Despartirea de Puiu!

Belodedici n-a jucat nici un minut in turul campionatului '82-83. El a fost luat insa de Cernaianu in stagiul de pregatire de la Bistrita a primit botezul "amicalelor", dar la inceputul campionatului a fost trimis la echipa de tineret. Lotul Stelei suferise din nou mari modificari. De aceasta data, ele aduceau cu o curatenie generala. S-a renuntat la "meteoriti" si s-a cernut pana cand in sita au ramas numai 23 de fotbalisti. Cea mai importanta achizitie a fost clujeanul Campeanu 2. Lider al Universitatii, Tim se impusese ca un golgeter de rasa. Dupa ce in sezonul '79-'80, cu cele 24 de goluri marcate, castigase intrecerea tunarilor Diviziei A, ardeleanul a continuat sa marcheze constant. Alecsandrescu gandise corect. In sezonul abia incheiat, povara puncherului cazuse pe umerii lui Iordanescu, autorul a 20 din cele 41 de goluri ale Stelei. In urma sa venea Balint, cu doar 5 reusite, iar primul atacant veritabil prezent in top, Ralea, inscrisese de numai 3 ori, la fel ca fundasul Sames.
Vara lui 1982 a insemnat pentru suporterii stelisti despartirea de inca un mit. Dupa exact 20 de ani de cand intrase pe poarta clubului, Puiu Iordanescu primea permisiunea de a se transfera in strainatate. Plecarea lui in Grecia, la OFI Creta, reaccidentarea lui Adrian Ionescu, fluctuatiile de forma ale lui Barbu l-au determinat pe Alecsandrescu sa puna lupa pe atacanti. In afara lui Campeanu "Sfinxul" a mediat un schimb rarisim pentru acea vreme, cel intre Sertov si Dorel Zamfir, care au facut rocada intre Steaua si Dinamo. Era a doua oara intr-un timp extrem de scurt cand cele doua mari cluburi se pusesera de acord. O mai facusera in urma cu doua luni, cand Olteanu si Postelnicu, seful Securitatii si protectorul celor din soseaua Stefan cel Mare, au complotat pentru eliminarea din Cupa a Universitatii Craiova de catre divizionara C Minerul Certej, la "masa verde" , pe motiv ca oltenii il folosisera in stare de suspendare pe Cioroianu. In ciuda interventiei lui Ion Coman, pentru ca judecata sa fie corecta, decizia Comisiei de Disciplina fusese creionata in taina de sefii Armatei si Internelor, intr-un separeu de la "Haiducului". Postelnicu avea nevoie sa darame un obstacol din calea dinamovistilor, iar Olteanu i-a facilitat planul diabolic. Stelistul miza pe o apropiere pasnica de marele inamic, pe anestezierea simturilor prin ingaduinta, aprobandu-l cand acesta avea nevoie, iar Stelei nu-i era necesar. Peste putin timp insa, Olteanu avea sa regrete miscarea facuta, atata vreme cat Postelnicu a continuat sa sicaneze Steaua si sa incerce prin orice mijloace sa-i stopeze urcusul.
Lotul a suferit modificari si in celelalte compartimente. Sciatica prelungita a lui Iordache reclama cooptarea inca unui portar. Tot Costica Toma a fost cel care l-a recomandat pe Lovas, titularul postului la "Luceafarul". Jean Padureanu a mai incercat un experiment dupa reusita cu Balint si l-a impus pe Roman, un fundas lateral puternic. Tot in acest compartiment s-a mai produs o "racolare", cea a pitesteanului Eduard, care, treptat, avea sa-i ia loc rudimentarului Fodor pe stanga. In linia de mijloc a revenit Stefan Popa, tanarul de 23 de ani care, pe perioada cat Steaua il imprumutase Rapidului, fusese convocat de Lucescu in lotul largit al primei reprezentative. Cu aceasa trupa pleca Cernaianu la un alt drum. Meciurile de verificare ii dadusera sperante ca va putea readuce echipa in fruntea clasamentului. Invinsese tot ce intalnise in cale. Castigase "Cupa Steaua", la care mai participasera Universitatea Craiova, FC Olt si Vorwarts Frankfurt/Oder, o competitie in care atacantul ala de la Scornicesti, Piturca, marcase iar.

Continuarea agoniei

Steaua a fost cea mai grabita echipa a anului 1982. La reunirea de pe 6 ianuarie au mai aparut doua nume noi. Atacul era considerat marea problema, de vreme ce principalul marcator al echipei era un mijlocas, si aici s-au adus intariri. Ralea, de la FC Arges, si Barbu, de la CSM Sfantu Gheorghe, s-au alaturat lotului condus de Constantin Cernaianu. Alecsandrescu a aranjat un stagiu de pregatire la prietenul lui, Jean Padureanu, la Bistrita, dupa care echipa a plecat la un turneu in Creta.
Returul a inceput la Vilcea cu un 0-0, care echilibra situatia la "adevar", si a continuat cu o victorie in fata Bacaului, rapus de cele doua reusite ale lui Iordanescu. Prima din centrarea lui Barbu, a doua din cea a lui Majearu. Firul s-a rupt, iar in etapa a treia, cand Corvinul a invins cu 1-0, printr-un gol al lui Dubinciuc, care a transformat un penalty "realizat" de Balint, dar a fost reinnodat pe terenul Progresului, unde Iordanescu si Ion Gheorghe, au semnat in partida urmatoare , cu Oltul in Ghencea, au mai castigat doua puncte. A fost meciul in care Barbu a dat un recital de driblinguri in fata tribunei oficiale, Iordanescu a deschis scorul dintr-o lovitura libera executata magistral si tot el l-a invins pe bravul portar Nedea, in minutul 89, reluand cu capul o centrare a aceluiasi Barbu. Intre timp, Iordache gafase monumental, scapand in poarta, printre picioare, balonul venit din capul chel al unuia, Piturca. Steaua urcase pe locul 5, la un punct de Oltul lui Halagian si la 3 de treapta de bronz pe care se afla Corvinul. Sperantele europene inflorisera iar, cu atat mai mult cu cat peste 3 zile urma "optimea" de Cupa cu FC Arges. La Targoviste insa, pitestenii au invins cu 1-0, gol Turcu, minutul 78, si teoria lui Alecsandrescu cu traditia trofeului cazuse. Pentru nea Ion jocurile erau facute. La doua zile dupa eliminarea din Cupa, intr-un interviu luat de Paul Slavescu, "Sfinxul" lasa sa se inteleaga ca pentru el conteaza doar viitorul. "Vom face o selectie fara precedent, iar intr-un an se vor vedea primele roade".

Perioada Cernaianu!

Cernaianu si-a inceput strategic mandatul. Nu numai ca l-a reintrodus pe Iordanescu in echipa, dar, simtind forma in care era liderul echipei, l-a folosit chiar atacant central. Iar Puiu nu i-a ramas dator. Cele trei goluri marcate in meciul din Ghencea cu pitestenii l-au obligat pe Gheorghe Nicolaescu sa titreze deasupra cronicii de meci din "Sportul": "Iordanescu - FC Arges 3-0" si sa-l noteze cu 10 pe autorul hat-trick-ului. Dintr-o singura lovitura, Cernaianu aducea pe linia de plutire golaverajul Stelei si-l propulsa pe Puiu in fruntea clasamentului golgeterilor, pozitie pe care acesta n-o va mai parasi pana la finalul campionatului. Victoria cu acelasi scor, in Cupa, contra Progresului Bailesti, parea sa confirme un anumit reviriment al echipei. Nu fusese insa decat suflarea puternica a unui pacient resuscitat prin socuri. Pentru ca, in runda urmatoare, la Constanta, Steaua a pierdut iar, 0-1, coborand pana pe locul 12. Se profila un final de sezon dezastruos. Singura speranta ramasese restanta cu Craiova de la Bucuresti. Campioana venise la Bucuresti fara tripleta Balaci-Donose-Geolgau, iar la jumatatea primei reprize ramasese si fara Tilihoi, eliminat de buzoianul Cristian Teodorescu pentru injurii. Steaua a atacat continuu, mai ales dupa ce s-a creat superioritatea numerica, a trimis o data mingea in bara prin Majearu si a punctat decisiv prin acelasi Iordanescu. Finalul de stagiune era salvat de inspiratia capitanului de echipa, dar si de decizia "centralului". De victoria Stelei avea nevoie si Dinamo, care astfel ramanea pe locul 2 cu acelasi numar de puncte ca si liderul, Universitatea Craiova. Iar delegarea lui Teodorescu nu poate fi scoasa din acest context. Aparent pentru a-i ajuta pe cei din Stefan cel Mare, Alecsandrescu lucrase din umbra si pentru echipa lui de suflet.
Steaua a terminat turul pe 8, cu 17 puncte si minus 1 la "adevar". Concluzia a tras-o Ioan Chirila, cel care a sintetizat intr-o fraza evolutia mediocra a "ros-albastrilor". "Numeroasele fluctuatii de formatie, tradand o nesiguranta in selectie - dovada cei 23 de jucatori folositi au sfarsit prin a compromite desenul tactic al echipei", consemna marele gazetar, confirmat de abundenta de nume noi aparute in numai cateva luni in Ghencea. Pauna, Fisic, Amarghioalei, pe care presa comunista l-a numit Lucian, Camui au fost doar cativa dintre meteoritii care cazusera din nou peste arena din Ghencea. "Era o nebunie pe atunci, isi aminteste Balint. La fiecare antrenament vedeam fete noi. Ajunsesera sa aduca la echipa orice soldat care spunea ca a jucat si el ceva fotbal. Cum veneau insa, tot asa dispareau dupa cateva zile".