Se afișează postările cu eticheta Majearu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Majearu. Afișați toate postările

iulie 17, 2009

Specialistul penaltyurilor!

Campionatul a continuat cu o noua victorie, 2-1 la Arad cu UTA lui Duckadam, meci in care Ralea a punctat de douri ori. Pentru prima oara linia de mijloc a Stelei a fost Balint - T.Stoica - Iordanescu - Majearu, dupa ce Gaboaja ajunsese in unele meciuri chiar fundas lateral, iar Miti jucase numai extrema dreapta. In Ghencea, ASA Tirgu Mures a venit fara Boloni si a plecat invinsa cu 4-1, Balint, Stoica, Majearu si Ralea fiind autorii golurilor. Militarii amenintau podiumul, cu atat mai mult cu cat, la Craiova, obtinusera un egal. Un 1-1 smuls mai degraba de Universitatea, daca ne gandim ca, dupa ce Balint deschisese scorul, Camataru egalase abia in ultimul minut de joc. Urma insa eternul derby cu Dinamo, iar infrangerea cu 2-1 a spart capitalul de moral al trupei lui Cernaianu si a lichidat practic sansele de a prinde o cupa europeana. Dar cum in orice rau este si un bine, acesta s-a numit Majearu. In debutul meciului, Bumbescu l-a faultat pe Ralea in careu, iar Ion Igna a dictat penalty . Cum Iordanescu era in tribuna cu piciorul in ghips, nimeni nu se inghesuia sa bata. Atunci Miti si-a luat inima-n dinti, a pus mingea pe var si l-a invins pe Moraru. Din acel moment, aproape de fiecare data cand s-a aflat pe teren, Majearu a fost desemnat executantul penaltyurilor.
Din tot ce a urmat, un sir de rezultate contradictorii, n-ar mai fi de retinut prea multe. Un 1-1 acasa cu Timisoara, un 0-1 la Targoviste, un 4-1 cu Clujul, un 0-2 la Petrosani, cu Jiul, un 1-1 pe Ghencea cu Sportul, ultimele doua meciuri confirmand cautarile in prima trupa a Stelei, de vreme ce contra "minerilor" Balint a fost fundas dreapta, iar in urmatoarea partida a evoluat atacant central?! Victoriile cu 2-1 in fata Brasovului si Constantei si esecul de la Pitesti, 0-1, au clasat in final Steaua pe locul 6 si l-au propulsatpe Iordanescu in postura de golgeter al campionatului, cu 20 de reusite. La ultimele doua izbanzi, doi jucatori ai oaspetilor au fost trecuti cu majuscule in caseta meciurilor: Lacatus de la Brasov si Petcu de la Constanta, ultimul inscriind "un gol de Mundial", cum avea sa-l catalogheze Constantin Alexe in "Sportul" de a doua zi. Aproape instantaneu, in agenda lui Alecsandrescu cele doua nume au fost notate in rubrica de obiective de cucerit. La prezent insa, "Sfinxul" isi trecuse deja in panoplie un trofeu scump.

iulie 06, 2009

Incorporarea "Nutriei"

Nadusit, cu chipiul dat intr-o parte, furierul urca agale treptele pana la al treilea etaj al blocului situat in cartierul galatean Micro 19. Arsita verii il topise. Avusese ceva de mers din centru pana la capatul autobuzului 10, tocmai la intrarea in oras dinspre Braila. Ajuns in fata usii, racanul isi aranja tinuta, scoase doua hartii din porthart, isi trase sufletul si batu energic. "Cine e?", se aude o voce de femeie. "De la Comandament. Buna ziua, familia Majearu?". "Da, ma rog, Magearu, cu g, dar a fost mai de mult o greseala in acte si asa a ramas. Pe cine cautati? Banuiesc ca pe fata nu, dar mai am trei baieti plus sotul". "Pe Majearu Mihail. E acasa?". "Sigur. Mihaita, vino mama, ca pleci in armata". Abia trezit din somn, tanarul cu parul ciufulit si galben si mustata stufoasa clipi des si intrebator. "Trebuie sa va prezentati in decurs de 48 de ore la unitatea Militara 2308 din Bucuresti, pentru incorporare. Adica la Steaua. Va rog sa semnati aici. Multumesc, buna ziua!".
A doua zi de dimineata, copilul rasfatat al Galatiului era deja in tren. Singur, doar cu gandurile lui, asa cum i-a placut mai tot timpul. Aproape 4 ore, cat a durat drumul pana la Bucuresti, a avut timp sa rememoreze tot traseul lui fotbalistic. Plecase cand nu implinise inca 10 ani la teren, la FCM, sa bata mingea cu prichindeii lui din fata blocului. Doar ca el n-o bubuia ca ailalalti, ci o aresta, fugea cu ea, o oprea pret de cateva secunde, cat s-o mangaie usor, iar cand se plictisea de ea, o punea cu dreptul sau cu stangul, nu conta, cam acolo unde ar fi trimis-o cu mana. Asistat in permanenta de profesorul Justin Apostol, Miti a ajuns in scurt timp un nume in gura microbistilor. "Ai auzit, ma, e unul mic la juniori la FCM, cica face circ pe teren? Zice lumea ca n-a avut Galatiul jucator ca el. E baiatul lui Magearu, ala care a jucat si el fotbal, de e acu' electrician la Spitalul Municipal". A urcat de la juniori la tineret si, la 17 ani, si-a facut debutul la echipa mare, in Divizia B, unde antrenor era Gica Constantin. Apoi a promovat in Divizia A, unde a jucat 52 de meciuri si a marcat de 11 ori in cele doua sezoane alaturi de batranii Cramer si Constantinescu, dar si de baieti de seama sa ca Orac si Vlad, care, in aceeasi vara in care FCM-ul retrogradase, fusesera luati de Dinamo. "Oare profesorul Constantin sa ma fi recomandat?, se intreba acum Miti. Sau Pisti Kovacs, care, dupa un amical intre selectionata de tineret si "nationala" mare, m-a luat deoparte si mi-a spus: "Bravo, pustiule, sa te tii de treaba ca o sa ajungi mare!' Sau golurile pe care le marcasem chiar in Bucuresti contra lui Dinamo si a Stelei in sezonul de debut pe prima scena?".
"Pustiule", vei sta la caminul din Plevnei, iar de maine vii la stadion la Ghencea si incepi pregatirea!". Vocea militarului care-l asteptase pe peronul Garii de Nord l-a trezit pe Miti din visare. Maine va da ochi cu Iordanescu, cu Iordache, cel pe care tocmai il invinsese, cu Anghelini, pe care-l cam fugarise la ultimul meci direct. Cu ei, cot la cot, se va antrena de acum inainte. "Dar voi putea sa faca fata?" Miti nu se gandea decat la fractura de peroneu suferita in urma cu vreo doi ani la Galati, cand, la un amical cu CSU, Marius Petrescu, "Penseta", baiatul soferului de la FCM, se aruncase ca un uliu la picioarele lui. Acum inca-l mai durea, dar n-avea sa spuna nimic timp de o luna si jumatate, pana la depunerea Juramantului. In toata aceasta perioada, Miti a facut doar antrenamente, bucuros ca scapat de caznele cataniei adevarate, dar chinuit de butucul care-i crestea parca in glezna. A asteptat insa sa intre in drepturi, iar asta s-a intamplat la cateva zile dupa Juramant, in biroul comandantului Ion Aurel. "Cred ca va cunoasteti. El este jucatorul Majearu de la Galati, iar dumnealui este tovarasul antrenor Traian ionescu, care din acest sezon va pregati echipa noastra. O sa te muti la stadion, la cantonamentul de sub tribuna a doua, ai o camera a ta, vei manca la cantina din incinta, iar de luna viitoare vei fi incadrat sergent-major. Probleme? Daca nu sunt, de maine te incadrezi in programul echipei!". Fusese prima intrevedere cu generalii Stelei, iar in spatele ei ramasesera si faleza Dunarii, si Micro 19, cartierul copilariei, dar si viata grea a unuia dintre cei 4 copii ai "electricianului de la Municipal". Pentru Miti Majearu incepea, de fapt, alta viata.