“Noi nu suntem o echipa care joaca pe contraatac. Fotbalul nostru este dintr-o atingere sau din doua. Cincisprezece pase bune inseamna o ocazie de gol. Daca incercam sa ajungem la poarta prea repede, pierdem mingea. Fara minge, nu ai control asupra jocului. Fara control nu ai ocazii, iar fara ocazii nu suntem Barcelona”. Asta spune insusi Guardiola, unul dintre regizorii care pun in scena la fiecare meci piesa "Barcelona" Mai departe am sa prezint in profunzime filosofia echipei cele mai de succes din lume, zilele trecute, am prezentat "fabrica" de produs talente al scolii catalane si azi am sa va prezint cum implementeaza mai departe Guardiola acest stil preluat si "upgradat" din fotbalul total inventat de Rinus Michels antrenorul lui Cruyff din marea echipa a Ajaxului din anii 70.
Arsene Wenger spunea ca echipele de top trebuie sa faca orice compromis ca sa se asigure ca joaca intr-un stil propriu. Antrenorul lui Arsenal crede ca un club nu poate sa isi marcheze trecerea prin istoria fotbalului decat daca implementeaza o filozofie proprie pe terenul de joc. Pentru Wenger, cele mai mari si cele mai bune echipe au o anumita responsabilitate fata de dezvoltarea jocului de fotbal si trebuie sa dea in permanenta un exemplu.
Un astfel de model de succes, recunoscut de toata lumea, este FC Barcelona. Cu o combinatie teoretic improbabila de arta si eficienta, Barca a demonstrat in 2009 ca poti castiga toate trofeele, renuntand la tactica precauta caracteristica jocului modern.
Succesul Barcelonei este rezultatul filozofiei implementate initial de Johan Cruyff si revigorata acum de Pep Guardiola. Cruyff, care a jucat pe Camp Nou din 1973 pana in 1978 si a antrenat echipa din 1988 pana in 1996, a transformat mentalitatea Barcelonei. A adus increderea in randul fanilor printr-un stil de joc orientat total spre atac, pentru prima oara in istoria clubului.
“Echipa mea joaca mereu la fel”, spunea el la inceputul anilor 90. “Trebuie sa joace in atac, sa domine meciul si sa evite contraatacurile. Mereu gandesc asa: ‘Cati atacanti are adversarul? Doi? OK, atunci e suficient sa jucam cu trei fundasi’! Mi se pare de neinteles sa joc cu patru fundasi in aceasta situatie”. Formatia 3-4-3 care i-a adus Barcelonei prima Cupa a Campionilor in 1992 a devenit ceva mai conservatoare cu trecerea timpului si este in prezent 4-3-3, dar geneza modelului Barcelonei este evidenta.
Inima acestui sistem este un anumit tip de jucator, care defineste identitatea echipei. Toate marile cluburi care au marcat istoria fotbalului au avut un astfel de jucator. In cazul Barcelonei, echipa pentru care filozofia jocului este posesia, jucatorii simbolici au fost cei la mijlocul terenului. De altfel Barcelona a si creat un anumit tip de jucator, “numarul 4″, Luis Milla fiind jucatorul reprezentativ pentru era lui Cruyff si avand un obiectiv clar: sa primeasca mingea si sa dezvolte jocul combinativ.
De la Milla, multi jucatori ai Barcei au imbracat aceasta haina, aducand in joc o posesie inteligenta si combinatii pozitive. Un astfel de jucator a fost Pep Guardiola, care intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani cotidianului El Pais vorbea despre importanta postului sau in cadrul echipei: “Numarul 4 trebuie sa ajute in permanenta echipa pana la mijlocul terenului si pana la pozitia de mijlocas ofensiv. Este necesar sa gasesti cel mai bun jucator care sa indeplineasca acest rol. Unii mijlocasi sunt mai buni in faza ofensiva, altii in faza defensiva, dar este necesar sa alegi doar unul dintre ei. Nu se poate sa ai doi jucatori pe acest post”.
Probabil Guardiola a fost “numarul 4″ definitoriu pentru Barcelona, el castigand cu echipa sase titluri de campioana a Spaniei, Cupa Campionilor si Cupa Cupelor. Intre timp pozitia a evoluat si “numarul 4″ a devenit “numarul 6″, rolul fiind preluat de jucatori precum Xavi , Iniesta sau Sergio Busquets care aduc un plus de creativitate la pasarea mingii, mai multa tehnica si mai multa prezenta fizica. Cu jucatori precum Thiago Alcantara, Jonathan dos Santos si Sergio Roberto iesind continuu din academia clubului, viitorul filozofiei pare asigurat pe Camp Nou.
Impactul acestei scoli de fotbal a depasit insa sfera Barcelonei. Arsenal, de exemplu, a incercat sa importe partial aceasta filozofie prin achizitia lui Cesc Fabregas si Fran Merida de la academia catalana, in timp ce Real Madrid a platit multi bani pentru Xabi Alonso, un jucator “a la Masia” chiar daca nu a trecut vreodata pe acolo.
Guardiola explica astazi tipologia acestui mijlocas: “Noi nu suntem o echipa care joaca pe contraatac. Fotbalul nostru este dintr-o atingere sau din doua. Cincisprezece pase bune inseamna o ocazie de gol. Daca incercam sa ajungem la poarta prea repede, pierdem mingea. Fara minge, nu ai control asupra jocului. Fara control nu ai ocazii, iar fara ocazii nu suntem Barcelona”.
sursa : Soccernet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu