Situatia dezastruoasa a fotbalului romanesc face parte dintr-un mare "puzzle" de probleme cu care se confrunta aceasta minunata tarisoara. Nu spun ceva iesit din comun, ba chiar totul face parte din banalul cu care se loveste vrand-nevrand fiecare cetatean al Romaniei post-decembriste.
Ca spatiul carpato-danubiano-pontic este plin de complexe si teorii ale conspiratiei, iarasi face parte din natura noastra. Vorba lui Robert Nita - traim vesnic cu ideea "ca suntem buni dar nu ne vede nimeni" - fie vorba intre noi chiar avem multe momente in care obisnuitul optimism balcanic isi face de cap cu o nonsalanta dezarmanta. Daca echipele romanesti nu intalnesc Barcelona sau Real Madrid, avem sanse cu oricine, ba chiar suntem convinsi ca vom matura pe jos cu oricare adversar, speriat doar de gandul ca va veni sa joace pe fostul teritoriu al lui Dracula.
In sinea noastra, traim din amintiri, suntem dependenti de "aparatul" nostalgiei, respirand clipele cand reprezentam ceva in fotbalul mondial, momentele cand Hagi ne facea sa respiram aerul rarefiat la inaltimea unui loc 3 in lume, sau cand Steaua pe fondul privirilor incurcate ai "politrucilor" de trista amintire, se incununa cu succes la Sevilla, regina a Europei, intr-o finala de vis cu Barcelona.
Viitorul nu are ce sa ne invete, nici macar prezentul, fotbalul romanesc inca soarbe cu aceeasi placere din trecutul glorios, ca un batran conte ce se bucura de nobletea vinului si a singuratatii sale, traind in lumea sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu