iunie 22, 2009

Prolog



...Pe laterala careului de 16 metri, cu zambetul pe buze si mainile lipite una de alta ca pentru rugaciune, Duckadam se tranteste in fund. "Doamne, iti multumesc, Doamne, ca m-ai ajutat!". Pentru portarul Stelei tot ce il inconjura acum disparuse. Era doar el cu el. Aparase 3 penaltyuri, nu stia cate vor mai fi si nici n-avea chef acum sa faca vreo socoteala. "Uite-l pe Gaboaja. Asta bate bine, dar tot i-am mai luat cateva navete de bere de 3 ani de cand ne intrecem la 11 metri dupa antrenamente".
Duckadam nu privise nici una dintre executiile coechipierilor si n-o va face nici acum. Dupa ce Balint si-a fixat balonul pe punctul cu var, Helmuth s-a lasat usor pe spate si a inchis ochii. Huiduelile tribunei ii spargeau timpanele. "Or izbucni, ca la Miti si Loti, sau aud iar oftatul ala atat de placut?". Nebunia transformase fluierul lui Vautrot intr-un tignal sters, pierdut in spatiu. "Huuuuuuuo!". "Ahhhh!". "Ce? A marcat Gabi?" Helmuth a deschis ochii mirat. Linistea cazuse iar ca o ghilotina peste capetele spaniolilor care umplusera stadionul "Sanchez Pizjuan". Ase e, a dat gol ! e 2-0 pentru noi! Bravo, Gabi!", apuca sa-i strige Duckadam dupa care se indreapta cu pasul lui apasat de urs grizzly spre linia portii.
"Helmuth, te arunci decis in stanga", isi spuse. "Nu trebuie sa-ti fie rusine daca vei fi pacalit. Orice portar isi alege un colt la 11 metri, dar de teama de a nu fi penibil, nu impinge in picioare hotarat, iar cand o face e prea tarziu. Tu trebuie sa risti!", se imbarbateaza Helmuth dupa care isi focalizeaza privirea pe ochii lui Marcos, al patrulea executant al Barcelonei. "Hai, baiete, ca-ti cam tremura picioarele. Ce oi zice tu, ca daca am plecat de trei ori in dreapta sunt chitit pe partea aia? Uite ca acum ma sucesc. Sa nu te sucesti si tu, da, baiete?" Semnalul lui Vautrot se aude de aceasta data extrem de clar. Helmuth isi infunda inca o data manusile una intr-alta, se incovoaie si incepe sa tropaie usor din picioare. "Hai baiete, da-o la mine! Hai, primul pas...., al doilea....., e bine asa....., al treilea...Hai, trage! Am plecat! Si......Te-am pacaliiiiiit, uite-o, e iar la mineeeeeee! Esteeeeeeee!". In clipa urmatoare Boloni atarna deja de gatul portarului. "Bravo, Duca! Bravo, baiete!". Helmuth nu realizase insa ca totul se terminase. "Ce-i gata?". "Gata! Am castigat!" Am luat Cupa!". "Bravo, ba! Am luat-o, ba, e a noastraaaaa!". "Cupa Campionilor, ba e a noastraaaaa!".

In memorabila moapte de 7 mai 1986, la Sevilla, Steaua devenea cea mai buna formatie de club din Europa. Adevarata poveste a construirii acestei echipe unice, care a disputat trei semifinale si doua finale de Cupa Campionilor in numai 4 ani, incepuse insa la malul marii, intr-o splendida zi de vara a anului 1980

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu