Prolog

...Pe laterala careului de 16 metri, cu zambetul pe buze si mainile lipite una de alta ca pentru rugaciune, Duckadam se tranteste in fund. "Doamne, iti multumesc, Doamne, ca m-ai ajutat!". Pentru portarul Stelei tot ce il inconjura acum disparuse. Era doar el cu el. Aparase 3 penaltyuri, nu stia cate vor mai fi si nici n-avea chef acum sa faca vreo socoteala. "Uite-l pe Gaboaja. Asta bate bine, dar tot i-am mai luat cateva navete de bere de 3 ani de cand ne intrecem la 11 metri dupa antrenamente".
Duckadam nu privise nici una dintre executiile coechipierilor si n-o va face nici acum. Dupa ce Balint si-a fixat balonul pe punctul cu var, Helmuth s-a lasat usor pe spate si a inchis ochii. Huiduelile tribunei ii spargeau timpanele. "Or izbucni, ca la Miti si Loti, sau aud iar oftatul ala atat de placut?". Nebunia transformase fluierul lui Vautrot intr-un tignal sters, pierdut in spatiu. "Huuuuuuuo!". "Ahhhh!". "Ce? A marcat Gabi?" Helmuth a deschis ochii mirat. Linistea cazuse iar ca o ghilotina peste capetele spaniolilor care umplusera stadionul "Sanchez Pizjuan". Ase e, a dat gol ! e 2-0 pentru noi! Bravo, Gabi!", apuca sa-i strige Duckadam dupa care se indreapta cu pasul lui apasat de urs grizzly spre linia portii.
"Helmuth, te arunci decis in stanga", isi spuse. "Nu trebuie sa-ti fie rusine daca vei fi pacalit. Orice portar isi alege un colt la 11 metri, dar de teama de a nu fi penibil, nu impinge in picioare hotarat, iar cand o face e prea tarziu. Tu trebuie sa risti!", se imbarbateaza Helmuth dupa care isi focalizeaza privirea pe ochii lui Marcos, al patrulea executant al Barcelonei. "Hai, baiete, ca-ti cam tremura picioarele. Ce oi zice tu, ca daca am plecat de trei ori in dreapta sunt chitit pe partea aia? Uite ca acum ma sucesc. Sa nu te sucesti si tu, da, baiete?" Semnalul lui Vautrot se aude de aceasta data extrem de clar. Helmuth isi infunda inca o data manusile una intr-alta, se incovoaie si incepe sa tropaie usor din picioare. "Hai baiete, da-o la mine! Hai, primul pas...., al doilea....., e bine asa....., al treilea...Hai, trage! Am plecat! Si......Te-am pacaliiiiiit, uite-o, e iar la mineeeeeee! Esteeeeeeee!". In clipa urmatoare Boloni atarna deja de gatul portarului. "Bravo, Duca! Bravo, baiete!". Helmuth nu realizase insa ca totul se terminase. "Ce-i gata?". "Gata! Am castigat!" Am luat Cupa!". "Bravo, ba! Am luat-o, ba, e a noastraaaaa!". "Cupa Campionilor, ba e a noastraaaaa!".

In memorabila moapte de 7 mai 1986, la Sevilla, Steaua devenea cea mai buna formatie de club din Europa. Adevarata poveste a construirii acestei echipe unice, care a disputat trei semifinale si doua finale de Cupa Campionilor in numai 4 ani, incepuse insa la malul marii, intr-o splendida zi de vara a anului 1980

Poveste fara sfarsit !

Am reusit sa urmaresc aseara niste meciuri rare dar memorabile din istoria fotbalului romanesc si mai ales al Stelei legendare de la mijlocul anilor 80, jocuri pline de istorie si incarcatura emotionala unde practic si daca ai fi un simplu microbist neutru tot s-ar face pielea de gaina, am reusit sa vad faze de geniu, momente rare si de neuitat dar mai ales jucatori care nu orice muritor are onoare de-ai vedea la lucru, un Lacatus, Balint sau T.Stoica nu se nasc la orice ora si cu siguranta acel dream-team al militarilor cu greu mai poate fi egalat vreodata.
Ramane sa va povestesc detalii picante zilele urmatoare, promit, din culisele singurei povesti cu final fericit din istoria fotbalului nostru, castigarea Cupei Campionilor Europeni in anul de gratie 1986, pana una alta va las sa va delectati cu cateva secvente de neuitat aflate in arhiva televiziunii de stat romane.


Detin informatii de o veridicitate de 100 % din sursele GSP asa ca va promit un serial foarte interesant incepand de maine despre cum s-a format acea extraordinara echipa si pana la povestea finalei din Sevilla cu FC Barcelona!