pariat totusi impotriva ei , au fost “in trend” , si au pierdut , mi s-a intamplat si mie de foarte multe ori , s-a intamplat tuturor. Cheia este sa iti asculti intuitia ta si sa treci prin filtrul tau analiza acestor evenimente, apoi sa verifici pretul oferit evenimentului ochit de tine , in speta cota , si locul unde ai parte de cea mai ridicata cota. Ideea este sa imbini intuitia personala cu documentarea, asa procedeaza majoritatea pariorilor cu experienta.

Foloseste statistica.

Ai un as in maneca , statistica, un AS care poate fi castigator sau necastigator , totul depinde de cum interpretezi , este gresit daca te bazezi exclusiv pe statistica , este un factor important dar nicidecum unul decisiv , trebuie imbinat cu intuitia ta , prin statistica ma refer la clasamente, cel general , de acasa , din deplasare , intalnirile directe , etc.

Criterii relevante :

Accidentatii

Este foarte recomandabil pentru bunastarea deznodamantului pariului tau ca inaintea efectuarii lui sa te documentezi temeinic vis-a-vis de accidentatii si posibilii indisponibili din cele doua tabere , documentarea este bine sa o faci dintr-o sursa oficiala , de verificat site-ul cluburilor, ziare online reprezentative din tarile unde joaca echipele alese (Marca - Spania, The Sun - Anglia, France Futbol - Franta, Bild - Germania), alte surse de documentare sunt portalurile fotbalistice , forumurile , si blogurile dedicate. Este important daca pentru echipa este accidentat unul singur , daca acel jucator este exponential , se stie unele echipe sunt dependente de un jucator , altele nu au o banca de rezerve pe masura primului 11 , accidentatii sunt un amanunt foarte delicat.


Tipul meciului.

Deznodamantul unei partide depinde , indubitabil si de tipul acelei intalniri , conteaza daca este un meci international , meci de cupa , meci de campionat , sau un amical din perioada de pregatire. Meciurile de Cupa istoria a dovedit-o sunt cele mai grele meciuri de prezis in special daca este o cupa mai putin importanta gen Cupa Ligii din Anglia, in Anglia totusi lupta inca se mai mentine intre trupele mari si cele din diviziile inferioare, in schimb Cupele Nationale din Germania , Franta , Italia sau Spania , favoritele de prea putine ori isi intrebuinteaza titularii , astfel se produc numeroase surprize, deasemenea finalele Cupelor sunt dovedit cele mai greu de prezis evenimente. De partea celalta cele mai prolifice evenimente sunt meciurile Internationale , sau partidele din competitiile Europene unde sunt implicate echipe de top , gen Champions League , totusi s-a mai uniformizat hegemonia celor din G16 , si asistam la surprize placute pentru spectacol si falimentare pentru pariori an de an. Amicalele inter-tari se termina adesea la egalitate, in timp ce mecirile importante internationale se soldeaza majoritatea timpului cu victoria gazdelor , sau cel mult un egal pentru oaspeti , se stie terenul prorpiu este un avantaj colosal in intalnirile internationale , patriotismul si iubirea de popor de-a lungul timpului a avut impacte colosale asupra omenirii. Cele mai profitabile perioade din an , sunt perioadele preliminariilor in Cupele Europene , turul 3 din Champions League , chiar si turul 2 , imbogatesc pariorii, deasemenea etapa 5 si 6 in care unele echipe consacrate au nevoie de un anumit rezultate sunt profibabile si ele.


Ce campionat ?

Pariorii indragesc , si au indragit de-a lungul timpului inca din perioada pre-pariuri , a pronosportului campionatul Italian Serie A , echipele puternice rar pierd puncte acasa , iar cand se intalnesc intre ele , merita pariat X cu toata increderea. Campionatul “exotic” al Norvegiei este deasemenea destul de predictibil , totusi marea masa pariorilor se orienteaza spre campionatele puternice , ceea ce nu este neaparat un lucru bun. In Anglia este recomandat sa nu se parieze sume importante pe perioadele de inceput si de final de campionat datorita numeroaselor surprize, Germania deasemenea a ajuns la un grad de predictibilitate mai scazut fata de anii trecuti , competitia s-a strans , lupta se da in 6 echipe nu mai este hegemonia bavareza cu care am fost obisnuiti, totusi echipele mari sunt puternice pe teren propriu , la fel ca si campionatele Frantei si Spaniei , unde rata de castiguri acasa a fost destul de ridicata

Importanta meciului.

Cluburile de top din Europa joaca un numar impresionant de meciuri intr-un sezon si trebuie sa isi stabileasca prioritatile atent, este imposibil practic sa trateze toate competitiile , in Anglia se stie o echipa care joaca si intr-o competitie europeana este implicata in 5 competitii, si nu le poate trate pe toate la aceasi parametri. Cupele nationale sunt cele mai neglijate din acest punct de vedere , in Italia , Franta Germania , Spania si alte tari echipele mari in special trateaza Cupele neglijent , dau sansa tinerilor , si de cele mai multe ori sunt eliminate de formatii care trag cu dintii pentru accederea intr-o faza superioara. Un alt factor este miza meciului , pe finalul sezonului o echipa de top care nu mai are pentru ce lupta daca intalneste o echipa care trage cu dintii pentru a evita retrogradarea s-a dovedit ca ii va pune probleme. Mare atentie la derby-urile locale, in ele cum am spus mai sus niciodata nu conteaza miza , importanta este onoarea , si de aceea frica de pierzanie tinde catre un rezultat de egalitate.

Perioada anului.

In majoritatea ligilor europene , campionatul incepe in august , si se termina in mai, dupa cum se stie , primele doua luni septembrie si octombrie sunt foarte greu de prezis , o tactica adesea folosita este pariatul pe outsideri . Perioada noiembrie – martie estea cea mai profitabila , situatiile se stabilizeaza in campionate si favoritele confirma, iar avantul nou-promovatelor este stins , ele fiind in cadere libera. In ultima parte a sezonului , ultimele 7 etape , forma de moment si alti factori nu mai sunt importanti , echipele aflate in lupta pentru retrogradare , adesea inving echipe de top blazate.

Clasamentul.

Clasamentele trebuie luate in considerare de abia dupa 2-3 luni , in primele 6 etape , surprizele se tin lant si echipe nou promovate , cu avant se gasesc in pozitii de top. Clasamentele niciodata nu trebuie sa fie singurul criteriu prezent in alegerea unui pariu , sunt un factor important , ofera informatii pretioase dar este o strategie falimentara parierea doar dupa privitul in clasament.

Forma .

Este unul din criteriile primordiale de care tin cont bookmakerii in calculul cotelor , de exemplu o echipa care are 4 victorii consecutive , este clar ca la meciul al 5-lea cota va fi subapreciata , se stie bookmakerii vor oferi un pret mai scazut decat realitatea. Este foarte important previziunea in pariuri , se stie echipele fie ca sunt de top sau mai putin cotate au fel si fel de perioade , perioade in care norocul este de partea lor , alte ori sunt feriti de ghinion.

Istoria recenta .

Unii pariori nu tin cont de acest factor , pentru ei nu este relevanta istoria ultimelor 10 ani , si este o greseala neglijenta acestui amanunt important . Unii pariori iau tin cont de forma de moment , si de situatia in clasament si este suficient pentru ei in decizia unui pariu , dar se stie daca se bate cap in cap cu istoria intalnirilor dintre cluburi , profesionistii sar peste acel eveniment. In istorie sunt cateva amanunte foarte interesante , de exemplu Manchester United nu au castigat niciodata in istoria lor pe terenul celor de la Sheffield , si deasemenea nasii englezilor in competitiile europene sunt italienii. Pot fi superstitii, unii le pot considera asa , dar cand lucrurile se repeta obsesiv , iar rezultatul este acelasi ar fi o prostie sa nu se tina cont de aceste amanunte interesante. In urma studilor istoriei ultimelor intalniri din 10 ani intre Lazio si Roma spre exemplu , sau Inter – Milan , deznodamantul de cele mai multe ori era rezultatul de egalitate, ambele echipe impart acelasi teren , si frica de a pierde in fata proprilor suporteri isi face simtita prezenta in rezultatul final.

Circumstante speciale.

In unele situatii doua echipe se pot califica impreuna , sau se pot salva de la retrogradare in urma unui anumit rezultat , cateodata o echipa are nevoie de un punct ca sa castige titlul , iar adversarii lor tot un punct pentru a evita retrogradarea . Casale de pariuri sunt foarte alertate in aceste situatii , si fixeaza pentru egal o cota foarte mica , le este frica de realizarea evenimentului , vorbim aici de Italia unde se poarta , in Anglia spre deosebire egalul este cu mai putine sanse de izbanda , datorita onestitatii si civilizatiei superioare in fotbalul insular.

Miturile Pariorilor


Am revenit aici, dupa cateva zile de inactivitate, vroiam sa va prezint una din marile mele pasiuni: Pariurile sportive, stiu ca multi ati prins acest "microb" si de aceea, vreau sa va ajut cu 6 elemente, le voi denumi mituri pentru ca e impropriu spus sfaturi.

1. Antrenor nou = VICTORIE. In marea majoritatea a cazurilor , am testat pe “propria piele” echipele care isi schimba antrenorul obtin victorie imediat in meciul urmator , fapt datorat si din dorinta jucatorilor de a scapa un anumit tehnician , se stie ca jucatorii de fotbal pot avea o influenta asupra soartei antrenorilor. In majoritatea cazurilor , primul succes este urmat de un rezultat de egalitate sau o infrangere.

2. Niciodata o dubla victorie. Se intampla adesea ca o echipa din partea inferioara a clasamentului sa invinga liderul, in majoritatea cazurilor etapa urmatoare aceasta echipa pierde, sau rezultatul este dezamagitor oricum, de aceea este total nerecomandat de pariat pe o echipa mica , dupa o victorie cu un “grand” sa o repete , jucatorii in majoritatea cazurilor nefiind elite intr-un limbaj de lemn “isi iau lumea in cap” si isi trateaza adversarul de sus si sansele de a dubla victoria sunt infime.

3. Sindromul “vedeta” . Multe echipe depind in mare parte de un singur jucatori , vedeta , liderul echipei care adesea este si capitanul si un jocator ofensiv. Este de evitat parierea pe o echipa a carei lider este in discutii si in tratative pentru transfer , in perioada negocierilor acel jucator evolueaza apasat , fapt care poate influenta si rezultatele echipei.

4. Ultima suta de metri. Daca in prima parte a campionatului conteaza enorm statistica , si este un criteriu fara de care nu putem efectua nici un pariu , in ultima parte a campionatului statistica este un criteriu minor , un grup de 8-10 echipe implicate in hora retrogradarii lupta cu sange si sudoare pentru a-si apara onoarea si prezenta in editia viitoare a campionatului , si in majoritatea cazurilor se produc surprize imense , pregatirea fizica si dorinta de multe ori combat cotele oferite de bookmakeri si trebuiesc tratate cu o atentie sportiva.

5. Probleme financiare. Pariem pe sport, perioada romantica a sportului s-a cam terminat. Totul inseamna bani, si se invarte in jurul lor, distractia si lupta sportiva s-a terminat. Daca exista probleme financiare la club , jucatorii nu sunt platiti si exista probleme contractuale si instabilitate financiara la club , oricat le-ar vorbi managerul si ar incerca sa-i monteze , jucatorii vor evolua sub asteptari.

6. Sindromul “oaia neagra”. Orice echipa din top 3 are un astfel de “nas” , o echipa care de cate ori se intalneste cu ea ii face viata un cosmar , sunt cazuri in care o echipa de top nu a mai batut o “amarasteana” de zeci de ani , in Anglia sunt cele mai pregnante cazurile acestea , dar se stie ca Otelul pe terenul lor tot timpul au fost o nuca tare pentru marile echipe din Divizia A , si exemplele pot continua. Trebuie tinut cont de aceste fapt , prin verificarea istoricului echipelor inaintea de a lua hotararea parierii unui meci.

Intr-un post ulterior, o sa va invat cum sa faceti analiza unui meci pe care doriti sa pariati! good luck

februarie 18, 2011

Operatiunea: Lenjeria Roz

Desi nu imi place, si nu as vrea sa vorbesc despre politica, pe blog, nu m-am putut abtine sa nu constat un fapt tragi-comic desprins parca din filmele cu Louis de Funes, doar ca in rolul monstrului sacru al comediei franceze, suntem noi, populatia acestei tari, opinia publica care in loc sa dam vreo "replica" pe masura, marelui "regizor" Basescu, stam cuminti pe post de figuranti pentru un oscior aruncat in scarba de clasa politica din Romania.

Este si cazul unui pensionar brasovean, probabil unul din sutele de mii din aceasta tarisoara, care sta umil, la coada pentru un ajutor "marinimios" din partea celor care ne conduc, dupa o viata de munca in folosul patriei, omul se alege cu niste chiloti roz si o rochie eleganta pentru doamna sa, daca toate acestea ar fi fost comestibile, probabil ca am spune, cu siguranta, dragostea tine de foame, dar asa da-ne doamne minte multa, ca bani avem destui!

Nu degeaba acest popor este nostalgic dupa un om care a distrus tot ce a insemnat constiinta romaneasca. De 20 de ani, suntem condusi de niste oameni care dau dovada de un cinism fara limite, maine-pomaine, o sa vedem, cum primim prezervative bonus in loc de paine, deh, criza cere sacrificii, FMI-ul ne va cere sa scadem si speranta de viata, doar-doar, mai scad gurile de hranit, nu de alta dar stocul de chiloti se afla pe final, si costa al dracului de mult o pereche de la Jolidon.

februarie 17, 2011

Englezii mai curajosi si agresivi decat in precedentele intalniri


Van Persie si Arshavin au adus prima victorie a lui Wenger in fata Barcelonei, intr-un joc care in mare parte a fost dominat de catalani, in stilul lor caracteristic, posesie, joc rapid intre linii si pase peste apararea adversa. Acelasi 4-3-3 jucat de formatia lui Guardiola, acelasi prim 11 clasic, doar Puyol fiind absenta inlocuita cu Abidal, acesta lasandu-i locul pe partea stanga lui Maxwell. Arsenal a inceput in sistemul 4-4-1-1, cu Fabregas ca al doilea varf, Walcott si Nasri jucau pe benzile linei de mijloc, Song si Wilshere erau cei doi mijlocasi centrali. Eboue a fost coborat fundas dreapta, in lipsa lui Sagna.
Nu Messi este important, ci Xavi si Iniesta.
Inca de la inceput, tactica lui Wenger era sa nu le dea spatiu si timp la minge, celor doi mijlocasi centrali, Xavi si Iniesta. Cei doi sunt vazuti ca motoarele echipei spaniole, iar in acest sens, Song si Wilshere faceau un pressing agresiv la ei, in momentul in care acestia intrau in posesia mingii. In cateva randuri Xavi a fost nevoit sa coboare aproape de propria linie de fundasi, pt a se descotorosi de tanarul Wilshere.
Cum s-au ocupat de Messi.
Argentinianul nu joaca precum un atacant central de meserie, desi este pozitionat in acea zona. El coboara mult in linia de mijloc, trage dupa el pe unul din stoperi si pe culoarul creeat, intra Villa sau Pedro. Arsene Wenger a cerut stoperilor sa nu-l urmareasca pe argentinian, decat atunci cand se afla in zona lor, tocmai pt a nu lasa spatii in spate, spatii pe care sa le speculeze ceilalti atacanti catalani. Cand Messi cobora, era preluat de Song, in acest fel nu se creeau brese in linia de fundasi a englezilor. De asemenea ,echipa era foarte scurta si spatiul intre compartimente comprimat.
Reversul medaliei.
Pentru a face un pressing agresiv la Xavi si Iniesta si pentru a tine echipa scurta, ca sa nu i se dea spatii lui Messi de a juca intre linii, Arsenal a trebuit sa tina linia de fundasi foarte sus. Asta insemna ca intre portar si aparatori era un spatiu foarte mare, perfect pt mingi aruncate peste aparatori, pt viteza lui Villa, Pedro ori Messi. Barcelona a facut exact asta. Mai mult, echipa lui Guardiola si-a folosit foarte bine benzile, unde Alves si Maxwell s-au descurcat bine in duelurile unu la unu cu Nasri si Walcott si au urcat adanc in jumatate adversa,deschizand apararea gazdelor, ajungand uneori in spatele celor patru fundasi adversi, de unde trimiteau centrari sutate in careul lui Szcezny. Golul a venit cand Song si Wilshere nu au inchis suficient de rapid la Messi, au parut ezitanti, iar argentinianul a pasat pe culoar pt Villa, care a profitat de asezarea foarte avansata a "tunarilor."

Schimbarile.
Dupa golul marcat de Villa, Barcelona a controlat posesia in stilul caracteristic . Guardiola a cautat sa inghete jocul, scotandu-l pe Villa si introducandu-l pe Keita. Acesta a trecut mijlocas central, langa Xavi si Busquets, iar Iniesta a fost mutat in stanga, in rolul jucat de Villa. Fara Iniesta in zona centrala,cu un Keita fara capacitatea de a rupe ritmul si de a dezechilibra adversarul ,Wenger a realizat ca nu mai are nevoie de doi inchizatori si l-a scos pe Song, aruncandu-l in lupta pe Arshavin. Rusul a trecut mijlocas stanga, iar Nasri a trecut mijlocas central. Arsenal a castigat un plus de tehnica si de mobilitate, in timp ce Barca a pierdut aceste atribute prin scoaterea de pe teren a lui Villa. Wenger a continuat sa mute curajos, l-a scos pe Walcott si a introdus un atacant central, Bendtner ,chiar daca acesta a fost pus sa joace in dreapta. Van Persie a egalat dupa o gafa a lui Valdes (gol pe coltul lui) ,iar Nasri, mai influent in joc, ca mijlocas central, a pasat la golul de 2-1, marcat de Arshavin.

februarie 16, 2011

Avancronica tactica a partidei Arsenal - Barcelona


Ne asteapta un meci cu un grad de spectaculozitate extrem de ridicat, o sa vedem doua echipe subjugate posesisei, pressingului si a disciplinei tactice, Barcelona cea mai buna echipa din lume, reediteaza meciul din "sferturile" UCL cu Arsenal. In continuare voi face o avancronica tactica a ambelor echipe, vom descoperi daca Arsene Wenger a invatat ceva din lectia predata anul trecut si daca Pep Guardiola va modifica ceva in masinaria sa de fotbal.

Viziunea Barcei: Vedem putini antrenori care sa fie la fel de obsedati tactic ca Pep si mai ales de doua puncte cheie: pozitionare si pressing, stim in linii mari la ce sa ne asteptam cand vorbim de presiune, dar asezarea jucatorilor sai in teren este de-a dreptul fascinanta.
Messi nu numai ca va juca rolul pe care il face deseori acela de varf "fals" ci va juca si rolul unui play-maker, Guardiola ii va cere sa coboare si in linia de mijloc, pentru a atrage fundasii adversi si astfel eliberarea spatiilor pentru fasnetii David Villa si Pedro.
Arsenal a aratat in ultimele meciuri ca este vulnerabila in axul central, va fi important pana unde va incerca sa se deplaseze fundasul central Johan Djouru pe langa argentinian, este indoielnic faptul ca Barca va avea vreo problema in acest sens.
Un alt pericol imens pentru Arsenal este Dani Alves, cel mai ofensiv fundas de banda din lume, toata lumea se asteapta sa "are" din nou benzile, antrenorul "tunarilor" a fost atat de preocupat de incursiunile lui incat pe dreapta a inceput cu rusul Arshavin pentru a juca mai defensiv si cu Samir Nasri pe stanga, el este o indoiala pentru joc dar pe plan ofensiv pentru Wenger ar fi un impuls enorm, tunarii vor avea o mare nevoie de el.
Din nou Guardiola poate schimba foarte usor pozitionarea jucatorilor sai, Alves va avea un rol important, va juca extrem de sus pe dreapta, miscare ce va permite atacantilor Barcei sa combine si sa se restranga foarte usor.
Din pacate pentru Barca, va lipsi sufletul si capitanul sau, Carles Puyol fiind accidentat de mai multa vreme si astfel il va obliga pe Pep sa opereze o miscare in centrul defensivei, Abidal de pe stanga, va juca in locul sau, facandu-i loc brazilianului Maxwell care va avea viata grea, pentru ca il va avea ca adversar pe Theo Walcott, viteza acestuia i-ar creea probleme, insa Busquets va veni acolo sa faca dublaj si sa il ajute.

Viziunea lui Arsenal: Arma sa cea mai evidenta va fi clar viteza tanarului Walcott. Arsene Wenger este putin probabil ca sa se abata de la sistemul sa de joc 4-2-3-1 obisnuit, schimbarea ar putea surveni prin urcarea lui Cesc Fabregas si astfel sa se transforme intr-un 4-4-1-1, formand doua linii pentru a intampina cat mai devreme presiunea catalana.
Ambele echipe trebuie sa fie atente la arbitrajul italianului Nicola Rizzoli, caruia ii este recunoscuta usurinta cu care scoate cartonasele din buzunar.
Arsenal va trebui sa ocupe bine spatiul de la mijloc, la meciul de pe Camp nou de anul trecut, Messi a jucat fantastic, dar a fost si ajutat de asezarea "tunarilor", un 4-3-3 foarte descoperit in axul central din cauza absentelor din lotul englezilor.





AC MILAN vs TOTTENHAM 0-1. K.O tactic.

Fara Modric, doar pe banca, fara Bale si Huddlestone, Tottenham a invins AC Milan chiar pe San Siro, dupa o lectie tactica predata de subevaluatul Redknapp, tanarului Allegri. Englezii au inceput in sistemul 4-4-1-1 ,Sandro fiind aruncat in lupta, alaturi de Palacios, in lipsa lui Huddlestone, iar Pienaar ocupand postul de mijlocas stanga, in locul vedetei Bale. Milanezii nu au schimbat nimic, nu au produs nicio surpriza adversarului, jucand acelasi 4-3-1-2, cu Ibrahimovic si Robinho in atac, Seedorf in spatele lor si trei mijlocasi centrali de travaliu, fara creeativitate, Gattuso-Thiago-Flamini. Urcarea lui Thiago la mijloc, cu scopul de a-l bloca pe Van Der Vaart, i-a deschis un loc in primul 11 lui Yepes.
Echipa lui Harry Redknapp a dominat de o maniera categorica prima repriza. Cum a facut insa tactic, sa impiedice diavolul milanez sa creeze ceva periculos la poarta lui Gomes, ba chiar sa joace ca si cum ei ar fi fost oaspeti pe San Siro:
-Pressing adanc in terenul advers. Tottenham i-a surprins e milanezi prin agresivitate si prin intentia de a recupera balonul in terenul gazdelor, obligandu-i pe acestia sa arunce mingile la intamplare, pt a nu le pierde in preajma propriului careu.
- A ghidat jocul ofensiv pe partea dreapta ,unde actiona Lennon, care in duelurile unu la unu cu Antonini, l-a intors ca pe clatita pe fundasul stanga italian. Este drept ca acesta din urma ,nici nu beneficia de ajutorul lui Flamini. Francezul statea nepermis de departe de coechipierul sau, desi probabil stia ca in lipsa lui Bale, Lennon este pericolul numarul unu datorita vitezei remarcabile pe care o are. Tot pe partea dreapta urca fundasul dreapta Corluka, cel care profita ca nu are un mijlocas stanga in zona lui si impingea jocul adanc in terenul gazdelor. Perechea Corluka-Lennon a facut svaiter partea aparata de Antonini si Flamini.
-Pienaar, desi mijlocas stanga pe hartie, pe faza defensiva intra in centru si-l prelua pe Gattuso, anuland superioritatea numerica pe care gazdele o aveau acolo. Meci excelent tactic facut de sud-african ,care a facut o risipa de efort remarcabila pt a-i bloca pe Gattuso si Abate.
-Redknapp nu a pregatit nimic special pentru blocarea celor doi atacanti, Ibra si Robinho, cautand insa sa taie orice legatura dintre mijlocasi si acestia. In modulul 4-3-1-2, cel mai important om pe faza de atac, este mijlocasul central ofensiv, din spatele varfurilor, in cazul nostru, Seedorf. Olandezul a fost dat in grija lui Palacios, care l-a urmarit ca o umbra si este putin spus ca l-a anihilat. Seedorf nu a miscat in marcajul inchizatorului oaspetilor.Fara servanti, Ibrahimovic a trebuit in dese randuri sa coboare in linia de mijloc pt a-si lua mingi, dar asta il tinea departe de poarta adversa, acolo unde este cel mai periculos.
In privinta Milanului, singura observatie tactica vis a vis de jocul lor din prima repriza, este ca portarul Abbiati (inlocuit dupa o accidentare de catre Amelia, inca din prima repriza) iesea pe centari chiar si la mingi aflate departe de zona de protectie a sa, probabil pt ca primise indicatii in acest sens, anume sa-si foloseasca avantajul bratelor, in duelurile cu uriasul Crouch.

Repriza a doua
.
Allegri l-a scos pe Seedorf, l-a introdus pe Pato, dar nu a schimbat desenul tactic. Robinho a trecut in spatele varfurilor, Pato alaturandu-se lui Ibrahimovic. Probabil ca mai util ar fi fost ca AC Milan sa schimbe sistemul intr-un 4-3-3, pt ca nu ar mai fi lasat nicio zona ( mai ales in lateral ) in care englezii sa aiba superioritate. Si Tottenham a schimbat, dupa acidentarea lui Corluka, l-a introdus pe Woodgate, acesta a trecut stoper, iar Gallas a fost mutat fundas dreapta. Tottenham a pierdut un fundas dreapta foarte ofensiv,care-l ajuta mult pe Lennon, dar a castigat gabarit in defensiva, iar acest lucru i-a ajutat in duelurile fizice cu Ibrahimovic. Milan a dominat partea a doua, din mai multe motive: 1) pressingul din prima parte, facut de englezi, ii obosise pe acestia si natural, au facut pasul inapoi. 2) fundasii laterali ai Milanului, au fost mult mai ofensivi. Abate si Antonini urcau ca niste extreme ajungand in dese randuri in spatele liniei de fundasi adverse. Este foarte important in sistemul jucat de AC Milan, sa ai fundasi laterali ofensivi, care sa-ti ofere optiuni de a deschide jocul pe benzi, pt ca echipa nu are mijlocasi de banda de meserie. 3) iesirea lui Corluka, i-a permis lui Flamini sa fie mai atent la dublajul pe care trebuia sa il ofere lui Antonini, Lennon fiind acum prins intre doi oameni.
Redknapp a mai mutat odata inteligent, scotandu-l pe Van der Vaart si introducandu-l pe Modric, deoarece croatul, cum avea sa si demonstreze, este un jucator extrem de inteligent tactic, capabil sa tina posesia pt oaspeti si sa opreasca astfel, presiunea pe care Milanul o punea pe ei, pe final de joc.
Doua lucruri au adus victoria englezilor:
a) insistenta lui Allegri de a nu-i schimba pe nici unul dintre cei trei mijlocasi centrali ,Gattuso-Thiago-Flamini. Nici unul nu are capacitatea tehnica de a coordona constructia pe faza ofensiva. Este de neinteles de ce i-a tinut in teren pana la final.
b) jocul foarte avantat al fundasilor laterali. Cand vrei sa ataci cu fundasii de banda sunt doua principii pe care trebuie sa le respecti, oricare dintre ele: I) ataci cu ei pe rand, cand unul urca, celalalt ramane, pt a nu lasa stoperii fara dublaj. II) sau il cobori pe mijlocasul inchizator pt a forma trei pe linia de fund, in acest fel urcarea in atac a ambilor fundasi laterali fiind acoperita. AC Milan nu a aplicat nici una dintre variante, iar cand Ibrahimovic, in stilul sau arogant, a pierdut o minge usor, Lennon a primit pasa in zona din care plecase Antonini si ,fata in fata cu Yepes, fara dublaj, a trecut pe langa el ca acceleratul printr-o halta, i-a pasat lui Crouch si... 0-1.

februarie 15, 2011

Ce iti doresc eu tie, dulce Milka!


Cu alte cuvinte iubirea a pierit si ea odata cu "ziua" ei, nici nu mai ma mira, rafturile cu ciocolata Milka din supermarket au devenit o amintire, domne, trebuie sarbatorita "ca la carte" ziua asta, s-au golit toate, zici ca ar fi venit Apocalipsa, nu ca nu ar mai fi mult, dar totul s-a transformat intr-un fiasco, a sarbatori o zi ca asta nu mai e o moda, deja e o obligatie, si in loc sa ma bucure, parca mai mult ma intristeaza "moda" romanului.
Va intrebati probabil, ce am cautat eu la ciocolata, nu m-a apucat si pe mine vreun "virus" al iubirii, nici pomeneala, am vazut totul intamplator, umbland dupa alte cumparaturi, dar a fost indeajuns incat sa ma faca sa filosofez un pic, in primul rand, de ce as avea nevoie de o zi speciala ca sa-i spun cuiva ce simt, sau de ce sa imi induca altii printr-o miscare de marketing ce sa cumpar printr-o "promotie"?.
Fireste nimeni nu poate sa iti zica cand sa iubesti si cum sa sarbatoresti, dar eu inteleg altfel acest fenomen, iubirea in sine ca idee nu poate avea o zi anume, sa iubesti nu e ca in trecerea dintre ani, cand cu toti sarbatorim noul an ce bate la usa, Dragostea nu poate fi sarbatorita intr-o zi anume, pentru ca, pare lipsit de logica, pe 14 februarie este extrem de banal sa daruiesti ceva persoanei iubite, cand sti ca multi o fac, o poti face in orice zi a anului, sa plecati undeva intr-o vacanta romantica, la fel, se poate oricand, fireste depinde de finante, ce faci daca iei salariul pe 20 ale lunii? nu ai bani pe 14 sa sarbatoresti, atunci ce faci? inseamna ca nu o iubesti? Absurditatile pot coninua la nesfarsit!
Poti face gesturi prin care sa-i confirmi atasamentul in orice moment posibil si prin orice mijloc cu putinta, a sarbatori o zi anume legata de iubire pare cubic, aceste clipe ar trebui combinate cu anumite zile speciale, Paste, Revelion, momente in care oriunde ati fi, va puteti reinnoi juramintele de indragostiti.
Americanii au o zi speciala de meditatie si contemplatie, cred ca e pe 16 febaruarie, ma mir ca romanii nu au preluat-o inca, insa cand e vorba de taiat frunza la caini, pentru neamul mioritic niciodata nu e prea tarziu. Bine, ca nu este cald, sunt sigur ca aceasta zi s-ar fi transformat "intr-un 1 mai muncitoresc" cu multe gratare si gunoaie lasate sa "mediteze" mai ceva ca Bivolaru.
Noi sa fim sanatosi!

februarie 13, 2011

Xavi: “Sunt un romantic al fotbalului”


Cel mai bun pasator pe care l-a dat fotbalul vreodata si in acelasi timp "dirijorul" Barcei a acordat un amplu interviu cotidianului englez The Guardian, pe care am vrut sa il traduc tuturor fanilor blaugrana din Romania.

Multi au descris victoria Barcelonei cu 5-0 in fata Realului din noiembrie, anul trecut, drept cea mai mare performanta reusita vreodata. Chiar si Wayne Rooney a admis ca s-a ridicat in picioare si a inceput sa aplude aceasta performanta.
Xavi: “Serios? Rooney? Acest lucru ma umple de mandrie. Rooney este un jucator extraordinar care ar putea juca pentru Barca. Si inainte ca oamenii sa isi imagineze titluri precum “Xavi ii propune lui Rooney sa vina la Barcelona”, desi trebuie sa admit, si mie mi-ar placea, ceea ce vreau sa spun e ca acesta este un jucator care s-ar potrivi stilului nostru de joc. Acel meci cu Real Madrid a fost extraordinar, cel mai frumos pe care l-am jucat vreodata. Nu au reusit sa atinga mingea, ce meci frumos! In vestiar ne-am oferit noua insine un moment de standing ovation.

Ai mentionat posesia dominanta a Barcelonei. Este tentant sa afirmam ca nu am mai vazut niciodata o echipa cu o identitate atat de clara precum cea a Barcelonei si a Spaniei de astazi. Este vorba doar despre posesie iar aceasta este identitatea sa, identitate care se pare ca incepe sa devina dominanta.
Xavi: Este extraordinar ca punctul de referinta in fotbal este in acest moment atat Barcelona cat si Spania. Nu deoarece este echipa noastra ci datorita a ceea ce reprezinta deoarece jucam un fotbal ofensiv, nu este un joc speculativ, nu asteptam mingea. Facem pressing, vrem posesia si ne place sa atacam. Unele echipe nu pot sa nu vor sa paseze mingea. In acest caz care e rostul? Acesta nu e fotbal. Pentru mine cel putin fotbalul se refera la combinatii, pase, spectacol. Pentru antrenori precum Javier Clemente sau Fabio Capello fotbalul nu se rezuma la aceste lucruri, acestia au o vizune diferita asupra jocului dar este bine ca stilul Barcelonei este acum un model pentru alte echipe.

Dar unii au sustinut ca Spania nu a jucat foarte spectaculos la Campionatul Mondial deoarece ati continuat sa castigati doar cu 1-0.
Xavi: Nu e adevarat. Nu noi nu am jucat un fotbal spectaculos ci celelalte echipe au ales sa faca acest lucru. Ce a urmarit Olanda? Penalty-uri. Nu am reusit sa jucam spectaculos deoarece adversarii nu ne-au permis acest lucru. Ce au facut cei de la Paraguay? Au construit un sistem defensiv foarte bun si au asteptat sansa de a iesi pe contraatac. Este mult mai greu sa joci atunci cand ai mereu un om in spatele tau care are doi metri si te ia mereu in primire, dar oamenii nu observa aceste detalii.

Deci, care e solutia?
Xavi: Trebuie sa gandesti repede, sa cauti spatii. Asta fac eu, caut mereu spatii. Oamenii care nu au jucat fotbal la nivel profesionist nu realizeaza cat de greu este. Este ca si cum ai fi pe PlayStation, observi unde este fundasul si pasezi in cealalata parte, acesta este rolul meu, caut spatii si pasez.

Acest lucru sta la baza filosofiei Barcelonei si este explicat la toate categoriile de varsta ale clubului, nu-i asa? Cand ati castigat impotriva Madridului opt dintre jucatorii titulari au venit de la academie, la fel ca si cei trei finalisti din acest an ai Balonului de Aur: Lionel Messi, Andres Iniesta si tu.
Xavi: Unele academii au ca principal scop victoriile, noi avem ca principal scop educarea tinerilor jucatori. Vezi un jucator care ridica privirea si paseaza din prima si te gandesti ca acel jucator va reusi. Acest model a fost impus de Johan Cruyff, este modelul celor de la Ajax. Cel mai bun exercitiu in aceasta privinta este magarusul deoarece inveti sa fii responsabil, sa pasezi din prima si sa nu pierzi mingea pentru ca daca o faci treci in mijloc iar restul aplauda si rad de tine. Este umilitor.

Coechipierul tau, Dani Alves, a spus ca tu nu joci pentru a alerga ci alergi obligandu-ti coechipierii sa se miste in diferite zone. Acesta a spus ca “Xavi joaca in viitor.”
Xavi: Colegii mei fac acest lucru usor. Jocul meu se refera la pase dar atunci cand ii am pe Dani, Iniesta, Pedro sau Villa sunt atat de multe optiuni. Uneori chiar ma gandesc: trebuie sa sa enerveze deoarece am dat trei pase si niciuna pentru el, trebuie ca urmatoare sa fie pentru Dani deoarece a urcat de trei ori. Cand Leo nu se implica e ca si cum s-ar enerva… iar urmatoarea pasa e pentru el.

Vorbesti despre victoria stilului in fata succesului dar acestea trebuie sa mearga mana in mana, corect? Arsenal joaca un fotbal foarte frumos, Arsene Wenger este un antrenor foarte respectat dar nu au mai castigat un trofeu de ani buni. Ar putea ca acest lucru sa se intample si la Barcelona?
Xavi: Este aproape imposibil. Daca in doi ani nu reusesti ca castigi vreun trofeu ceva trebuie sa se schimbe dar schimbi numele, nu identitatea. Filosofia nu poate fi pierduta. Fanii nostri nu ar intelege o echipa care se apara si joaca pe contre dar din pacate oamenii privesc echipele doar din perspectiva succeselor. Acum, datorita abordarii noastre au venit si succesele. Sunt fericit, deoarece dintr-un punct de vedere egoist, acum sase ani disparusem, jucatorii ca mine erau in pericol datorita faptului ca fotbalistul ideal trebuia sa fie inalt, puternic, rau.. dar acum vad Arsenalul si Villareeal care joaca precum o facem si noi.

Te consideri un aparator al sortii. Un ideolog?
Xavi: Pentru mine ori era asa ori mai bine deloc. Sunt un romantic. Imi plqce faptul ca acum talentul si abilitatiile tehnice sunt pretuite mai mult decat conditia fizica. Sunt fericit ca aceasta este prioritatea pentru ca daca nu era, fotbalul nu ar mai fi fost la fel de spectaculos. Fotbalul are ca principal scop victoria dar satisfactia noastra este de doua ori mai mare. Alte echipe castiga si sunt fericite dar nu este la fel deoarece identitatea lipseste din jocul lor. Rezultatul este un impostor in fotbal. Poti sa joci foarte, foarte bine dar sa nu reusesti sa castigi, asa cum a fost in cazul nostru in meciul cu Inter. Este ceva mai presus decat victoria, mai satisfacator… o mostenire. Inter a castigat Liga Campionilor dar nimeni nu vorbeste despre ei. Oamenii m-au observat dupa Euro 2008 dar joc la fel de ani de zile. Este adevarat ca sunt mult mai increzator si linistit, lucru datorat succeselor de care am avut parte in ultima vreme.

A avut fotbalul englez de suferit deoarece a imbratisat o cultura fotbalistica diferita?
Xavi: Fotbalul englez s-a schimbat, stilul de joc este mai tehnic. Dar inainte se juca un fotbal direct, era vorba despre a doua minge, numarul 9 tipic erau jucatorii precum Crouch sau Heskey si fotbalul nu era la fel. Carragher si Terry degajeaza mingile la intamplare. Cred ca s-a schimbat, Barry, Lampard, Gerrard, Carrick… acestia sunt jucatori care trateaza mingea frumos. Ii vezi si te gandesti ca intr-adevar incearca sa joace.

Este Paul Scholes un Xavi al fotbalului englez?
Xavi: Paul Scholes! Un model demn de urmat. Pentru mine, si sunt sincer in aceasta privinta, este cel mai bun mijlocas central pe care l-am vazut in ultimii 15, 20 de ani, am vorbit si cu Xabi Alonso despre el. Este un jucator extraordinar, are toate calitatile necesare: ultima pasa, goluri, este puternic, nu pierde mingea, are viziune. Daca era spaniol poate ar fi fost evaluat mai bine. Jucatorii il iubesc.

Fotbalul englez pare sa subaprecieze jucatorii tehnici.
Xavi: Este pacat, talentul si abilitatiile tehnice ar trebui sa fie mereu prioritare. Desigur, poti castiga meciuri fara acestea dar talentul este cel care face diferenta. Juventus ii are pe Krasic si Del Piero, Liverpool pe Gerrard. Cand te uiti la jucatori si te gandesti care e cel mai bun talentul va fi mereu cel mai important factor. Cesc, Nasri, Ryan Giggs (este o placere sa ii urmaresti pe acesti jucatori). Privind in trecut, mi-au placut John Barnes, Chris Waddle, Le Tissier, jucatori extraordinari! Chiar daca stilul lor a fost diferit mi-au placut Roy Keane si Paul Ince. Acea echipa a lui United a fost extraordinara, echipa mea preferata din Anglia. Daca as pleca undeva atunci mi-ar place sa o fac la Manchester.

In Anglia supraapreciem jucatorii fizici? I-ai mentionat pe Terry, Garragher…
Xavi: Stai, ai grija. Sunt jucatori fundamentali. Noi il avem pe Puyol care din punct de vedere tehnic poate nu este cel mai bun dar felul in care se apara este pur si simplu incredibil. Carragher si Terry sunt jucatori necesari, brilianti, dar trebuie sa se adapteze la fotbalul tehnic. Pentru mine acest lucru este natural, sau pentru Messi, Iniesta sau Rooney insa altii trebuie sa munceasca pentru asta. Pentru acesti jucatori este greu sa ridice capul din pamant pentru a pasa dar trebuie sa invete sa o faca.

Dar cand un jucator este dorit de un club, prima intrebare care ii este pusa e: “cat de inalt esti?”
Xavi: L-ati vazut pe Santi Cazorla. Crezi ca eu sunt mic dar Santi imi ajunge pana la piept si cu toatea acestea este un jucator briliant. Messi este la fel de mic dar este cel mai bun din lume. Poate este vorba de cultura dar in Anglia jucatorii sunt razboinici. In meciurile lui Liverpool Carragher castiga mingea si o trimite direct in tribune iar fanii aplauda. Fanii nostri nu ar aplauda niciodata asa ceva.

Saptamana viitoare jucati impotriva lui Arsenal in optimile Ligii Campionilor. Sunt ei diferiti? Joaca precum Barcelona?
Xavi: Arsenal este o echipa extraordinara. Cand vad Arsenal jucand, vad Barca. Il vad pe Cesc care conduce jocul, pe Nasri, Arshavin. Diferenta dintre cele doua echipe este ca noi avem mai multi jucatori care gandesc inainte sa paseze iar cheia acestui lucru este educatia, jucatorii care au 10, 12 ani de cand sunt la club. Cand ajungi la Barcelona primul lucru pe care il inveti este sa gandesti. Trebuie sa ridici capul din pamant, sa te misti, sa observi, sa gandesti, sa te uiti inainte sa pasezi, daca primesti pasa trebuie sa stii dinainte care jucator e liber pentru a-i putea pasa. Uitati-va la Busquets, cel mai bun mijlocas care joaca din prima. Nu are nevoie de mai mult, controleaza mingea si paseaza dintr-o singura atingere. Unii au nevoie de 2, 3 miscari si avand in vedere rapiditatea cu care decurge jocul este prea mult. Alves, o singura atingere, Iniesta, o singura atingere. Messi, Pique, Busquets, eu, la fel… sapte sau opt jucatori care joaca din prima, rapid. De fapt, antrenorul Charly Raxach obisnuia mereu sa spuna: jumatate de atingere!

Meciul Arsenal-Barcelona ridica mereu intrebari despre viitorul lui Cesc Fabregas.
Xavi: Daca as fi in locul sau si ar as vrea sa merg la un alt club, m-as gandi la Barcelona deoarece legatura este foarte puternica. Acelasi lucru se intampla si in cazul lui dar exista o problema: pretul sau. Cred totusi ca un jucator ajunge sa sa joace unde doreste. Trebuie sa ajunga la Barcelona.

Fanii tunarilor nu vor sa auda acest lucru si unii au acuzat jucatorii Barcelonei, chiar si pe tine, ca starniti probleme. Vara trecuta au fost atat de multe supozitii despre revenirea sa la Barcelona…
Xavi: Serios? De-abia daca am vorbit atunci dar imi imaginez ca nu le-a placut. Stii, de multe ori jucatorii nu gandesc deoarece suntem egoisti si nu realizam. Am spus acele lucru si pentru ca ma gandesc la Cesc deoarece vrea sa se reintoarca, Barcelona fiind visul sau. Dar desigur este capitanul lui Arsenal, este liderul acelei echipe. Situatia este foarte complicata pentru el. Este la un club care joaca pe stilul sau cu Wenger care l-a tratat foarte bine, care l-a invatat si l-a crescut iar Cesc il respecta foarte mult. Daca ar fi fost, sa zicem la Blackburn poate ar fi fost mai usor pentru el sa place. Adevarul e ca imi doresc sa vina aici. Barcelona are un stil foarte clar si nu multi jucatori se pot adapta dar Cesc s-ar potrivi perfect.

Te-ar inlocui pe tine, totusi?
Xavi: Nu vad noii jucatori ca o amenintare, nu spune “asta e zona mea”. Spun mai degraba “aduceti-i aici, lasati-i sa joace”. Cu cat sunt mai multi jucatori talentati la mijloc cu atat mai bine. Acum 4, 5 ani oamenii spuneau ca eu si Andres nu putem juca impreuna si priviti cum a iesit.

Anul trecut ati invins usor Arsenal…
Xavi: Da, dar anul acesta sunt mult mai buni. Cred ca este un dezavantaj pentru noi ca i-am intalnit anul trecut, au avut prea mult respect pentru noi. E ca si cum ne-ar fi lasat sa avem mingea, atat acasa cat si in deplasare. Meciul din deplasare s-ar fi putut termina 4-0 dar in final a fost 2-2 insa anul acesta va fi diferit.

Care a fost reactia ta cand ai aflat ca veti juca cu Arsenal?
Xavi: Am fost fericit deoarece imi place faptul ca va fi un meci foarte frumos. Arsenal nu e genul de echipa care se apara, care vrea sa distruga jocul. Daca ar fi fost Chelsea te-ai fi gandit ca iti vor lasa tie initiativa, vor astepta, se vor inchide si vor pleca pe contraatac cu Drogba si Malouda. Dar cred ca Arsenal va iesi la joc si va vrea mingea. Daca as fi fost fan as fi cumparat cu siguranta un bilet pentru acest meci. Manchester United si Chelsea ar fi jucat intr-un mod speculativ lasandu-ne noua mingea dar Arsenal nu va aborda asa aceasta partida.

Te atrage fotbalul englez? Jucatorii spanioli mereu vin de acolo fiind entuziasmati in legatura cu acesta.
Xavi: Este incredibil. Anglia este intr-adevar locul de nastere, inima si sufletul fotbalului. Daca Barcelona ar fi avut fanii lui Liverpool, Arsenal sau Manchester United am fi castigat Liga Campionilor de 20 de ori. Aceasta este o exagerare dar nu am mai vazut niciodata asa ceva. Am castigat o data cu 3-1 la Liverpool iar fanii au aplaudat ambele echipe la iesirea de pe teren. In Anglia, fotbalistii sunt respectati mai mult, fotbalul este mai nobil. Orice spaniol care merge in acel campionat il va iubi si se va intoarce un jucator mai bun. Daca ar fi fost sa plec as fi ales cu siguranta Anglia.

Finala este pe Wembley, lucru care o face si mai speciala pentru Barcelona, corect? Anul trecut a fost speciala pentru ca s-a jucat pe Bernabeu dar Wembley este scena pe care Dream Team-ul a castigat trofeul iar in acest an ati fost comparati foarte mult cu acea echipa…
Xavi: In 1992, aveam 12 ani si fratii mei au mers la meci dar parintii nu m-au lasat si pe mine. Am inceput sa plang dar nu a avut niciun efect asupra lor. Mi-ar placea sa joc pe Wembley. Este special pentru Barca si pentru orice fotbalist. In acest an finala va fi mai nostalgica, va avea un aer clasic. Iar eu sunt mai mult decat un nostalgic, eu sunt un romantic.


Nani si Rooney au facut diferenta



"Cetatenii" au pierdut din nou un derby impotriva rivalei Man United, dar de data asta a parut ca meritau mai mult. Mancini si-a asezat echipa intr-un sistem 4-2-3-1, cu Tevez varf impins si o linie de trei mijlocasi ofensivi in spatele lui, Kolarov-Toure-Silva. Kolarov a fost urcat mijlocas stanga pentru ca Mancini stia ca Nani actioneaza in banda stanga a apararii oaspetilor si avea nevoie de un jucator care sa-l dubleze pe Zabaleta in duelurile cu tehnicul portughez. Milner juca mijlocas central si nu in banda cum ne-a obisnuit, iar in absenta lui Kolo Toure, Lescott continua titular ca stoper. Foarte interesanta morisca pe care o dezvoltau oaspetii pe faza de atac, Toure cobora mijlocas central, Milner trecea pe dreapta ,iar Silva urca al doilea varf ,in spatele lui Tevez. Miscarea asta a dezechilibrat mai ales la inceput defensiva celor de la Man Utd. Echipa lui Alex Ferguson a mizat pe un sistem 4-3-3 , cu Rooney in atac, incadrat de Nani si Giggs, sacrificandu-l asadar din nou pe Berbatov, pt un om in plus la mijlocul terenului. Trei mijlocasi centrali incepeau ca titulari, Scholes era in fata apararii, iar Fletcher si Anderson erau cei doi interi. Smalling i-a luat locul ca fundas central, accidentatului Rio Ferdinand.
.
Din nou, Alex Ferguson l-a preferat pe veteranul Scholes ca singur inchizator si de aici echipa a avut probleme defensive, mai ales la inceputul partidei, cand combinatiile in viteza din preajma careului lui Van Der Saar ,i-au adus pe Silva si pe Toure l-a finalizare, doar imprecizia lor a facut ca oaspetii sa nu inscrie. Ce vrea managerul scotian este sa il faca pe Scholes sa joace ca Pirlo la AC Milan, adica sa coordoneze constructia fazelor de atac ale "diavolilor" ,din fata propriei defensive. Scholes poate face asta, dar doar atunci cand nu are om pe el. In meciul de astazi, Yaya Toure a fost in zona lui si a pus mereu presiune pe el obligandu-l sa joace simplu. Cele mai mari probleme au aparut insa cand ,in morisca de care am vorbit mai sus, Silva ajungea sa se dueleze unu la unu cu veteranul englez. Mult mai mobil, tehnic si cu o viteza in plus, spaniolul creea panica mai ales prin calitatea paselor filtrante pe care le incerca. Cert este ca Manchester United avea nevoie de un inchizator de meserie acolo si asta s-a observat prin usurinta cu care "cetatenii" pasau in fata careului gazdelor.
.
De asemenea, exista si o dificultate a echipei de a construi actiuni coerente de atac si de a isi creea ocazii, in primul rand pt ca Scholes, asa cum am scris mai sus, era foarte departe de poarta si avea "mainile ocupate" cand cu Silva, cand cu Toure. Apoi, Anderson a facut o partida slaba, nu a reusit sa filtreze actiunile de atac ale celor de la Manchester United, desi de la el se astepta cel mai mult in conditiile in care Scholes avea problemele de mai sus ,iar Fletcher pur si simplu nu poate sa fie un conducator de joc, nu are calitatile tehnice necesare. O bila alba o are aici Milner, care ca mijlocas central a reusit sa il blocheze foarte bine pe brazilian. La toate astea, in defavoare lui Ferguson a mers si jocul facut de Giggs. Pe scurt, acesta nu i-a facut fata fizic lui Richards, mult mai robust si care il marca foarte agresiv pe galez, cautand sa nu-i dea spatii.
Pe de alta parte, nici Man City nu si-a creeat foarte multe ocazii, in afara de cele de la inceputul meciului si asta datorandu-se lui Tevez. Oaspetilor le lipsea un target player, un fotbalist pe care sa-l caute cu centrari sau cu verticalizari, pt ca atacantul argentinian 1) nu le facea fizic fata lui Smalling si Vidic, 2) actiona ca un numar 9 fals, miscandu-se permanent si cautand sa creeze culoare pt cei trei mijlocasi din spate, dar in afara de Silva, nimeni nu intra in combinatii, pt ca Toure si Kolarov sunt rigizi ,iar un-doiurile in viteza sunt cu greu punctul lor forte. Intr-o prima repriza echilibrata, cu un usor avantaj pt oaspeti, o gafa a facut ca gazdele sa intre in avantaj. Lescott a pierdut un duel la cap cu mult mai scundul Rooney, iar Nani l-a batut la viteza pe Zabaleta, pt 1-0.

Repriza a doua.
Doua schimbari corecte facute de Mancini, care i-a scos pe Kolarov si pe Milner si i-a introdus pe Wright Philips si Dzeko. Toure a trecut mijlocas central, iar Tevez si-a asumat rolul de trequartista, Dzeko preluand locul argentinianului, ca atacant central. Miscarile au fost corecte pt ca , avandu-l pe Dzeko in fata sa, Tevez ,mai retras, s-a implicat mult mai mult in joc. Tripleta Silva-Tevez-Phillips avea un plus de viteza si de tehnica, iar atacantul bosniac venea cu forta. In plus, Mancini a sesizat starea de oboseala a lui Giggs, si prin intrarea rapidului Philips in banda, ii creea mari probleme lui Evra, lipsit de ajutorul galezului, care isi cam terminase bateriile. Richards urca si el mai mult la invaluire, epuizandu-l pe mijlocasul stanga galez, in curse defensive. Golul a venit de la Silva, dupa o actiune a lui Phillips,dar bucuria nu a durat pt ca reversul medaliei in folosirea lui Silva ca mijlocas stanga si scoaterea lui Kolarov, a fost ca Zabaleta trebuia sa-si rezolve singur duelurile cu Nani si nu a putut sa o faca. Portughezul a centrat pentru golul din foarfeca al lui Rooney. Imediat dupa, Scholes a fost inlocuit cu Carrick, pt ca Manchester Utd avea nevoie de un om care sa inchida jocul mai bine decat o facea veteranul englez.

Concluzie: Tactic, Man City nu a fost inferioara lui Man Utd. Doua gafe defensive au "rezolvat" meciul in favoarea gazdelor insa. Silva creste de la meci la meci, pare ca i se potriveste foarte bine rolul de al doilea varf ,asa cum si lui Tevez pare a i se potrivi acest post, faptul ca este destul de scund nu-l ajuta ca varf impins. Man Utd insista cu Scholes la inchidere si nu pare cea mai buna solutie, iar Giggs resimte anii trecuti peste el. Au insa in Nani un jucator care poate decide meciuri si cand echipa joaca post.

Poveste fara Sfarsit

Primul compromis facut de Mourinho: A pastrat sistemul, 4-2-3-1, dar l-a mutat pe Ronaldo pe dreapta, pt a-i face loc lui Di Maria pe stanga. Faptul ca Alves este cel mai ofensiv fundas dreapta din lume, a facut ca antrenorul Madridului sa inceapa in zona acestuia cu un mijlocas mai dispus la a face faza de aparare, decat este Ronaldo, care nu coboara. Ozil a primit si el sarcina de a-l inchide pe Busquets pt ca Barca incepe intotdeauna constructia de la inchizatorul ei, dar in acelasi timp, germanul avea si misiunea de a-l urmarii pe Xavi, pt a-i da lui Khedira posibilitatea de a juca mai adanc in fata apararii proprii, pt a acoperii zona in care Messi, ca un varf fals, actioneaza lasand culoare pt Pedro ,Xavi sau Villa. Ultima noutatea a fost aparitia lui Benzema, in locul accidentatului Higuain. Guardiola nu a schimbat sistemul clasic, 4-3-3 ,dar a echilibrat putin zonele laterale ale defensivei, titularizandu-l pe Abidal ca fundas stanga, intuind ca Ronaldo va actiona mai des in partea opusa celei in care joaca de obicei. In rest nimic nou, tripleta Villa-Messi-Pedro in atac, cu argentinian in centru si tripleta Iniesta-Busquets-Xavi la mijloc.

Pressing ucigator cand nu aveau mingea, tesatura de pase si verticalizari surprinzatoare cand o aveau. Nimic nou din punct de vedere tactic, jocul Barcelonei vine din ani de coeziune, de pastrare a aceluiasi modul si principii tactice si din sudura excelenta dintre Xavi si Iniesta. Real Madrid a cautat apararea agresiva si mingile aruncate peste defensiva gazdelor, pt viteza lui Ronaldo,Benzema si Di Maria. Prima problema a Realului a venit din lipsa de presiune pe care mijlocasii centrali ,Xabi si Khedira ar fi trebuit sa o puna pe mijlocasii centrali adversi, Xavi si Iniesta. Ei insa le lasau mult spatiu la minge si golul unu a venit exact din aceasta cauza: pasa lunga Iniesta, aparitie a lui Xavi in careu, profitand si de o deviere neinspirata a lui Marcelo. Problema aceasta rezulta si din faptul ca cel mai des, Ozil era cel care trebuia sa-l urmareasca pe Xavi, Khedira jucand mai aproape de de linia de fundasi. Germanul nu are abilitatile necesare pt a fi un mijlocas box to box, el este un al doilea varf, un trequartista in cel mai rau caz, dar nu un jucator cu care sa inchizi culoare catre propria poarta. Distribuirea sa atat de defensiv, a fost o greseala a lui Mourinho. O a doua problema a "albilor" a fost forma foarte slaba a fundasilor laterali. Este stiut ca Ronaldo nu face faza defensiva, dar in mod surprinzator, Real nu a avut nicio strategie de a il dubla pe Ramos la duelurile cu Villa. Probabil antrenorul Realului s-a bazat pe calitatea lui Ramos, unul dintre cei mai bine cotati fundasi dreapta din Europa, dar acesta nu i-a facut fata atacantului gazdelor. Golul doi a venit dupa ce Villa l-a depasit pe Ramos, iar Pedro i-a luat lejer fata lui Marcelo. Ofensiv, Real a contat doar prin Ronaldo in prima parte. Ozil, orientat defensiv si stand foarte aproape de Busquets, pt a-l inchide in momentul in care primea mingea, se izbea de reversul medaliei, adica in momentul cand avea el balonul, era foarte aproape de inchizatorul Barcei, care il tampona imediat impiedicandu-l sa contribuie in vreun fel la constructia atacurilor. Faptul ca nu doar Abidal, dar si Alves a fost mult mai defensiv decat de obicei, i-a impiedicat pe Di Maria si Ronaldo sa aiba spatii pe care sa-si puna in valoare viteza si tehnica.

Repriza a doua.
Mourinho si-a admis eroarea de a-l distribui pe Ozil intr-un rol ce implica un travaliu defensiv deosebit si l-a inlocuit cu Diarra. Toate mutarile facute de antrenorul portughez au fost facute cu scopul de a limita proportiile scorului (la fel si aceea de a-l inlocui pe Marcelo cu Arbeloa). Real a schimbat modulul de joc, trecand si ei la un 4-3-3, Khedira ramanand in fata apararii, iar Xabi Alonso si Diarra jucand ca doi interi. Ideea era de a ranforsa mijlocul, de a creste agresivitatea in duelurile cu Xavi si Iniesta, motoarele Barcelonei, dar acum Busquets nu mai avea un adversar direct pe el, era liber si putea asigura omul in plus pe posesie pt gazde. Cel mai prost lucru pe care poti sa-l faci in fata Barcelonei, este sa joci cu linia de fundasi foarte sus. Obligati de scor, madrilenii au jucat foarte agresiv, împingând linia de aparatori la mijlocul terenului. Dar acest lucru este in zadar daca nu reusesti sa castigi balonul, iar in fata unor jucatori cu calitatea tehnica a celor de Barca, nu prea poti sa o castigi. Asta a creeat un spatiu urias intre poarta lui Casillas si cei patru fundasi, spatiu speculat simplu cu mingi aruncate sau trimise "in gaura" in spatele aparatorilor oaspeti, pt cursele lui Villa,Pedro, Messi ori Iniesta. Mutarea logica de a il inlocui pe Marcelo nu a ajutat mult echipa, defensiv vorbind, dat fiind faptul ca golul cinci a venit de pe aceasi parte stanga, dar nici Khedira nu a fost capabil sa acopere corespunzator zona din fata apararii, Messi facand ravagii in partea a doua, chiar din aria aflata in paza neamtului, fiind co-autor la doua goluri.

Concluzie: Mourinho a gresit cand a sperat ca Ozil poate face ceea ce face Xavi la gazde. Lipsa de presiune asupra lui Xavi si Iniesta a decis invingatoarea, dar nu trebuie uitata problema fundasilor laterali, atat Ramos, cat si Marcelo au fost lamentabili. Cand Real nu are mingea, problemele cauzate de faptul ca Ronaldo si Di Maria nu fac faza de aparare, se vad pe tabela. Barca nu a facut nimic special, acelasi pressing minunat, aceasi posesie data de anii de munca pt aceasi filosofie de joc. Poate doar faptul ca Alves a fost mult mai cuminte decat de obicei ,ne mai avand raidurile ofensive obisnuite sa fie o noutate.

februarie 12, 2011

Monolog


Se apropie ziua aceea, fara vreo insemnatate pentru mine, de fapt n-a mai avut vreo insemnatate de multi ani, multi ma considera un "carcotas" cum ca, nu stiu altceva, decat sa ironizez pe Sfantul Valentin si "adeptii" acestuia. Sti cum e in viata, trebuie sa fie si cineva Gica Contra, eu care am suferit intodeauna de un romantism desprins din poezia eminesciana, sunt acuzat de indragostiti ca as fi contra lor.
Nu fratilor! iubirea e un sentiment plin de noblete, si e atat de abstract, incat mi-ar trebui cel putin o mie de carti sa scriu despre ea, dar asta stiti si voi, sau poate credeti ca sunt "gelos" pe fericirea voastra, nimic mai simplu, sa arunci cu vorbe, despre cineva care e singur de doi ani incoace, adica pana la urma sunt un fel de "vagabond" care umbla si isi vede de treaba lui, dar voi care v-ati transformat relatiile in proprietati private, credeti ca vin sa bat la usa voastra, doar asa sa va stric fericirea milenara.
Voi credeti ca daca spuneti un "te iubesc" pe 14 februarie, si un trandafir atasat langa, va rezolvati toate problemele: "Este fratee am pacalit-o si anu' asta, o mai duc un an asa", stiu ca majoritatea asa ganditi, nu are rost sa va ascundeti dupa deget, cine va iubi cu inteligenta, va sti sa aprecieze nu numai o zi, langa persoana iubita, multi nu stiti ce-i iubirea, ma apropii de un subiect periculos, ar fi bine sa ma departez, nimeni nu le stie pe toate, dar cand stelele se desprind de pe cer, cand intregul Univers se schimba sub forma unei persoane, cand intreaga filosofie de viata, va pali sub raza dragostei purtate acelui om, atunci o sa stiti ca iubiti cu adevarat, si asta o sa vedeti ca nu se intampla numai pe 14 februarie. Va spune asta un om care a vazut toate astea, si care, spera, intr-o zi sa le mai vada. Apreciati persoana de langa voi ca pe un zeu, si nu o data, ci in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor.

februarie 10, 2011

Rinus Michels, Legenda fotbalului total



Marinus Hendrikus Jakobus Magister Michels Tot ce ne ramane dupa Rinus Michels e o dara de lumina pe care n-o putem insoti pana la capat si un fragment calcinat din istoria liberalismului. Acest document imposibil vorbeste despre fotbal si idei publice, intr-un fel ce va fi inteles, poate, de epocile viitoare. Vremurile noastre ies din discutie. Ele s-au batut indelung cu mostenirea lui Michels. Au pus in joc cel mai temut si mai neinteles dusman al luciditatii istorice: elanul exterminator al ingerului progresist. Si au invins.

In 1965, Olanda avea, in fotbal, marimea Ciprului si palmaresul Islandei. Etic, Olanda era cea mai avansata natiune europeana, exceptia iluminista fondata de burghezi, pictori si oameni de stiinta, sub privirile incurcate ale absolutismelor europene ale secolului al XVII-lea. Aceasta natiune mica, innobilata de o logica perfect contranumerica, adeverise virtutile autonomiei in toate ocupatiile majore ale comunitatii: politica, stiinte, teologie, pictura, filozofie. In planul contraculturii moderne, de la sporturi la muzica muzica pop, ea ramanea, totusi, o absenta rasunatoare. Ajax, clubul fondat inca din 1900 de patricienii Amsterdamului, era un agregat amator, plin de merit etic si de esecuri sportive. In decembrie 1965, in momentul in care clubul se pregatea de o retrogradare meritata, a aparut Rinus Michels. Fostul varf desirat al lui Ajax pusese in cui sabotii pe care ii folosise cu stangacie in teren, trecuse scurt prin armata si renuntase la postul de profesor de educatie fizica la o scoala de handicapati. Acest barbat uluitor, precedat mereu si nedrept de silueta unui taranoi olandez, cioplit cu greutate, a preluat functia, manat de o viziune. Din clipa numirii sale, Ajax a inceput o ascensiune de somnambul pe streasina sortii. Echipa a scapat de retrogradare, a cucerit trei titluri nationale, a castigat trei Cupe ale Europei si a devenit o amintire traumatica pentru milioane de oameni care au decis ca Ajax e numele fericirii. Istoria fotbalului decola brusc spre un orizont de altitudine nemaiintalnita. Aparea, coplesitor, fenomenul olandez. Un soc si un joc ilogic si neiertator. Olanda se transforma, in mai putin de cinci ani, in prima putere a fotbalului mondial. Brazilia ramanea, desigur, continentul din care fotbalul recruta o mitologie cu eroi la limita biologica a vegetalului. Olanda, o tara minuscula, punea in miscare un delirium tremens constructiv. Primul. Si ultimul, caci, la sfarsitul acestei experiente devastatoare, societatea ce i-a slujit drept arena avea sa cada epuizata in conformism. Mai intai insa, trebuie spus ca Rinus Michels a provocat marele turbion olandez al anilor 1968-1988, pornind de la o idee politica: liberalismul. Michels a fost laudat mereu prin mijloacele unei acuzatii. S-a spus ca el a avut la dispozitie o generatie de fotbalisti fara egal. Intr-adevar, Ajax a avut de rezolvat o singura problema: coabitarea a doua genii. Rinus Michels si Johan Cruyff.

Cel mai mare antrenor si cel mai mare jucator al tuturor timpurilor s-au intalnit pe aceeasi limba ingusta de pamant si au reusit sa se intuiasca si sa se conteste, spre admiratia si norocul lumii. Pe parcursul acestei polemici scaparatoare, fotbalul a devenit un joc princiar, o meditatie avansata asupra mijloacelor de a provoca victoria prin mutatii radicale. Cruyff si Michels au fost insotiti de o suita fabuloasa: Wim Suurbier, fundasul fanatic al contrelor lipite de tuse, Barry Hulshoff, stoperul fix ca un hoplit grec, Ruud Krool, cel mai important fundas de linie pe care a putut conta ofensiva lui Ajax, Johan Neeskens, omul care a inventat pressing-ul, pentru ca fotbalul ii parea, altfel, un joc inchis, Rob Rensenbrink si Johny Repp - e, pur si simplu, prea mult. Enumerarea e indecenta. Generatia condusa de Cruyff in teren n-ar fi devenit punctul in care fotbalul si-a schimbat directia daca nu intalnea una din ideile fixe ale lui Rinus Michels:
liberalismul. Michels a inteles ca valoarea devine actiune doar daca primeste dreptul la expresie si matca de curgere. Liberalismul lui Michels a impus doua teze. Mai intai, ideea ca autonomia persoanei e cel mai bun ingrasamant al performantei. Michels a dat mana libera jucatorilor sai. El a transformat jucatorul de fotbal, pana atunci insurubat pe posturi fixe, in creator de situatii tactice. A doua idee a liberalismului detonat de Michels a produs o dilema pe care fotbalul nu a rezolvat-o inca. Ea spune ca lipsa de sistem trebuie sa devina un sistem de fier, o dogma perfecta. Cu alte cuvinte, Michels a adus in fotbal forta anarhiei ordonate, acea combustie a "creativitatii destructive", aproximata de Joseph Schumpeter, in cazul capitalismului. Aici e diferenta intre Michels si formele recente de toleranta masinala care sufoca viata publica a Occidentului. Michels a impus idei liberale, dar le-a practicat sprijinindu-se pe un conservatorism strict. Omul care predica libertatea totala in teren pazea seara lifturile hotelurilor si telefona acasa la Cruyff, pentru a se convinge ca "baiatul s-a culcat devreme".

Dogma lui Michels a avut rezultate extreme. Uneori, insuportabile, alteori, halucinogene. In 1974, masina de totaalvoetbal (fotbal total) inventata de Michels a maturat tot pana in finala Mondialelor. Ciocnirea uriasa din finala a fost decisa de aparitia insolenta a traditiei istorice. Olanda a inceput prin a distruge Germania, in mai putin de 60 de secunde. Dupa 14 pase consecutive, in minutul 1, Olanda a deschis scorul. Germania era in coma, dar Olanda a raspuns cu un ranjet larg ispitei istoriei, care a cerut razbunarea umilintelor din razboi. Olandezii au decis sa ridiculizeze Germania la ea acasa, in loc sa aplice lovitura de gratie. Germania a castigat cu 2-1. Dupa 14 ani, Olanda, condusa din nou de Michels, a revenit in Germania si a castigat Europenele, semnand de primirea triumfului cu golul fara precedent geometric al lui Van Basten. Un milion de oameni au iesit pe strazi, la Amsterdam, si au declarat al doilea razboi mondial incheiat. Tot atunci isi dadea ultima suflare liberalismul lui Michels. Olanda post Michels a devenit treptat o echipa dependenta de dreptul de a condamna orice sistem si de a transforma acest drept in conformism. Laolalta cu viata publica, fotbalul si-a confectionat o infirmitate, un soi de scutire de optiune, intemeiata pe toleranta fara limita. A aparut astfel blocajul, neputinta de a trece la fapte si pasiunea pentru proiecte in vid. Olanda a invatat sa piarda temeinic si sa faca din stagnare o virtute. Din ideea liberala a lui Michels n-a supravietuit decat negativul: dovada ca libertatea redusa la superstitie submineaza premisele libertatii.


Romanii si gandurile lor!

Romanii sunt un neam intreprinzator, dar mai ales cu valente de "importator", importam aproape orice de la popoarele "luminate" in speta al "Unchiului Sam", de la sarbatoarea mortilor umblatori, pana la sarbatoarea iubirii. Sfantul Valentin este asteptat de multi pe 14 februarie, romanasii ar fi in stare sa taca un an de zile numai ca in acea data "sfanta" sa impartaseasca persoanei iubite sentimentele "pasionale" stavilite cu mare grija tot anul. Fireste ironia imi inunda toate simtamintele, care romani(baieti) mai iubesc oare? asta e o alta intrebare existentialista pe care o voi dezbate intr-un viitor post, pana atunci va las cu un "vox populi" dintr-un sat prahovean, cine spunea ca ai nostri nu mai sunt conservatori si "puri" intr-ale iubirii se inseala!

Fructele Maniei


N-am venit neaparat cu ideea de a face o recenzie a unei carti, as fi prea banal, nu mi-as regasi cuvintele, si oricum nu sunt vreun "circar" al acestora. Am descoperit de curand un bildungsroman autentic, o saga exceptionala "Fructele Maniei" o carte care probabil l-ar fi impresionat si pe Marin Preda autorul "Morometilor". Odiseea familiei Joad spre "taramul faganduintei" California expune un realism cutremurator, prezentat magistral de John Steinbeck. Un limbaj la fel de crud si colorat ca al familiei Moromete.
Celebra Route 66 nu este altceva in vremurile tulburi din roman decat un drum al foamei, al celor nedreptatiti, fortati sa ia drumul pribegiei cu toata agoniseala in spate si cu sperantele in suflete. Dupa ce ferma pe care o administrau in regim de arenda este desfiintata, ramasa pe drumuri, familia Joad, eroul colectiv din Fructele maniei, este silita sa se imbarce intr-o masina veche, inclusiv cu cele cateva animale care au mai ramas dupa ce totul a fost vandut. Toti membrii familiei viseaza sa gaseasca un trai mai bun in California, iar ca ei sunt toti cei pe care ii intalnesc in drumul spre taramul fagaduintei.

Tom Joad, cel mai mare dintre copiii familiei, este eliberat conditionat din inchisoare, dar cand ajunge acasa, descopera doar pamantul pustiit si salbaticit si casele lasate de izbeliste pe un pamant al nimanui. Un alt personaj interesant al romanului este fostul preot Jim Casy, cel ce va incerca sa devina, la un moment dat, glasul celor napastuiti. Cei doi aleg sa mearga impreuna in cautarea familiei Joad.

Familia sufera un continuu proces de disolutie, pe rand, membrii sai dispar sau pleaca, singura figura constanta ramanand cea a mamei care se straduieste din rasputeri sa ii tina pe toti in jurul sau. Personalitatea ei este redata cu iubire de autor, ea este singurul principiu care sta in picioare in timp ce ceilalti isi pierd capul, iar relatiile umane se deterioreaza.

Mirajul se destrama, pamantul fagaduit este guvernat de exploatatori si populat de saraci si amarati, nu este altceva decat un domeniu al raului social, al violentei si al nedreptatii. Finalul romanului este insa, o promisiune. Cu putinul ramas, cu toti cei care inca o mai formeaza, familia Joad isi continua drumul. Mai departe.
Va recomand cu caldura sa o lecturati, chiar daca numarul paginilor pe multi i-ar putea speria - nu mai putin de 827 -

februarie 08, 2011

Razboi Rece




Cred ca s-au scris mii de eseuri, carti si tratate despre acea perioada atemporala din viata unui om - copilaria- a vorbi deja despre acest subiect, a devenit o banalitate crasa, tuturor oamenilor aflati in cumpana varstelor li se va inunda porii cu nostalgia dulce, aburinda ca o cafea braziliana a copilariei. Insa consider ca omul face mereu aceeasi greseala, isi compara propria copilarie cu a celor din generatia contemporana, vremurile, fireste, sunt supuse schimbarii, fiecare am avut bucuri, tristeti, iluzii si deziluzii, ne falim intr-un fel ca nu am fost asa-zisii "sclavi ai calculatoarelor" la ce folos?! daca suntem acum, ne mandrim ca noi am avut o copilarie plina de lucruri care ne-au influentat intr-un mod pozitiv si ce? cu toti am avut, numai ca noi "stocam" doar ce ne place.
Daca as intreba un puritan din epoca lui Napoleon, probabil ca ar fi nostalgic dupa scrisorile scrise la lumina lumanarii de seu atribuite iubitei sale, si ne va da exemple ce bine era in vremea lui. Asadar cu toti ne putem da exemple, omul insusi e un exemplu dat celorlalte rase inferioare (oare?!)
Nu trebuie sa facem comparatii care deja au luat proportii de dimensiunea unui "razboi rece" generatia nascuta sub vechiul regim versus "generatia sedentara" ci trebuie sa ne bucuram de ce a fost, oricum timpul nemilos intr-o zi va distruge si ultima farama de polemica.

Blestemul Tiki-taka


Înregistrarea partidei FC Barcelona – Real Madrid din 29 noiembrie 2010 poate fi aşezată într-o sondă spaţială, aşa cum pe Voyager se află un disc cu fragmente sonore din Beethoven, Bach, Stravinsky, Mozart şi Chuck Berry. Într-un nou act de PR la nivel cosmic, le-am putea prezenta vecinilor cu adevărat galactici efectele unei stări de graţie pe care o părticică a omenirii a traversat-o, nicidecum o caracteristică a întregului.

În jocul Barcelonei nu e vorba de magie. Mingea este mereu vizibilă pe scenă, ca o mănuşă bătută în cuie de poarta adversarului. Mulţi îi zic circ şi nu greşesc decât prin aceea că-i dau cuvântului o conotaţie răutăcioasă. Circul taman asta înseamnă: o întreprindere riscantă, îmbrăcată în haine hazlii şi desfăşurată sub ochii tăi. E ca în filmele în care o bandă dă spargere într-o bancă: ştii planul, că vor săpa un tunel şi că hoţii vor dispărea cu banii prin canalizare, la fel cum ştii primele măsuri din Simfonia Destinului sau că Messi pătrunde mereu pe interior. Şi ce dacă? Aceste lucruri nu încetează nici să ne surprindă, nici să ne placă.

Identitate. Până la urmă, despre asta e vorba. Într-un prezent în care se caută ca toţi să fim la fel, ei sunt altfel. Asta înseamnă, de fapt, unicitatea: nu capacitatea avatarului tău de a vinde orice, de la şampon antimătreaţă până la ulei de maşină, ci ca tu să fii inimitabil. Din punct de vedere comercial, figurile lui Xavi şi Iniesta sunt mai potrivite pentru afişele cu “Wanted” decât pentru reclame. Ce să cumpere clientul? Cele 110 pase ale lui Xavi (vezi foto) din cele 87 minute în care a jucat, un fel de “Prinde-mă dacă poţi”? FC Barcelona e o echipă subversivă, care ronţăie circuitele şi nervii celuilalt, care ironizează, care dă senzaţia ucigaşă că nici măcar nu-şi propune să dea gol. Este, evident, o iluzie, muşcătura vine pînă la urmă, dar fotbalul premergător creează acea abundenţă liniştită, acea bucurie relaxată care nu mai seamănă cu o activitate având un scop, ci cu jocul.

Până şi ciuda copilărească a adversarilor devine cumva firească. Te uiţi la Sergio Ramos şi, cu toată brutalitatea reacţiilor sale, cumva îl înţelegi. Adică, el a făcut parte din angrenaj, a luat un titlu european şi unul mondial alături de adversari, totuşi constată că a fost doar un şurubel. Barcelona – cu fotbalul ei care nu doar că te înfrânge, dar te şi anulează – te poate duce la nebunie.

Există însă indivizi aflaţi într-un pericol mai mare decât adversarii lui Messi&Co. Sunt cei care vor încerca să joace Tiki-taka: ei se vor face singuri şi cu desăvârşire de râs. Barcelona nu a lansat o modă, ci un blestem, acela de a te face să crezi că poţi şi tu.