august 04, 2009

Primul transfer al lui Hagi

A doua zi, insotit de colonelul Vasile Popescu, care facea parte din biroul sectiei, "Sfinxul" era la Snagov, la baza de pregatire a "Luceafarului". "Costica, ai vazut ce ne-a facut Hagi?", l-a intrebat direct Alecsandrescu. "Eu ti-am spus, dar n-ai vrut sa ma crezi". "Lasa asta, l-ai convins sa vina la noi?". "Mai, omule, e cam indoit. Ii e teama ca nu va fi titular. Cred insa ca o sa-l faca sa zica da. Ii e frica de armata si i-am explicat ca decat s-o faca pe campul de instructie cu ranita in spate, mai bine pe terenul de fotbal cu mingea la picior".
Toma nu vorbise prostii. Afland ca Marcel Pigulea, colegul lui, tragea de Gica sa-l duca la Sportul, a amplificat presiunile si in cele din urma a reusit. Peste numai o saptamana, adus valvartej de "nea Costica", Hagi dadea ochii cu comandantul clubului Ion Aurel. In sala de consiliu din Plevnei, fara prea multe parlamentari, generalul Gomoiu, devenit presedintele CNEFS, ii citea jucatorului ordinul semnat de ministrul Olteanu prin care era facut plutonier major. Nu pe loc, ci abia din vara lui 1983, cand Gica isi ispravea liceul si urma sa fie cooptat in lotul Stelei. "Mai, baiatule, daca esti hotarat, semneaza acuma si in iulie te prezinti la pregatirile echipei!", i-a spus Ion Aurel. Gica oscila. De mic, visul lui era sa joace la Steaua. Tinea cu Steaua inca de pe vremea cand, vrajit de fentele lui Iordanescu si pasele lui Dumitru, isi scria numarul 10 pe trening, iar sub el desena cu creta colorata emblema militarilor. Acum putea sa ajunga acolo unde visa. Numai ca in cap ii rasuna parca mai tare indemnul ferm al lui nea Iancu: "Gica, tu trebuie sa faci o facultate, sa te realizezi ca om, ca sa nu ne fie rusine cu tine cand vei fi mare. Viata e grea, tata". Mirajul Stelei era imens, asa ca Gica puse mana pe pix si iscali.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu