Intr-adevar, timpul extrem de limitat nu mi-a mai permis sa mai scriu ce se intampla cu mine. Cred ca intr-un fel e bine sa te ingropi in munca, uiti de multe lucruri rele care in alte moduri iti mancau gandurile, dar asa, nici macar nu iti amintesti ca au existat vreodata. Parca traiesc o noua existenta, total diferita, ajung la ore tarzii, cateodata ma enervez pe "ora de stingere comunista" a RATB-ului, da ce mai conteaza? cand simti ca faci ceva si te simti apreciat de toata lumea, nu ca nu m-as fi simtit apreciat de multa lume, dar problema era, cat de mult ma apreciez eu pe mine? iata ca mi-a crescut cota cu mult mai mult decat ma asteptam.
Cu noi colegi deja simt ca ma cunosc de o viata, cu unii mai ales, catedoata ma gandesc si eu de unde imi vine energia asta, ca dupa vreo 12 ore de lucru, inca am puterea sa zambesc si sa glumesc, dar asa e, unele lucruri nu se vor schimba niciodata, asta e felul meu de a fi, menit sa faca si cele mai intunecate chipuri sa radieze de fericire, asta imi da un sentiment de implinire, desi daca stau bine sa ma gandesc nici macar 5 % nu m-am descoperit p mine cu adevarat.
Am ajuns deja sa depanam amintiri din copilarie si sa fim noi deja "sufletul petrecerii", cat despre facultatate, ce mai poate fi de spus? nu am mai ajuns pe acolo, intr-un fel pentru unele persoane chiar imi pare rau ca nu am mai venit, dar oricum nu am pierdut ceva ce putea sa faca existenta mea sa atarne de aceea informatie. Unii probabil ca se simteau eclipsati de prezenta mea si acum se bucura ca se pot simti si ei in largul lor, intotdeauna te vor dezamagi oamenii, cat despre scuze, nu le vei auzi niciodata, pentru simplul fapt ca nu ai insemnat nimic, niciodata pentru ei.
Sa nu credeti ca am vrut sa fac un final apoteotic, ci sa subliniez lucrurile pozitive de la servici, dar din pacate, m-am enervat oleaca, numai bine va doresc si va promit ca nu voi disparea complet din "peisaj".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu