martie 18, 2011

Aloo, domnu' cand ai de gand sa te indragostesti?! (jurnal)


Revin pe aici cu cateva vorbe, nu s-a intamplat ceva in mod deosebit, asa cum de obicei imi fac aparitia pe blog, nu vin niciodata ca sa banalizez cu filmulete "unvelible" si nici sa fac politica, exceptiile confirma regula. Sunt de altfel doua chestiuni comode oricarui cititor. De ce sa ma fac simplu? inca de cand eram un junior si imi scriam jurnalul, visam la o noua limba scrisa si conceputa de mine. Desigur in primul rand principalul motiv era unul practic, nedesconspirarea cuvintelor desuete din memorii si intelegerea lor sa apartina doar autorului.
In practica, inventarea unei noi limbi nu este o simpla "reteta", adaugi niste ingrediente, multa dragoste si dupa 5 minute lasate sa fiarba in suc propriu, iese la lumina capodopera. Ar fi incalificabil de simplu, desi dupa atatia ani, daca deschid jurnalul, sunt intampinat de o ceata densa, cuvintele imi suna vagi, ideile vin greu, zici ca e un scenariu scris la o cafea, in joaca.
Mi-am dat seama ca am atins primul scop, adnotarile imi sunt si mie indescifrabile, mai degraba acum trebuie sa i-au lupa din dotare si sa ma transform intr-un "Champollion" modern, expert in traducerile "hieroglifelor" scrise de vechiul meu stilou negru, pierdut astazi, undeva prin negura sertarelor biroului. Mi-am dat seama atunci ca totul se rezuma la niste copilarii fara fond. Debitam banalitatii si aberatii cu carul, in plus eram si indragostit, lucruri care aparent par amorfe, dar unite la un loc, fac loc unei aure speciale la care nici nu visau vreodata.

Probabil in mandria lor acum se cred niste sticle vechi de vin pline de noblete si har, care prin simpla deschidere a dopului, produc impresii de tot soiul. Iarasi fac ce fac si complexitatea ideilor imi tin companie, asta sunt eu,bun de "Dilema Veche" vesnic iubitor de cuvinte, sorbite cu calm si multa placere la lumina veiozei mele.
Totusi nu imi dau seama de ceva... sunt cu lectura la un capitol aparte, imprejurarile prin care am cunoscut-o pe Ea, din creatia acelor idei nu iese la iveala palpabilitatea sentimentelor, cu alte cuvinte nici macar pe mine nu ma face sa tresalt de emotie cand citesc acele fraze, dar pe altul care nu a participat de nici un fel la actiunea acelor timpuri. Am fost prea simplu, nu am dat nici un fel de culoare sentimentelor pe care le-am purtat atatia ani pentru aceea Persoana. Cred ca toate lucrurile consemnate in jurnal erau invaluite cu o doza de naivitate, necesara de altfel varstei aceleia. Desi daca stau bine sa ma gandesc, nu aveam de unde sti cum vor decurge lucrurile, cine ar fi stiut ca atunci ar fi fost singura situatie in care eu si dragostea vom fi prieteni, legatura speciala dintre noi s-a rupt atunci cand mi-am dat seama ca aberatiile de tanar indragostit nu imi vor fi de folos decat la inchis usi in nas, De atunci i-am pus capat jurnalului, intrasem in lumea viselor, a iluziilor desarte, o pierdusem pe Ea definitiv...de ce oare? cred ca nici o intoarcere propriu-zisa in timp a subsemnatului nu poate elucida adevarul.

Deseori credeam ca monopolizez realitatea, ca pot jongla cu ea, asa cum imi doreste inima. Tot atunci credeam ca iubirea in sine e ceva ce il poti gasi la orice "magazin" de vise, Timpul a trecut memoriile s-au incheiat, dragostea si-a luat talpasita din viata mea, au trecut aproape 4 ani...nu am mai reusit sa ma indragostesc vreodata, dupa aceea a fost doar un sir monoton de incercari nereusite, dar am impresia ca m-a intrebat un "feelling" ceva azi? Aloo, domnu' cand ai de gand sa....? hmmm nu te intreaba nimeni, doar niste pitici din creier. Inchid si ultima fila...parca am mai vazut pustii astia undeva?! Sigur va regasiti si voi printre ei.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu