Refugiul

Tocmai ce vin de afara, toropit de caldura, nitel obosit orasul asta mi se pare in unele momente extrem de incomod nu mai poti arunca un ac ! Azi vroiam sa abordez un subiect extrem de delicat in primul rand pentru mine si in al doilea rand pentru cei ce se afla in aceasta situatie.
Cu siguranta ca ati simtit cu toti la un moment dat o stare de depresie si singuratate fie si pentru scurta perioada de timp, dar atunci cand simti ca paharul se umple nu sti ce sa faci ca sa iesi din aceasta stare, care trebuie sa recunosc ma apasa din ce in ce mai greu si care atarna de gatul meu ca o piatra de moara. Toata lumea doreste sa fie iubita, sa iubeasca, sa isi doreasca ca iubirea sa le intre in casa si in inima, dar cand vezi ca parca toate astea te ocolesc si nici macar nu gasesti o explicatie plauzibila incepi sa pui problema altfel. Asa cum am zis chiar vorbeam cu Oana cum de vad altii mereu exteriorul meu happy si ca daca am o droaie de prieteni (ceea ce nu e putin lucru) esti fericit si nu iti mai trebuie nimic ! Toti prietenii mei, imi cer sa-i ascult, sa-i ajut, sa le fiu "refugiu" atunci cand iubitii (ele) nu mai sunt de acord cu ei sau trec prin niste momente mai putin placute, dar atunci cand totul se aranjeaza, ramane explicatia aia "lasa ca o sa gasesti si tu pe cineva care sa te aprecieze la valoarea ta", nu vreau sa acuz pe nimeni, dar vreau sa precizez ca in viata mea nu e totul roz asa cum pare si ranile sufletesti cateodata nu ti le poate alina nici un prieten drag. Toti amicii mei imi sunt dragi si cu siguranta ca imi sunt prieteni, dar anumite dureri sufletesti nu le poti alina doar cu vorbe bune si ii rog sa creada ca nu totul in viata mea e asa frumos....ei au ce nu am eu...poate ei nu au ce am eu cine stie ? poate ca totusi in viata nu le poti avea pe toate sau nu stiu, pur si simplu nu stiu, am atatea ganduri invalmasite in mintea mea...e trist sa treci prin atatea deziluzii si pana la urma sa nu ai pe nimeni, asa ca prieteni dragi pretuiti ce altii poate doar viseaza, va pup.