Este o dimineata insorita la Barcelona, pe terenurile de antrenament din complexul sportiv Joan Gamper unde suprafetele de joc sunt marginite din trei parti de picioarele de munte ale Pirineilor, iar conturul este completat de o autostrada cu sase benzi mai putin inspiranta. Parinti imbracati elegant, purtand ochelari de soare Ray-Ban, s-au strans sa urmareasca cu totala implicare un meci de fotbal sapte-contra-sapte.
Va Adri!” (”Hai, Adri!”) striga o mama in catalana spre un pusti de opt ani (dar care arata cu un an mai tanar) care printr-un artificiu tehnic tocmai isi depasise adversarul direct cu un cap mai inalt, inainte sa concretizeze faza cu un sut incantator. Imediat coechipierii la fel de scunzi vin sa salute reusita colegului lor, dar adevaratul entuziasm este in tribuna, in randul parintilor. Pe teren, jucatorii se intorc deja spre centrul terenului, fara sa para impresionati de propria performanta de a marca un gol.
Este ceea ce acesti pusti sunt invatati sa faca: se misca gratios ca niste adevarati balerini pe teren, creandu-si spatii ca sa primeasca mingea si o paseaza imediat spre un coechipier care urmeaza acelasi ritual. Echipa adversa, FC Viladecans, este deja victima, pentru ca desi a reusit sa limiteze proportiile scorului la 4-1, arareori i-a fost permis in repriza secunda sa atinga mingea.
Toti cei care au vazut cum FC Barcelona a demontat-o pe Manchester United in finala Ligii Campionilor de anul trecut sau pe Arsenal la inceputul acestei luni gratie unui joc activ de pase sunt probabil familiarizati cu acest stil. Dupa cum l-a descris Theo Walcott cu amuzament, “a fost ca si cum cineva avea comenzile de la un Playstation si muta jucatorii pe teren”.
Dupa ce arbitrul a pus capat suferintei celor de la FC Viladecans, baietii victoriosi isi strang mainile intr-un mod delicios si totusi oarecum bizar, apoi se indreapta spre grupul de parinti pe care il aplauda de la distanta si il saluta cu mainile ridicate deasupra capului, exact la fel cum idolii lor de la seniori isi saluta cei 90.000 de fani care umplu etapa de etapa stadionul Camp Nou.
Totusi, nu a venit inca momentul pentru ca parintii sa isi imbratiseze copiii. Ei se intorc la antrenor pentru cateva concluzii dupa meci, apoi urmeaza interviurile acordate jurnalistilor. Sunt doi comentatori care au transmis meciul pe site-ul clubului si trei camere de televiziune pentru ceea ce pare un meci de rutina…
Abia dupa ce au strans materialul sportiv, s-au intors in vestiar pentru dus si pentru a se schimba, le este permis sa se intoarca la parinti. Transformarea este socanta: dintrodata au devenit copii normali de opt ani, care zburda de colo-colo imbracati aiuristic, se joaca si au propriul umor. In 10 ani, doi sau trei dintre acesti baietei vor castiga intr-un an mai multi bani decat majoritatea oamnilor se asteapta sa o faca intr-o viata… Aceasta este elita.
Acesti baieti, imbracati ceva mai devreme in faimosul echipament blaugrana, fac parte din cea mai de succes linie de productie de jucatori world-class din lume. Ceea ce am vazut a fost meciul de duminica dimineata al echipei de opt ani a academiei de fotbal a clubului FC Barcelona, numita poetic in spaniola “La Cantera” (cariera).
Sa fii invitat sa joci in La Cantera este o mare oportunitate in viata. Nu cu mult timp in urma, cand FIFA a nominalizat cei mai buni cinci jucatori din lume, trei dintre ei erau produse ale acestei academii: Andres Iniesta, Leo Messi si Xavi.
Cesc Fabregas, marele star al lui Arsenal si unul dintre cei mai talentati jucatori din Premier League, este de asemenea crescut aici, dar “rapit” de scouterii englezi la varsta de 16 ani. Pep Reina – goalkeeperul de mare talent al lui Liverpool – sau Mikel Arteta – mijlocasul lui Everton – sunt deja veterani. Iar actualul tehnician al clubului, Pep Guardiola, unul dintre cei mai fini mijlocasi ai perioadei sale, provine de asemenea din aceasta academie, la fel ca si asistentii sai. Este o fabrica de jucatori world-class, iar in aceasta perioada este intr-un moment de top.
Totusi scopul academiei este ca modeleze valorile acestor copii in toate aspectele vietii, nu doar pe plan fotbalistic, o abordare izvorata din zicala iezuita “Give me the boy and I will give you the man”.
Barcelona este fara indoiala cel mai bun club de fotbal la ora actuala. Anul trecut a cucerit toate trofeele pentru care a jucat, sase la numar, inclusiv titlul de campioana a Spaniei, Campionatul Mondial al Cluburilor si finala Ligii Campionilor dupa o finala memorabila la Roma in care formidabila trupa a lui Manchester United a parut ridiculizata la stadiul unei adunaturi de pusti. Totusi, mai remarcabil decat numarul trofeelor este faptul ca din echipa care a inceput meciul cu Manchester United, sapte jucatori erau produsi la Cantera: portarul Victor Valdes, fundasii Carles Puyol si Gerard Pique, mijlocasii Sergio Busquets, Xavi si Iniesta si atacantul Lionel Messi, nimeni altul decat cel care recent a punctat de patru ori in poarta lui Arsenal si care este considerat cel mai bun jucator din lume. Multi dintre ei vor reprezenta Spania la apropiata editie a Campionatului Mondial si sunt principalii favoriti la castigarea trofeului. Paradoxal, poate ca cel mai mare obstacol intre ei si titlul mondial va fi coechipierul Messi, considerat de multi urmasul de drept al lui Maradona si jucatorul care poate face diferenta in favoarea Argentinei in aceasta vara.
Intr-o perioada in care transferul lui Cristiano Ronaldo in valoarea de 80 de milioane de lire sterline de la Manchester United la Real Madrid a ocupat paginile ziarelor si cluburile continentale se dau in vant dupa jucatori de 16 ani, Barcelona a venit ca o contrapondere in lumea fotbalului. In timp ce cluburile britanice s-au inglodat in ultima decada in datorii pentru a aduce staruri sau au “rapit” juniori (cazul Fabregas), Barcelona si-a cladit din propria academie o echipa redutabila, scotand bani in afara clubului doar pentru a umple unele goluri…
sursa: The Daily Mail
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu