Blestemul Tiki-taka

Înregistrarea partidei FC Barcelona – Real Madrid din 29 noiembrie 2010 poate fi aşezată într-o sondă spaţială, aşa cum pe Voyager se află un disc cu fragmente sonore din Beethoven, Bach, Stravinsky, Mozart şi Chuck Berry. Într-un nou act de PR la nivel cosmic, le-am putea prezenta vecinilor cu adevărat galactici efectele unei stări de graţie pe care o părticică a omenirii a traversat-o, nicidecum o caracteristică a întregului.

În jocul Barcelonei nu e vorba de magie. Mingea este mereu vizibilă pe scenă, ca o mănuşă bătută în cuie de poarta adversarului. Mulţi îi zic circ şi nu greşesc decât prin aceea că-i dau cuvântului o conotaţie răutăcioasă. Circul taman asta înseamnă: o întreprindere riscantă, îmbrăcată în haine hazlii şi desfăşurată sub ochii tăi. E ca în filmele în care o bandă dă spargere într-o bancă: ştii planul, că vor săpa un tunel şi că hoţii vor dispărea cu banii prin canalizare, la fel cum ştii primele măsuri din Simfonia Destinului sau că Messi pătrunde mereu pe interior. Şi ce dacă? Aceste lucruri nu încetează nici să ne surprindă, nici să ne placă.

Identitate. Până la urmă, despre asta e vorba. Într-un prezent în care se caută ca toţi să fim la fel, ei sunt altfel. Asta înseamnă, de fapt, unicitatea: nu capacitatea avatarului tău de a vinde orice, de la şampon antimătreaţă până la ulei de maşină, ci ca tu să fii inimitabil. Din punct de vedere comercial, figurile lui Xavi şi Iniesta sunt mai potrivite pentru afişele cu “Wanted” decât pentru reclame. Ce să cumpere clientul? Cele 110 pase ale lui Xavi (vezi foto) din cele 87 minute în care a jucat, un fel de “Prinde-mă dacă poţi”? FC Barcelona e o echipă subversivă, care ronţăie circuitele şi nervii celuilalt, care ironizează, care dă senzaţia ucigaşă că nici măcar nu-şi propune să dea gol. Este, evident, o iluzie, muşcătura vine pînă la urmă, dar fotbalul premergător creează acea abundenţă liniştită, acea bucurie relaxată care nu mai seamănă cu o activitate având un scop, ci cu jocul.

Până şi ciuda copilărească a adversarilor devine cumva firească. Te uiţi la Sergio Ramos şi, cu toată brutalitatea reacţiilor sale, cumva îl înţelegi. Adică, el a făcut parte din angrenaj, a luat un titlu european şi unul mondial alături de adversari, totuşi constată că a fost doar un şurubel. Barcelona – cu fotbalul ei care nu doar că te înfrânge, dar te şi anulează – te poate duce la nebunie.

Există însă indivizi aflaţi într-un pericol mai mare decât adversarii lui Messi&Co. Sunt cei care vor încerca să joace Tiki-taka: ei se vor face singuri şi cu desăvârşire de râs. Barcelona nu a lansat o modă, ci un blestem, acela de a te face să crezi că poţi şi tu.

Panza cu ganduri!

De-a lungul vremii am promis destule lucruri ca voi face pentru acest blog si aproape niciodata nu m-am tinut de cuvant, nu pot explica decat printr-un paradox acest neajuns, postarile dese nu au fost deloc dese, si as putea sa ma ascund foarte usor sub masca unui om care crede ca nu are nimic bun de spus, da-i omului o masca si iti va spune cine este, spunea marele Oscar Wilde, dar la mine chiar nu se potriveste in context.
Sunt un om comod, cine nu este? am fost doar eu si gandurile mele, atata amar de timp m-am consultat cu ele si nu m-au lasat sa le exprim, imi spuneau ca la ce bun? toata viata mea ma voi feri de banalitate, fobia gandurilor mele aceasta este, banalitatea nu va aparea niciodata pe acest blog, dar mai ales motivatia care mi-a lipsit o perioada, a inceput sa ma insele cu dragostea, s-au intalnit intr-un loc stiut numai de ele si s-au gandit sa fuga in lume, norocul meu a fost ca le-am descoperit "planul" motivatia fara experienta a fost prinsa la loc imediat, dar dragostea perfida si vicleana asa cum o stiu eu dusa a fost, plecand cu un ranjet de satisfactie fara ca macar sa isi ia adio.
Desigur mai sunt si oameni care apreciaza acest blog, aceasta munca a mea, aprecierile au fost destule dar niciodata nu prea le-am simtit din suflet, dar ieri am simtit ca trebuie sa privesc paienjenisul care s-a format, sa il curat si sa-i dau un pic de culoare, fie ca va exista o singura persoana pe lumea asta care imi va indragi gandurile asternute aici, le voi exprima cu cel mai mare drag si fara nici un pic de teama. De acum inainte mai putine vorbe, faptele sa vorbeasca!

De la Flugtag cazi direct in caruciorul cu rotile!

Am avut ocazia, in premiera, saptamana trecuta sa asist la un eveniment care nu anunta nimic grav, ba din contra, multa distractie, intalnire cu prietenii s.a. Socoteala de acasa nu se potriveste deloc cu cea din targ, spune o veche zicala romaneasca, si cata dreptate avea!
Celebra companie de bauturi energizante care anunta de zor ca iti da aripi ar trebui sa isi schimbe putin sloganul si sa anunte ca acele aripi se topesc repede mai ceva ca cele din ceara din mitul lui Dedal si Icar. Asta a simtit-o cel mai bn pe propria piele una din concurentele Flugtag, concurs desfasurat pentru a treia oara in tara noastra. Impreuna cu echipa sa de "zbor" confectionand un "aparat de zbor" cam neinspirat, un "pian" care sa dovedit rupator de coloane vertebrale!
Fireste Red Bull a fost repede absolvita de orice vina, poi cine a pus-o domn'e sa se arunce in Dambovita, cine se credea! Chiar ma gandeam daca acest accident nefericit s-ar fi produs in America, si familia lui "Miss Piggy" ar fi reactionat cum trebuie, cam cate milioane de dolari ar fi stors drept daune? Probabil ca destule cat sa nu mai muncesti toata viata, dar asa ar fi fost corect.

Noi cei din multime nu am stiut nimic despre acest incident, Dani si Razvan mereu efervescentii prezentatori ai matinalului Antenei 1 au trecut cu zambetul pe buze mai departe! Deh nu vroia noua sa ne faca griji, poate ne enervam si plecam.
Cert este ca medicii romani si asa cu salarii "decente" au mai avut si ei activitate 4 ore in plus la cartea de munca pentru o "banala" operatie care ar fi putut-o lasa pe Madalina Dragan, invalida pe viata si asta pentru ce? pentru cateva minute de adrenalina. Noi sa fim sanatosi! Red Bull iti va da in continuare aripi sa cazi in Dambovita, doritori vor fi!

Olimpiada suspendata!

Din 1990 şi pînă azi, Bucureştiul a votat cu dreapta şi a fost administrat cu două mîini stîngi. Primarii şi-au asigurat imunitate, care plecînd în străinătate, care devenind personaj de benzi desenate mondene, Crin Halaicu, care căţărîndu-se în funcţii politice, precum Traian Băsescu şi Adriean Videanu. Pe umerii contribuabilului a rămas o Capitală din ce în ce mai slinoasă şi descurajantă chiar şi pentru cei care iubesc oraşul.

Dar parcă niciodată Bucureştiul n-a fost condus de un om care să rostească nerozii atît de apăsat. Aflat în vizită la “Naţional Arena”, foarte bine că a insistat să se facă stadionul!, Sorin Oprescu a luat acel aer de exaltare botoasă care l-a făcut popular şi a declarat: “Mă gîndesc deja să organizăm o Olimpiadă la Bucureşti, undeva prin 2020″. După solemnitatea cu care a spus-o, nu se gîndea la Olimpiada de Fizică.

În 2012, Jocurile Olimpice vor fi găzduite de Londra. Au pierdut Madrid, Paris, Moscova şi New York. Chitila nu e pe listă. În 2016 s-a decis deja: va fi Rio de Janeiro. Au pierdut Madrid, Chicago şi Tokyo. Pentru 2020 se gîndesc să-şi alcătuiască dosarul nume ca Roma, Toronto, Dubai sau Copenhaga. Oricum, din momentul în care îţi înmugureşte ideea, ai nevoie de cel puţin un deceniu ca să-ţi depui candidatura, să faci lobby şi să-ţi reglezi infrastructura pînă la nivelul la care să fii luat în serios. Cîştigarea competiţiei şi construcţia efectivă a aeroporturilor, şoselelor şi bazelor sportive devine, apoi, o altă provocare, care durează 7 ani. În total, cel puţin un deceniu şi jumătate de muncă serioasă, calificată şi de miză naţională asumată. “Pă” cuvînt că acesta ar fi cu adevărat patriotism! Asta dacă e să discutăm serios ceea ce merită discutat serios. Da, România poate spera la Jocurile Olimpice, dar nu în 2020.

Un detaliu cam enervat: cu scaunele lui portocalii cu tot, primarul are fobii coloristice, “staţi niţel că e doar una dintre cele 6 nuanţe de roşu”, bine că i-au explicat constructorii, Arena Naţional ar fi cvasiinutil la o Olimpiadă pentru că e gîndit exclusiv ca stadion de fotbal şi “pă” el nu se pot derula alte competiţii. Cînd aţi decis să demolaţi pista de atletism nu v-aţi gîndit la asta. Upsss!

Secretele Vaticanului

Sfântul Oraș este învăluit în mistere și intrigi de secole. Cu excepția cardinalilor și episcopilor din vârful ierarhiei, nimeni nu are avut acces la ceea ce se petrece în măruntaiele Bisericii. Se spune că în arhivele Vaticanului există anumite lucruri care, dacă ar ajunge la cunoștința publicului larg, ar schimba pentru totdeauna fața credinței. Secretele Vaticanului a fost filmat parțial cu camera ascunsă, cu misiunea de a revela aceste lucruri.

Iată unele întrebări la care acest a încercat să găsească un răspuns: Ascunde Vaticanul informații potrivit cărora crucificarea lui Isus a fost o farsă? Există o cabală de sataniști în interiorul Vaticanului? Doar câșiva aleși știu că în dimineața înmormântării Papei Ioan Paul câteva OZN-uri au apărut deasupra Vaticanului.

Documentarul ne invită să examinăm rapoartele despre conspirațiile de la Vatican și legăturile axcestuia cu scufundarea Titanicului, asasinarea lui Abraham Lincoln, ritualuri satanice, posedări demonice și alte lucruri despre care Orașul Sfânt ar prefera să nu se știe niciodată.

D'ale Carnavalului

Gigi Becali si-a dat din nou arama pe fata, dezvaluind ieri care au fost de fapt motivele reale ale despartirii de Victor Piturca. Faptul ca a incercat sa-i concedieze nepotii aflati in functii importante prin birourile de la Stadionul Ghencea, dar mai ales pentru ca ii lasase de inteles ca vreo trei ani trebuie sa uite de Steaua. Pana la urma nu este nicio mare descoperire faptul ca finantatorul Stelei nu accepta actele de subordonare.

Doar ca, prin declaratiile sale, Becali intareste ceea ce se stia: Steaua nu mai este demult a stelistilor ci este doar afacerea familiei sale. In atari conditii, este imposibil sa mai fi atat de naiv incat sa crezi ca latifundiarul din Pipera ar putea renunta vreodata la jucaria ce i-a incaput pe mana in cel mai nefericit moment din istoria clubului din Bulevardul Ghencea.

Nu exista, probabil, in acest moment vreo umilinta mai mare pentru cei care iubesc si respecta culorile "ros-albastre" decat sa inghita si, mai ales, sa suporte ineptiile debitate de cele mai multe ori cu seninatate de catre Gigi Becali. Asadar, cel mai galonat club din fotbalul romanesc a ajuns doar o afacere de familie. Fara stralucirea de altadata, Steaua s-a scufundat nu numai in mediocritate, ba chiar in ridicol. Cand spui Steaua nu te mai gandesti niciodata la gloriile adevarate precum Lacatus, Hagi, Piturca, Ienei, Tudorel Stoica, Balint, Iordanescu, Bumbescu sau Belodedici.

Astazi, cand pronunti numele echipei din Bulevardul Ghencea, gandul iti zboara la Gigi Becali, la Virgil, la Mache, la o loja unde se mananca branza si se bea sampanie, la frustrarea si nebunia suporterilor care ajung sa-I doreasca pana si moartea patronului ca pe o izbavire sau o ultima sansa. Acesta este rezultatul final al celei mai urate infrangeri din istoria Stelei. Asa se intampla cand transformi un brand intr-o afacere falimentara de familie. Asa se intampla cand singurul lucru pe care il ai in fata se rezuma doar la miile de euro pe care le scoti cu nesimtire din buzunar si le arati spre camerele de luat vederi. Asa se intampla cand vorbesti despre fotbal doar din scaunul de la Palat, sfidand milioanele de suporteri saraci ai Stelei. Gigi Becali a demonstrat ca in viata totul se poate cumpara. Inclusiv lucrurile sfinte, intangibile pana in momentul in care el a obtinut actiunile majoritare ale clubului din Ghencea. Sfidand tot ce se putea sfida, latifundiarul din Pipera a ucis Steaua. I-a ucis spiritul, i-a daramat locul din inima fanilor. Totul doar pentru faptul ca singurul care trebuie sa conteze este el. Ilie Dumitrescu trebuie plans in acest moment.

A venit de fapt sa asiste la ultimele zbateri ale unui muribund. Sau, mai degraba, sa-i curme suferinta, infigandu-i un ultim pumnal in inima. Lacrimile suporterilor n-au insemnat nimic. Iar acest nimic se adanceste, atata vreme cat nici macar oamenii care au trait cel mai frumos mariaj cu brandul care se pregateste sa moara, n-au reusit sa-l faca sa inteleaga un lucru elementar: acela ca este dureroasa clipa revederii cu cel ucis de propriul tau cutit!

You want to make money ?

You want to make money ?: "Want to make money online, make cash while you surf the net ? With 20$2Surf, you will earn money cash. Try it, it's FREE to join and you can EARN MONEY !"