august 04, 2009

Inca un tur cenusiu!

Ca de obicei, Steaua a inceput campionatul promitator. Debutul a insemnat un 1-1 pe terenul proaspetei promovate Politehnica Iasi. La Bucuresti, in etapa a doua, a venit si prima victorie, 2-1 cu Chimia Ramnicu Valcea, in care statistica retine primul gol al lui Iovan, autorul unui sut teleghidat de la 30 de metri. In ciuda punctelor acumulate, jocul insa nu se lega, In Valea Jiului, dupa ce Stefan Popa deschisese scorul, militarii aveau sa cedeze pana la final cu 2-1. Era primul semnal ca nici in acest campionat "ros-albastrii" nu vor face saltul asteptat. Chiar daca au invins Bacaul cu 2-1 si s-au intors de la Targoviste cu o remiza, 1-1, obtinuta in extremis, gratie unui penalty transformat de Majearu, nimeni nu indraznea sa parieze pe o revenire. Cu atat mai mult cu cat, dupa intreruperea campionatului pentru meciul "nationalei" cu Suedia, din preliminariile Euro '84, cosmarul stelistilor, Sportul Studentesc, avea sa le mai traga o bataie, 2-1 in Regie.
In tot acest timp, cat Steaua agoniza prin campionat, echipele romanesti incepusera asaltul Europei. Planul lui Ion Coman dadea cele dintai roade, iar prima beneficiara a fost Universitatea Craiova. Cu o trupa inchegata si valoroasa, "Stiinta" a avut puterea sa treaca in chiar primul tur al Cupei UEFA de Fiorentina celebrilor Passarella, Bertoni, Graziani si Antognoni si sa se califice mai departe, imitati fiind de dinamovisti si de hunedoreni. Pentru olteni incepea o poveste frumoasa, curmata nedrept parca tocmai atunci cand accesul in finala parea mai posibil ca oricand.
Pentru stelisti insa, chinuiala prin campionat continua. Suporterii au reactionat primii, de vreme ce, daca la primele meciuri in Ghencea veneau 20.000 de spectatori, la meciul cu ASA Targu Mures, castigat cu 1-0, au fost prezenti doar vreo 8.000. Trei meciuri consecutive fara infrangere, 1-0 la Timisoara, 1-1 in derbyul cu Dinamo si 2-0 cu FC Olt, au urcat Steaua pe locul 4, la un singur punct de podium, si au creat iarasi iluzia gloriei regasite. A fost de ajuns insa un soc puternic, 1-4 la Oradea, cu FC Bihor, pentru ca fanii sa fie rapid coborati cu picioarele pe pamant. Ultimul gol al masacrului urmarit din tribuna si de Emerich Ienei a purtat semnatura unui tanar des convocat pe la loturile de tineret: Marcel Puscas. Pentru Ion Alecsandrescu lucrurile incepeau sa se clarifice. Portarul Nitu, care gresise din nou la primele doua goluri, nu putea sa se ridice la valoarea lui Iordache. Anghelini si Sames incepusera sa fie depasiti cu multa usurinta, iar prezenta lor in echipa bloca ascensiunea lui Iovan si Belodedici, primul fiind folosit mijlocas la inchidere. Majearu avea calitati de creator, nicidecum de finalizator, iar "piticul" Barbu, talentat, dar fricos, nu putea juca decat pe "Ghencea". Singurul castig al echipei parea sa fie Campeanu, cel care, cu 3 goluri marcate in urmatorul meci, castigase cu 5-1 acasa in fata Petrolului, isi confirma cartea de vizita pe care scria "tunar". Pana la finalul turului, in care infrangerea cu Universitatea Craiova de pe teren propriu a aruncat echipa militara pe locul 6, avea sa se mai intample doar un fapt care sa miste chipul brazdat in stanca al "Sfinxului". Era etapa a 14-a, cand la Bucuresti venise "lanterna" FC Constanta. Steaua conducea cu 2-1 si mai erau doar doua minute. Iordache revenise intre buturi. Cine mai putea impiedica victoria? Raspunsul a venit sub forma unui sut ireal de la peste 30 de metri din stangul unui pustan despre care lumea incepuse sa vorbeasca. "Mai, si mi-a spus Costica Toma de mult de baiatul asta", si-a soptit in barba Alecsandrescu. "Trebuie neaparat sa-l luam!".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu