Se afișează postările cu eticheta caldura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta caldura. Afișați toate postările

iunie 15, 2009

Caldura mare, Monser !


Tocmai ce am revenit de la facultate, bine acum o ora si ceva', am mai reusit sa trec peste un examen cu o nota chiar foarte buna la politologie 9 si acum incerc sa imi omor timpul banal si monoton ce se scurge pe langa mine de o buna bucata de vreme, am mers azi pe o caldura dogoritoare ce m-a adus intr-o stare de moleseala si nostalgie dar in acelasi timp si un sentiment de siguranta straniu, ma simt bine intr-un fel pe de o parte nu, de ce asa? nici eu nu pot explica momentan.
Echipa mea de suflet Steaua are un nou antrenor, daca "caruselul" tehnicienilor din Ghencea se invarte in continuare nu ajungem la nici un rezultat dar asa nu poate decat sa ma bucure si sa imi dea sperante de mai bine prin aducerea italianului Cristiano Bergodi care a avut rezultate pe unde a fost si se cunoaste ca un tip extrem de muncitor, ce ma duce cu gandul inevitabil la momentul cand a fost instalat antrenor aici un alt italian celebru Walter Zenga, coincidenta stranie si el venind tot intr-un moment cand echipa era complet debusolata. Idem cu fostul mare portar italian si Bergodi este vazut ca un "Mesia" salvator de toti oamenii din anturajul Stelei, capabil sa aduca disciplina de altadata si sa reincerce sa mai repare din imaginea sifonata a fostei castigatoare a cupei campionilor europeni.
Ramane de vazut daca va reusi si in Ghencea sa implementeze din ideile sale de joc ce au dat roade din plin la Progresul, CFR si "Poli" Iasi si sa vedem cum se va descurca si cu "cerbicia" finanatorului de a se baga peste treburile antrenorului. Sper ca fostul idol al galeriei laziale sa reuseasca macar ca aceasta formatie plina de "vedetisme" sa isi recapete demnitatea sportiva si sa fie iar de temut de catre adversarii ei, dar misiunea acestuia nu este deloc una usoara si va avea nevoie de intariri serioase dar despre asta o sa vorbesc intr-o alta zi.
Am sa va povestesc zilele urmatoare iar despre niste capodopere de filme si cu ocazia asta ii multumesc lui Stefan si Robert pentru "ponturile" vandute, pregatesc noi surprize sa nu plecati, va pup pe toti !

iunie 12, 2009

Refugiul


Tocmai ce vin de afara, toropit de caldura, nitel obosit orasul asta mi se pare in unele momente extrem de incomod nu mai poti arunca un ac ! Azi vroiam sa abordez un subiect extrem de delicat in primul rand pentru mine si in al doilea rand pentru cei ce se afla in aceasta situatie.
Cu siguranta ca ati simtit cu toti la un moment dat o stare de depresie si singuratate fie si pentru scurta perioada de timp, dar atunci cand simti ca paharul se umple nu sti ce sa faci ca sa iesi din aceasta stare, care trebuie sa recunosc ma apasa din ce in ce mai greu si care atarna de gatul meu ca o piatra de moara. Toata lumea doreste sa fie iubita, sa iubeasca, sa isi doreasca ca iubirea sa le intre in casa si in inima, dar cand vezi ca parca toate astea te ocolesc si nici macar nu gasesti o explicatie plauzibila incepi sa pui problema altfel. Asa cum am zis chiar vorbeam cu Oana cum de vad altii mereu exteriorul meu happy si ca daca am o droaie de prieteni (ceea ce nu e putin lucru) esti fericit si nu iti mai trebuie nimic ! Toti prietenii mei, imi cer sa-i ascult, sa-i ajut, sa le fiu "refugiu" atunci cand iubitii (ele) nu mai sunt de acord cu ei sau trec prin niste momente mai putin placute, dar atunci cand totul se aranjeaza, ramane explicatia aia "lasa ca o sa gasesti si tu pe cineva care sa te aprecieze la valoarea ta", nu vreau sa acuz pe nimeni, dar vreau sa precizez ca in viata mea nu e totul roz asa cum pare si ranile sufletesti cateodata nu ti le poate alina nici un prieten drag. Toti amicii mei imi sunt dragi si cu siguranta ca imi sunt prieteni, dar anumite dureri sufletesti nu le poti alina doar cu vorbe bune si ii rog sa creada ca nu totul in viata mea e asa frumos....ei au ce nu am eu...poate ei nu au ce am eu cine stie ? poate ca totusi in viata nu le poti avea pe toate sau nu stiu, pur si simplu nu stiu, am atatea ganduri invalmasite in mintea mea...e trist sa treci prin atatea deziluzii si pana la urma sa nu ai pe nimeni, asa ca prieteni dragi pretuiti ce altii poate doar viseaza, va pup.