Revin stelistii!

In ciuda primenirii permanente a lotului, Steaua se adancea in acelasi traseu al mediocritatii. Nici in turul campionatului 1982-1983 nu a insemnat mai mult decat o curba oscilanta intre locul 3, ocupat dupa runda a 15-a, si pozitia a opta consemnata chiar la debut. Intrata, cu mai bine de un an in urma, pe mana antrenorului Constantin Cernaianu, cel care reusise sa castige campionatul cu Petrolul Ploiesti si Universitatea Craiova, Steaua n-a facut saltul asteptat. Asa ca, imediat dupa incheierea primei parti a campionatului, ministrul Olteanu si-a iesit din pepeni. "Tovarase Aurel, astia ne fac de ras, nu se mai poate, trebuie sa facem ceva". Avizat de rezultatele modeste ale echipei, care, ca de obicei, avea ca obiective Cupa si campionatul, comandantul clubului se astepta ca, din zi in zi, generalul sa izbucneasca. Chiar se mira ca explodase asa de tarziu. Se sfatuise si cu Ion Alecsandrescu si ajunsesera la concluzia ca langa Cernaianu sa fie adus Gheorghe Constantin. Propunerea a fost acceptata de sef.
"Profesorul" era o legenda vie a clubului. In cei 15 ani ca jucator la Steaua castigase 4 campionate si tot atatea Cupe. De trei ori la rand, intre 1960 si 1962, fusese golgeterul intrecerii interne, iar dupa incheierea activitatii se ocupase in doua randuri de pregatirea chipei. Mai intai in perioada '72-'74, iar apoi intre 1978 si 1981, ultimul mandat coincizand si cu cel din urma trofeu cucerit de militari, Cupa Romaniei, in vara lui 1979. Simtind ca la acea ora nu se putea mai mult si avand o oferta tentanta de la Politehnica Iasi, colonelul Gheorghe Constantin a cerut aprobarea clubului pentru a fi detasat in Copou, iar dupa un an in Divizia B cu trupa lui Romila si Simionas a reusit promovarea. Acum, el era din nou chemat la ordin in Ghencea.
"Constantine, trebuie sa vii inapoi!". Vocea ministrului imbracase in tonuri grele biroul de la "Orizont". "E nevoie de tine sa-l ajuti pe Cernaianu sa scoata echipa din impasul asta". Cand fusese chemat de Ion Aurel la discutie, Constantin banuise ca i se va propune postul, dar nici prin gand nu-i trecuse ca asta insemna sa devina secundul lui Cernaianu. "Tovarase general, nu pot sa accept. Ce sa fac eu langa el? Cernaianu e antrenor principal, are ideile lui, nu pot sa ma bag eu". "Nu poti, zici? Dar cand ai venit sa te rogi de noi sa te lasam la Iasi ai putut nu? Cand ai vrut tu, noi te-am inteles, iar acum zici ca nu poti?". Compromisul facut in urma cu doi ani de antrenor cantarea acum enorm. Practic, "Profesorul" nu mai putea sa joace tare. Si a acceptat.

Despartirea de Puiu!

Belodedici n-a jucat nici un minut in turul campionatului '82-83. El a fost luat insa de Cernaianu in stagiul de pregatire de la Bistrita a primit botezul "amicalelor", dar la inceputul campionatului a fost trimis la echipa de tineret. Lotul Stelei suferise din nou mari modificari. De aceasta data, ele aduceau cu o curatenie generala. S-a renuntat la "meteoriti" si s-a cernut pana cand in sita au ramas numai 23 de fotbalisti. Cea mai importanta achizitie a fost clujeanul Campeanu 2. Lider al Universitatii, Tim se impusese ca un golgeter de rasa. Dupa ce in sezonul '79-'80, cu cele 24 de goluri marcate, castigase intrecerea tunarilor Diviziei A, ardeleanul a continuat sa marcheze constant. Alecsandrescu gandise corect. In sezonul abia incheiat, povara puncherului cazuse pe umerii lui Iordanescu, autorul a 20 din cele 41 de goluri ale Stelei. In urma sa venea Balint, cu doar 5 reusite, iar primul atacant veritabil prezent in top, Ralea, inscrisese de numai 3 ori, la fel ca fundasul Sames.
Vara lui 1982 a insemnat pentru suporterii stelisti despartirea de inca un mit. Dupa exact 20 de ani de cand intrase pe poarta clubului, Puiu Iordanescu primea permisiunea de a se transfera in strainatate. Plecarea lui in Grecia, la OFI Creta, reaccidentarea lui Adrian Ionescu, fluctuatiile de forma ale lui Barbu l-au determinat pe Alecsandrescu sa puna lupa pe atacanti. In afara lui Campeanu "Sfinxul" a mediat un schimb rarisim pentru acea vreme, cel intre Sertov si Dorel Zamfir, care au facut rocada intre Steaua si Dinamo. Era a doua oara intr-un timp extrem de scurt cand cele doua mari cluburi se pusesera de acord. O mai facusera in urma cu doua luni, cand Olteanu si Postelnicu, seful Securitatii si protectorul celor din soseaua Stefan cel Mare, au complotat pentru eliminarea din Cupa a Universitatii Craiova de catre divizionara C Minerul Certej, la "masa verde" , pe motiv ca oltenii il folosisera in stare de suspendare pe Cioroianu. In ciuda interventiei lui Ion Coman, pentru ca judecata sa fie corecta, decizia Comisiei de Disciplina fusese creionata in taina de sefii Armatei si Internelor, intr-un separeu de la "Haiducului". Postelnicu avea nevoie sa darame un obstacol din calea dinamovistilor, iar Olteanu i-a facilitat planul diabolic. Stelistul miza pe o apropiere pasnica de marele inamic, pe anestezierea simturilor prin ingaduinta, aprobandu-l cand acesta avea nevoie, iar Stelei nu-i era necesar. Peste putin timp insa, Olteanu avea sa regrete miscarea facuta, atata vreme cat Postelnicu a continuat sa sicaneze Steaua si sa incerce prin orice mijloace sa-i stopeze urcusul.
Lotul a suferit modificari si in celelalte compartimente. Sciatica prelungita a lui Iordache reclama cooptarea inca unui portar. Tot Costica Toma a fost cel care l-a recomandat pe Lovas, titularul postului la "Luceafarul". Jean Padureanu a mai incercat un experiment dupa reusita cu Balint si l-a impus pe Roman, un fundas lateral puternic. Tot in acest compartiment s-a mai produs o "racolare", cea a pitesteanului Eduard, care, treptat, avea sa-i ia loc rudimentarului Fodor pe stanga. In linia de mijloc a revenit Stefan Popa, tanarul de 23 de ani care, pe perioada cat Steaua il imprumutase Rapidului, fusese convocat de Lucescu in lotul largit al primei reprezentative. Cu aceasa trupa pleca Cernaianu la un alt drum. Meciurile de verificare ii dadusera sperante ca va putea readuce echipa in fruntea clasamentului. Invinsese tot ce intalnise in cale. Castigase "Cupa Steaua", la care mai participasera Universitatea Craiova, FC Olt si Vorwarts Frankfurt/Oder, o competitie in care atacantul ala de la Scornicesti, Piturca, marcase iar.

Perioada Cernaianu!

Cernaianu si-a inceput strategic mandatul. Nu numai ca l-a reintrodus pe Iordanescu in echipa, dar, simtind forma in care era liderul echipei, l-a folosit chiar atacant central. Iar Puiu nu i-a ramas dator. Cele trei goluri marcate in meciul din Ghencea cu pitestenii l-au obligat pe Gheorghe Nicolaescu sa titreze deasupra cronicii de meci din "Sportul": "Iordanescu - FC Arges 3-0" si sa-l noteze cu 10 pe autorul hat-trick-ului. Dintr-o singura lovitura, Cernaianu aducea pe linia de plutire golaverajul Stelei si-l propulsa pe Puiu in fruntea clasamentului golgeterilor, pozitie pe care acesta n-o va mai parasi pana la finalul campionatului. Victoria cu acelasi scor, in Cupa, contra Progresului Bailesti, parea sa confirme un anumit reviriment al echipei. Nu fusese insa decat suflarea puternica a unui pacient resuscitat prin socuri. Pentru ca, in runda urmatoare, la Constanta, Steaua a pierdut iar, 0-1, coborand pana pe locul 12. Se profila un final de sezon dezastruos. Singura speranta ramasese restanta cu Craiova de la Bucuresti. Campioana venise la Bucuresti fara tripleta Balaci-Donose-Geolgau, iar la jumatatea primei reprize ramasese si fara Tilihoi, eliminat de buzoianul Cristian Teodorescu pentru injurii. Steaua a atacat continuu, mai ales dupa ce s-a creat superioritatea numerica, a trimis o data mingea in bara prin Majearu si a punctat decisiv prin acelasi Iordanescu. Finalul de stagiune era salvat de inspiratia capitanului de echipa, dar si de decizia "centralului". De victoria Stelei avea nevoie si Dinamo, care astfel ramanea pe locul 2 cu acelasi numar de puncte ca si liderul, Universitatea Craiova. Iar delegarea lui Teodorescu nu poate fi scoasa din acest context. Aparent pentru a-i ajuta pe cei din Stefan cel Mare, Alecsandrescu lucrase din umbra si pentru echipa lui de suflet.
Steaua a terminat turul pe 8, cu 17 puncte si minus 1 la "adevar". Concluzia a tras-o Ioan Chirila, cel care a sintetizat intr-o fraza evolutia mediocra a "ros-albastrilor". "Numeroasele fluctuatii de formatie, tradand o nesiguranta in selectie - dovada cei 23 de jucatori folositi au sfarsit prin a compromite desenul tactic al echipei", consemna marele gazetar, confirmat de abundenta de nume noi aparute in numai cateva luni in Ghencea. Pauna, Fisic, Amarghioalei, pe care presa comunista l-a numit Lucian, Camui au fost doar cativa dintre meteoritii care cazusera din nou peste arena din Ghencea. "Era o nebunie pe atunci, isi aminteste Balint. La fiecare antrenament vedeam fete noi. Ajunsesera sa aduca la echipa orice soldat care spunea ca a jucat si el ceva fotbal. Cum veneau insa, tot asa dispareau dupa cateva zile".