martie 07, 2011

Din cufărul cu amintiri

M-am întors în timp acum câteva zile, când am vizionat niște poze din liceu, parcă mă despart mulți ani lumina de atunci, s-au schimbat foarte multe lucruri în viața mea, unele cu o viteză uluitoare, altele doar dau această senzație. Nostalgia ma învăluit imediat, deseori am autocontrolul unui om care știe foarte bine să își stăpâneasca orice fel de sentiment, însă nu pot rămâne rece când mă gândesc la năzbâtiile de atunci, acum chiar pare să-mi fi venit mintea la cap, deși chiuleam pe rupte, am știut întotdeauna să mă fac plăcut de profesorii importanți, îndeosebi conducerea școlii.
Știu doamnă directoare că ați ținut la mine, chiar dacă nu meritam mereu, a fost întotdeauna un paradox să îmi dați notă maximă la purtare deși nu aceasta vă era dorința și chiar de nu mi-a plăcut niciodată matematica predata de dvs, tot am reușit să o scot la capăt, vedeți, am fost sincer mereu, și nu îmi voi ascunde niciodata admirația profundă pe care o voi avea mereu față de fosta mea profesoară de limbă română, datorita ei m-am îndragostit iremediabil de jurnalism, și de ceea ce îmi doream să fac în viață.
Anii trec, cu toții am fredonat măcar o dată, ascunzându-ne lacrima ce stătea să cadă, celebra piesă: "Anii de liceu" devenită deja hit național pentru toți liceenii români.
Dar ce mă intrigă personal este faptul că toți compozitorii români au uitat complet de anii din facultate, chiar să nu fi însemnat nimic pentru nici unul? poate pentru mulți a fost o simpla etapă din viață, însă pentru mine va însemna mereu ceva special: oameni deosebiti, lucruri noi si utile descoperite în timp și valabile pentru tot restul vieții.
Eternitatea s-a născut la sat spunea marele Lucian Blaga, personal cred că s-a născut aici în facultate. Sper că nu sunt singurul care crede asta, deși în aceste clipe mă încearca un sentiment de regret pentru aceste câteva luni din ultimul an universitar.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu