Astazi mi-am zis ca e ceva in neregula, faptul ca totul parea invaluit intr-o aura de mister, simt ca am pierdut ceva si chiar daca inca n-am pierdut simt ca voi pierde in curand sau chiar azi, simt ca se apropie clipa cand totul o sa se schimbe si iar, si iar ca un ciclu ce nu se termina niciodata. Totul e o intrebare fara raspuns, de ce? este intrebarea care ma framanta, de ce...eu? de ce, imi pun intrebarea asta? e simplu pentru ca aparentele inseala, de ce eu as fi fericit? lumea e fericita sau cel putin asa cred ei despre mine (sic!) Aparentele nu pot raspunde la intrebarea mea, pt ca acel "de ce" cauta ceva ce nu trebuie cautat, si se afla acolo unde nu am acces, da se afla acolo in relatiile de 5-6 ani ale oamenilor, in relatiile cu lumea intreaga, da moncher, doar dragostea raspunde la intrebarea "de ce", pentru ca doar ea poate insela aparentele si intrerupe ciclul Universului. Nergularitatea situatiei nu poate fi pusa la indoiala (manuscris By Scufelu')
Va recomand sa ascultati un colaj minunat, nu stiu daca calitatea video este una extraordinara, dar melodiile prezentate in colaj sunt considerate absolut niste capodopere in istoria muzicii, inca odata vedem superioritatea si minunatia sentimentului de care nu cu toti avem parte: Dragostea!
Ma simt mai singur ca niciodata, chiar ma uitam azi intamplator prin toata lista mea de messenger, doar o privire fugitiva mi-a fost de ajuns, sa imi fac o idee generala despre starea de spirit a tuturor persoanelor cu care vorbesc. Cam toti par mai mult sau mai putin fericiti, nu asta conteaza ci faptul ca am vazut la 99% din ei poze cu cineva drag lor, iubit/iubita s.a, ceea ce nu a fost un moment potrivit pentru mine, care m-a prins din nou intr-un moment din ala de deznadejde, in care esti apasat de timp si de ghinion si te intrebi cand o sa scapi de starea asta nenorocita. Fiecare e mai mult sau mai putin egoist, vreau sa spun si in sens pozitiv si in sens negativ, am "scapat" de la o vreme, observ, din a rezolva problemele sentimentale ale altora, iar cand le rezolvam, primeam "bonus", citez: "Lasa ca o sa iti gasesti si tu pe cineva potrivit pentru tine" asta da incurajare, mai ales in niste momente delicate, ce pot sa spun, intr-adevar te ung pe suflet de nu te vezi. Problema e alta oricat de mult as vorbi eu, nu acuz pe nimeni, ci doar poate pe Mama Natura, ca nu m-a facut mai frumos, mai destept decat sunt, asa poate se inghesuiau "pitipoancele" la mine, doamne-fereste! n-am nevoie de ele, si nu vreau sa am de a face cu ele, insa inca mai am speranta ca voi gasi sentimentul acela pretios care il caut de atata timp mai ceva ca o piara filosofala. Am multi prieteni, insa, e greu ca vreunu din ei sa te scoata din starea asta de nostalgie si durere cronica, mai ales cand aproape toti, nici nu au cum sa te inteleaga atata timp cat ei sunt fericiti si au pe cineva de care sunt atasati. Totul e o loterie, poate inca n-am tras lozul castigator, dar tot asa de bine, pot sa am ghinionul sa nu il trag niciodata, nu cu toti suntem "Ogica" in dragoste, ca in bani nu am nevoie. Imi trebuie o noua motivatie pentru a lua de la inceput totul din nou si pentru a a avea din nou forta de a reusi ceva, daca nu, ma voi aprofunda in munca, toata viata mea si voi ignora cu dezavarsire iubirea, acest sentiment care pentru mine e ca o "Fata Morgana" cand crezi ca te apropii de ea, ea se indeparteaza tot mai mult, stiu ca nu ma intelegeti si in incheiere, vroiam sa ascultati o melodie, care poate va descoperi macar 5% din starea groaznica de spirit pe care o am.
Nu am uitat, am reusit aseara sa mai termin de vazut inca o capodopera de film, de dragoste evident, si desi nu m-a incantat asa de tare ca "A walk to remember", merita vazut are un scenariu foarte interesant, adaptat dupa un celebru roman al scriitorului american Nicholas Sparks si scoate la iveala "lupta" intre clase, dintre bogati si saraci, care normal ca nu putea sa nu loveasca si pe cel mai frumos sentiment cu putinta, un fel de "Romeo si Julieta" dar upgradat cu putin timp inaintea izbucnirii celui de al doilea razboi mondial, dar cu un final extrem de siropos, mai multe nu va spun, merita sa il urmariti si voi!
Nu voi uita prea curand aceasta seara care practic mi-a oferit o lectie de viata, am vazut poate mai mult din pura intamplare un film absolut magnific ce cu siguranta a reusit si va reusi multor generatii de acum inainte sa le intre in suflete, o poveste de dragoste ce poate nici in povestile cu zane si feti-frumosi nu se poate gasi, un lung-metraj care a reusit sa ma faca pur si simplu sa raman fara cuvinte si sa plang in hohote.
Ea este fata "tocilara" si neadaptata social dintr-un colegiu american, el baiatul cuceritor si popular din aceeasi institutie, din doua extreme ce par sa nu se atinga niciodata se va isca o superba poveste de iubire ce cu siguranta ca va va cuceri inimile asta in caz ca inca nu l-ati vazut inca, vi-l recomand cu cea mai mare caldura, nu o sa va spun acum toata povestea acestei capodopere, ci va las pe voi sa va convingeti ca nu spun vorbe goale si o sa merite din plin, dupa aceasta cu siguranta ca ve-ti reflecta mult mai bine viata pe care o traiti si o sa puneti sper eu mai mult in valoare acest sentiment minunat care este dragostea.
Tocmai ce vin de afara, toropit de caldura, nitel obosit orasul asta mi se pare in unele momente extrem de incomod nu mai poti arunca un ac ! Azi vroiam sa abordez un subiect extrem de delicat in primul rand pentru mine si in al doilea rand pentru cei ce se afla in aceasta situatie. Cu siguranta ca ati simtit cu toti la un moment dat o stare de depresie si singuratate fie si pentru scurta perioada de timp, dar atunci cand simti ca paharul se umple nu sti ce sa faci ca sa iesi din aceasta stare, care trebuie sa recunosc ma apasa din ce in ce mai greu si care atarna de gatul meu ca o piatra de moara. Toata lumea doreste sa fie iubita, sa iubeasca, sa isi doreasca ca iubirea sa le intre in casa si in inima, dar cand vezi ca parca toate astea te ocolesc si nici macar nu gasesti o explicatie plauzibila incepi sa pui problema altfel. Asa cum am zis chiar vorbeam cu Oana cum de vad altii mereu exteriorul meu happy si ca daca am o droaie de prieteni (ceea ce nu e putin lucru) esti fericit si nu iti mai trebuie nimic ! Toti prietenii mei, imi cer sa-i ascult, sa-i ajut, sa le fiu "refugiu" atunci cand iubitii (ele) nu mai sunt de acord cu ei sau trec prin niste momente mai putin placute, dar atunci cand totul se aranjeaza, ramane explicatia aia "lasa ca o sa gasesti si tu pe cineva care sa te aprecieze la valoarea ta", nu vreau sa acuz pe nimeni, dar vreau sa precizez ca in viata mea nu e totul roz asa cum pare si ranile sufletesti cateodata nu ti le poate alina nici un prieten drag. Toti amicii mei imi sunt dragi si cu siguranta ca imi sunt prieteni, dar anumite dureri sufletesti nu le poti alina doar cu vorbe bune si ii rog sa creada ca nu totul in viata mea e asa frumos....ei au ce nu am eu...poate ei nu au ce am eu cine stie ? poate ca totusi in viata nu le poti avea pe toate sau nu stiu, pur si simplu nu stiu, am atatea ganduri invalmasite in mintea mea...e trist sa treci prin atatea deziluzii si pana la urma sa nu ai pe nimeni, asa ca prieteni dragi pretuiti ce altii poate doar viseaza, va pup.
Scriu aceasta postare cu putin timp inainte de a ma apuca sa invat un pic pentru examenul de maine, examen care de bine, de rau mai ridica cat de cat plafonul intamplarilor banale din aceste zile, mi-am amintit deunazi de niste lucruri foarte frumoase intamplate undeva in trecutul meu indepartat si sti de ce spun asta? acum parca ar fi niste intamplari cu monstri, balauri ba chiar zane raportate la viata de astazi parca mai gri ca niciodata. Spun asta din postura omului care nu il mai impresioneaza nici o "jucarie" din prezent si care isi priveste cu mandrie trecutul, ba chiar anii mei de aur, ani cu care nu o sa mai ma intalnesc vreodata din pacate ! Lumea parea altfel, oamenii pareau mai calzi, ca sa obtii ceva pretios iti trebuia categoric mult mai multa munca de lamurire si odata ce obtineai stiai sigur ca era meritul tau in totalitate, acum insa e altceva "smecheria" o gasesti sub formele cel mai hidoase la orice colt de strada, copii de prin cartier si-au uitat de mult identitatea, se cred smecheri" bazati ce sa mai ! parca cu trecerea anilor oamenii au uitat de valoarea lor in societate....nimeni nu se intindea pana nu ii permitea plapuma, dar dintr-odata totul a devenit schimbator, superficial, relatiile inter-umane au devenit superficiale....de ce oare? imi amintesc acum 4-5 ani cum plecam de acasa sa ma intalnesc cu prietenii mei si credeti-ma o faceam stand mereu cu gandul la ora de plecare, nerabdator nestiind cu ce isi umple mai mult timpul, nu cu "statul pe mess sau pe hi5", facand cele mai banale lucruri posibile dar care sentimental insemnau enorm: sa joci fotbal in celebra "sticlarie" din zona, sa stai de vorba cu amicii la o "samanta" in cupola, cate amintiri frumoase, si ce petreceri monstruoase puneam la cale, ceva de vis ! Retraiesc vremea primei iubiri, era frumoasa, era deosebita....si totul se intampla acum niscaiva ani, zici ca ieri s-a intamplat, ieri era lumea altfel, astazi parca am trai intr-o alta dimensiune, grupul meu de prieteni era cel mai nebun din cartier, am avut parte de toate intamplarile "de aur" ale adolescentei unui om ce va purta mereu un respect acelor vremuri si acelor oameni ce m-au ajutat sa traiesc lumea de basm de atunci avand parte de iubiri, tradari, iluzii si deziluzii toate intr-o perioada de sfarsit de Generala imbinate cu sfarsitul de liceu, nu regret nimic de atunci, ma bucur ca s-au intamplat ! asa ca colegii care imi cititi postul e timpul sa trecem un pic la "actiune" si sa ne pregatim de examen, pana una alta e bine sa reflectati si e bun subiect de meditatie, sa va ganditi, de ce totul se schimba de la zi la zi, din minut in minut, din secunda in secunda?
