Ne asteapta un meci cu un grad de spectaculozitate extrem de ridicat, o sa vedem doua echipe subjugate posesisei, pressingului si a disciplinei tactice, Barcelona cea mai buna echipa din lume, reediteaza meciul din "sferturile" UCL cu Arsenal. In continuare voi face o avancronica tactica a ambelor echipe, vom descoperi daca Arsene Wenger a invatat ceva din lectia predata anul trecut si daca Pep Guardiola va modifica ceva in masinaria sa de fotbal.
Viziunea Barcei: Vedem putini antrenori care sa fie la fel de obsedati tactic ca Pep si mai ales de doua puncte cheie: pozitionare si pressing, stim in linii mari la ce sa ne asteptam cand vorbim de presiune, dar asezarea jucatorilor sai in teren este de-a dreptul fascinanta. Messi nu numai ca va juca rolul pe care il face deseori acela de varf "fals" ci va juca si rolul unui play-maker, Guardiola ii va cere sa coboare si in linia de mijloc, pentru a atrage fundasii adversi si astfel eliberarea spatiilor pentru fasnetii David Villa si Pedro. Arsenal a aratat in ultimele meciuri ca este vulnerabila in axul central, va fi important pana unde va incerca sa se deplaseze fundasul central Johan Djouru pe langa argentinian, este indoielnic faptul ca Barca va avea vreo problema in acest sens. Un alt pericol imens pentru Arsenal este Dani Alves, cel mai ofensiv fundas de banda din lume, toata lumea se asteapta sa "are" din nou benzile, antrenorul "tunarilor" a fost atat de preocupat de incursiunile lui incat pe dreapta a inceput cu rusul Arshavin pentru a juca mai defensiv si cu Samir Nasri pe stanga, el este o indoiala pentru joc dar pe plan ofensiv pentru Wenger ar fi un impuls enorm, tunarii vor avea o mare nevoie de el. Din nou Guardiola poate schimba foarte usor pozitionarea jucatorilor sai, Alves va avea un rol important, va juca extrem de sus pe dreapta, miscare ce va permite atacantilor Barcei sa combine si sa se restranga foarte usor. Din pacate pentru Barca, va lipsi sufletul si capitanul sau, Carles Puyol fiind accidentat de mai multa vreme si astfel il va obliga pe Pep sa opereze o miscare in centrul defensivei, Abidal de pe stanga, va juca in locul sau, facandu-i loc brazilianului Maxwell care va avea viata grea, pentru ca il va avea ca adversar pe Theo Walcott, viteza acestuia i-ar creea probleme, insa Busquets va veni acolo sa faca dublaj si sa il ajute.
Viziunea lui Arsenal: Arma sa cea mai evidenta va fi clar viteza tanarului Walcott. Arsene Wenger este putin probabil ca sa se abata de la sistemul sa de joc 4-2-3-1 obisnuit, schimbarea ar putea surveni prin urcarea lui Cesc Fabregas si astfel sa se transforme intr-un 4-4-1-1, formand doua linii pentru a intampina cat mai devreme presiunea catalana. Ambele echipe trebuie sa fie atente la arbitrajul italianului Nicola Rizzoli, caruia ii este recunoscuta usurinta cu care scoate cartonasele din buzunar. Arsenal va trebui sa ocupe bine spatiul de la mijloc, la meciul de pe Camp nou de anul trecut, Messi a jucat fantastic, dar a fost si ajutat de asezarea "tunarilor", un 4-3-3 foarte descoperit in axul central din cauza absentelor din lotul englezilor.
Fara Modric, doar pe banca, fara Bale si Huddlestone, Tottenham a invins AC Milan chiar pe San Siro, dupa o lectie tactica predata de subevaluatul Redknapp, tanarului Allegri. Englezii au inceput in sistemul 4-4-1-1 ,Sandro fiind aruncat in lupta, alaturi de Palacios, in lipsa lui Huddlestone, iar Pienaar ocupand postul de mijlocas stanga, in locul vedetei Bale. Milanezii nu au schimbat nimic, nu au produs nicio surpriza adversarului, jucand acelasi 4-3-1-2, cu Ibrahimovic si Robinho in atac, Seedorf in spatele lor si trei mijlocasi centrali de travaliu, fara creeativitate, Gattuso-Thiago-Flamini. Urcarea lui Thiago la mijloc, cu scopul de a-l bloca pe Van Der Vaart, i-a deschis un loc in primul 11 lui Yepes. Echipa lui Harry Redknapp a dominat de o maniera categorica prima repriza. Cum a facut insa tactic, sa impiedice diavolul milanez sa creeze ceva periculos la poarta lui Gomes, ba chiar sa joace ca si cum ei ar fi fost oaspeti pe San Siro: -Pressing adanc in terenul advers. Tottenham i-a surprins e milanezi prin agresivitate si prin intentia de a recupera balonul in terenul gazdelor, obligandu-i pe acestia sa arunce mingile la intamplare, pt a nu le pierde in preajma propriului careu. - A ghidat jocul ofensiv pe partea dreapta ,unde actiona Lennon, care in duelurile unu la unu cu Antonini, l-a intors ca pe clatita pe fundasul stanga italian. Este drept ca acesta din urma ,nici nu beneficia de ajutorul lui Flamini. Francezul statea nepermis de departe de coechipierul sau, desi probabil stia ca in lipsa lui Bale, Lennon este pericolul numarul unu datorita vitezei remarcabile pe care o are. Tot pe partea dreapta urca fundasul dreapta Corluka, cel care profita ca nu are un mijlocas stanga in zona lui si impingea jocul adanc in terenul gazdelor. Perechea Corluka-Lennon a facut svaiter partea aparata de Antonini si Flamini. -Pienaar, desi mijlocas stanga pe hartie, pe faza defensiva intra in centru si-l prelua pe Gattuso, anuland superioritatea numerica pe care gazdele o aveau acolo. Meci excelent tactic facut de sud-african ,care a facut o risipa de efort remarcabila pt a-i bloca pe Gattuso si Abate. -Redknapp nu a pregatit nimic special pentru blocarea celor doi atacanti, Ibra si Robinho, cautand insa sa taie orice legatura dintre mijlocasi si acestia. In modulul 4-3-1-2, cel mai important om pe faza de atac, este mijlocasul central ofensiv, din spatele varfurilor, in cazul nostru, Seedorf. Olandezul a fost dat in grija lui Palacios, care l-a urmarit ca o umbra si este putin spus ca l-a anihilat. Seedorf nu a miscat in marcajul inchizatorului oaspetilor.Fara servanti, Ibrahimovic a trebuit in dese randuri sa coboare in linia de mijloc pt a-si lua mingi, dar asta il tinea departe de poarta adversa, acolo unde este cel mai periculos. In privinta Milanului, singura observatie tactica vis a vis de jocul lor din prima repriza, este ca portarul Abbiati (inlocuit dupa o accidentare de catre Amelia, inca din prima repriza) iesea pe centari chiar si la mingi aflate departe de zona de protectie a sa, probabil pt ca primise indicatii in acest sens, anume sa-si foloseasca avantajul bratelor, in duelurile cu uriasul Crouch. Repriza a doua. Allegri l-a scos pe Seedorf, l-a introdus pe Pato, dar nu a schimbat desenul tactic. Robinho a trecut in spatele varfurilor, Pato alaturandu-se lui Ibrahimovic. Probabil ca mai util ar fi fost ca AC Milan sa schimbe sistemul intr-un 4-3-3, pt ca nu ar mai fi lasat nicio zona ( mai ales in lateral ) in care englezii sa aiba superioritate. Si Tottenham a schimbat, dupa acidentarea lui Corluka, l-a introdus pe Woodgate, acesta a trecut stoper, iar Gallas a fost mutat fundas dreapta. Tottenham a pierdut un fundas dreapta foarte ofensiv,care-l ajuta mult pe Lennon, dar a castigat gabarit in defensiva, iar acest lucru i-a ajutat in duelurile fizice cu Ibrahimovic. Milan a dominat partea a doua, din mai multe motive: 1) pressingul din prima parte, facut de englezi, ii obosise pe acestia si natural, au facut pasul inapoi. 2) fundasii laterali ai Milanului, au fost mult mai ofensivi. Abate si Antonini urcau ca niste extreme ajungand in dese randuri in spatele liniei de fundasi adverse. Este foarte important in sistemul jucat de AC Milan, sa ai fundasi laterali ofensivi, care sa-ti ofere optiuni de a deschide jocul pe benzi, pt ca echipa nu are mijlocasi de banda de meserie. 3) iesirea lui Corluka, i-a permis lui Flamini sa fie mai atent la dublajul pe care trebuia sa il ofere lui Antonini, Lennon fiind acum prins intre doi oameni. Redknapp a mai mutat odata inteligent, scotandu-l pe Van der Vaart si introducandu-l pe Modric, deoarece croatul, cum avea sa si demonstreze, este un jucator extrem de inteligent tactic, capabil sa tina posesia pt oaspeti si sa opreasca astfel, presiunea pe care Milanul o punea pe ei, pe final de joc. Doua lucruri au adus victoria englezilor: a) insistenta lui Allegri de a nu-i schimba pe nici unul dintre cei trei mijlocasi centrali ,Gattuso-Thiago-Flamini. Nici unul nu are capacitatea tehnica de a coordona constructia pe faza ofensiva. Este de neinteles de ce i-a tinut in teren pana la final. b) jocul foarte avantat al fundasilor laterali. Cand vrei sa ataci cu fundasii de banda sunt doua principii pe care trebuie sa le respecti, oricare dintre ele: I) ataci cu ei pe rand, cand unul urca, celalalt ramane, pt a nu lasa stoperii fara dublaj. II) sau il cobori pe mijlocasul inchizator pt a forma trei pe linia de fund, in acest fel urcarea in atac a ambilor fundasi laterali fiind acoperita. AC Milan nu a aplicat nici una dintre variante, iar cand Ibrahimovic, in stilul sau arogant, a pierdut o minge usor, Lennon a primit pasa in zona din care plecase Antonini si ,fata in fata cu Yepes, fara dublaj, a trecut pe langa el ca acceleratul printr-o halta, i-a pasat lui Crouch si... 0-1.
Cu alte cuvinte iubirea a pierit si ea odata cu "ziua" ei, nici nu mai ma mira, rafturile cu ciocolata Milka din supermarket au devenit o amintire, domne, trebuie sarbatorita "ca la carte" ziua asta, s-au golit toate, zici ca ar fi venit Apocalipsa, nu ca nu ar mai fi mult, dar totul s-a transformat intr-un fiasco, a sarbatori o zi ca asta nu mai e o moda, deja e o obligatie, si in loc sa ma bucure, parca mai mult ma intristeaza "moda" romanului. Va intrebati probabil, ce am cautat eu la ciocolata, nu m-a apucat si pe mine vreun "virus" al iubirii, nici pomeneala, am vazut totul intamplator, umbland dupa alte cumparaturi, dar a fost indeajuns incat sa ma faca sa filosofez un pic, in primul rand, de ce as avea nevoie de o zi speciala ca sa-i spun cuiva ce simt, sau de ce sa imi induca altii printr-o miscare de marketing ce sa cumpar printr-o "promotie"?. Fireste nimeni nu poate sa iti zica cand sa iubesti si cum sa sarbatoresti, dar eu inteleg altfel acest fenomen, iubirea in sine ca idee nu poate avea o zi anume, sa iubesti nu e ca in trecerea dintre ani, cand cu toti sarbatorim noul an ce bate la usa, Dragostea nu poate fi sarbatorita intr-o zi anume, pentru ca, pare lipsit de logica, pe 14 februarie este extrem de banal sa daruiesti ceva persoanei iubite, cand sti ca multi o fac, o poti face in orice zi a anului, sa plecati undeva intr-o vacanta romantica, la fel, se poate oricand, fireste depinde de finante, ce faci daca iei salariul pe 20 ale lunii? nu ai bani pe 14 sa sarbatoresti, atunci ce faci? inseamna ca nu o iubesti? Absurditatile pot coninua la nesfarsit! Poti face gesturi prin care sa-i confirmi atasamentul in orice moment posibil si prin orice mijloc cu putinta, a sarbatori o zi anume legata de iubire pare cubic, aceste clipe ar trebui combinate cu anumite zile speciale, Paste, Revelion, momente in care oriunde ati fi, va puteti reinnoi juramintele de indragostiti. Americanii au o zi speciala de meditatie si contemplatie, cred ca e pe 16 febaruarie, ma mir ca romanii nu au preluat-o inca, insa cand e vorba de taiat frunza la caini, pentru neamul mioritic niciodata nu e prea tarziu. Bine, ca nu este cald, sunt sigur ca aceasta zi s-ar fi transformat "intr-un 1 mai muncitoresc" cu multe gratare si gunoaie lasate sa "mediteze" mai ceva ca Bivolaru. Noi sa fim sanatosi!
Cel mai bun pasator pe care l-a dat fotbalul vreodata si in acelasi timp "dirijorul" Barcei a acordat un amplu interviu cotidianului englez The Guardian, pe care am vrut sa il traduc tuturor fanilor blaugrana din Romania.
Multi au descris victoria Barcelonei cu 5-0 in fata Realului din noiembrie, anul trecut, drept cea mai mare performanta reusita vreodata. Chiar si Wayne Rooney a admis ca s-a ridicat in picioare si a inceput sa aplude aceasta performanta. Xavi: “Serios? Rooney? Acest lucru ma umple de mandrie. Rooney este un jucator extraordinar care ar putea juca pentru Barca. Si inainte ca oamenii sa isi imagineze titluri precum “Xavi ii propune lui Rooney sa vina la Barcelona”, desi trebuie sa admit, si mie mi-ar placea, ceea ce vreau sa spun e ca acesta este un jucator care s-ar potrivi stilului nostru de joc. Acel meci cu Real Madrid a fost extraordinar, cel mai frumos pe care l-am jucat vreodata. Nu au reusit sa atinga mingea, ce meci frumos! In vestiar ne-am oferit noua insine un moment de standing ovation.
Ai mentionat posesia dominanta a Barcelonei. Este tentant sa afirmam ca nu am mai vazut niciodata o echipa cu o identitate atat de clara precum cea a Barcelonei si a Spaniei de astazi. Este vorba doar despre posesie iar aceasta este identitatea sa, identitate care se pare ca incepe sa devina dominanta. Xavi: Este extraordinar ca punctul de referinta in fotbal este in acest moment atat Barcelona cat si Spania. Nu deoarece este echipa noastra ci datorita a ceea ce reprezinta deoarece jucam un fotbal ofensiv, nu este un joc speculativ, nu asteptam mingea. Facem pressing, vrem posesia si ne place sa atacam. Unele echipe nu pot sa nu vor sa paseze mingea. In acest caz care e rostul? Acesta nu e fotbal. Pentru mine cel putin fotbalul se refera la combinatii, pase, spectacol. Pentru antrenori precum Javier Clemente sau Fabio Capello fotbalul nu se rezuma la aceste lucruri, acestia au o vizune diferita asupra jocului dar este bine ca stilul Barcelonei este acum un model pentru alte echipe.
Dar unii au sustinut ca Spania nu a jucat foarte spectaculos la Campionatul Mondial deoarece ati continuat sa castigati doar cu 1-0. Xavi: Nu e adevarat. Nu noi nu am jucat un fotbal spectaculos ci celelalte echipe au ales sa faca acest lucru. Ce a urmarit Olanda? Penalty-uri. Nu am reusit sa jucam spectaculos deoarece adversarii nu ne-au permis acest lucru. Ce au facut cei de la Paraguay? Au construit un sistem defensiv foarte bun si au asteptat sansa de a iesi pe contraatac. Este mult mai greu sa joci atunci cand ai mereu un om in spatele tau care are doi metri si te ia mereu in primire, dar oamenii nu observa aceste detalii.
Deci, care e solutia? Xavi: Trebuie sa gandesti repede, sa cauti spatii. Asta fac eu, caut mereu spatii. Oamenii care nu au jucat fotbal la nivel profesionist nu realizeaza cat de greu este. Este ca si cum ai fi pe PlayStation, observi unde este fundasul si pasezi in cealalata parte, acesta este rolul meu, caut spatii si pasez.
Acest lucru sta la baza filosofiei Barcelonei si este explicat la toate categoriile de varsta ale clubului, nu-i asa? Cand ati castigat impotriva Madridului opt dintre jucatorii titulari au venit de la academie, la fel ca si cei trei finalisti din acest an ai Balonului de Aur: Lionel Messi, Andres Iniesta si tu. Xavi: Unele academii au ca principal scop victoriile, noi avem ca principal scop educarea tinerilor jucatori. Vezi un jucator care ridica privirea si paseaza din prima si te gandesti ca acel jucator va reusi. Acest model a fost impus de Johan Cruyff, este modelul celor de la Ajax. Cel mai bun exercitiu in aceasta privinta este magarusul deoarece inveti sa fii responsabil, sa pasezi din prima si sa nu pierzi mingea pentru ca daca o faci treci in mijloc iar restul aplauda si rad de tine. Este umilitor.
Coechipierul tau, Dani Alves, a spus ca tu nu joci pentru a alerga ci alergi obligandu-ti coechipierii sa se miste in diferite zone. Acesta a spus ca “Xavi joaca in viitor.” Xavi: Colegii mei fac acest lucru usor. Jocul meu se refera la pase dar atunci cand ii am pe Dani, Iniesta, Pedro sau Villa sunt atat de multe optiuni. Uneori chiar ma gandesc: trebuie sa sa enerveze deoarece am dat trei pase si niciuna pentru el, trebuie ca urmatoare sa fie pentru Dani deoarece a urcat de trei ori. Cand Leo nu se implica e ca si cum s-ar enerva… iar urmatoarea pasa e pentru el.
Vorbesti despre victoria stilului in fata succesului dar acestea trebuie sa mearga mana in mana, corect? Arsenal joaca un fotbal foarte frumos, Arsene Wenger este un antrenor foarte respectat dar nu au mai castigat un trofeu de ani buni. Ar putea ca acest lucru sa se intample si la Barcelona? Xavi: Este aproape imposibil. Daca in doi ani nu reusesti ca castigi vreun trofeu ceva trebuie sa se schimbe dar schimbi numele, nu identitatea. Filosofia nu poate fi pierduta. Fanii nostri nu ar intelege o echipa care se apara si joaca pe contre dar din pacate oamenii privesc echipele doar din perspectiva succeselor. Acum, datorita abordarii noastre au venit si succesele. Sunt fericit, deoarece dintr-un punct de vedere egoist, acum sase ani disparusem, jucatorii ca mine erau in pericol datorita faptului ca fotbalistul ideal trebuia sa fie inalt, puternic, rau.. dar acum vad Arsenalul si Villareeal care joaca precum o facem si noi.
Te consideri un aparator al sortii. Un ideolog? Xavi: Pentru mine ori era asa ori mai bine deloc. Sunt un romantic. Imi plqce faptul ca acum talentul si abilitatiile tehnice sunt pretuite mai mult decat conditia fizica. Sunt fericit ca aceasta este prioritatea pentru ca daca nu era, fotbalul nu ar mai fi fost la fel de spectaculos. Fotbalul are ca principal scop victoria dar satisfactia noastra este de doua ori mai mare. Alte echipe castiga si sunt fericite dar nu este la fel deoarece identitatea lipseste din jocul lor. Rezultatul este un impostor in fotbal. Poti sa joci foarte, foarte bine dar sa nu reusesti sa castigi, asa cum a fost in cazul nostru in meciul cu Inter. Este ceva mai presus decat victoria, mai satisfacator… o mostenire. Inter a castigat Liga Campionilor dar nimeni nu vorbeste despre ei. Oamenii m-au observat dupa Euro 2008 dar joc la fel de ani de zile. Este adevarat ca sunt mult mai increzator si linistit, lucru datorat succeselor de care am avut parte in ultima vreme.
A avut fotbalul englez de suferit deoarece a imbratisat o cultura fotbalistica diferita? Xavi: Fotbalul englez s-a schimbat, stilul de joc este mai tehnic. Dar inainte se juca un fotbal direct, era vorba despre a doua minge, numarul 9 tipic erau jucatorii precum Crouch sau Heskey si fotbalul nu era la fel. Carragher si Terry degajeaza mingile la intamplare. Cred ca s-a schimbat, Barry, Lampard, Gerrard, Carrick… acestia sunt jucatori care trateaza mingea frumos. Ii vezi si te gandesti ca intr-adevar incearca sa joace.
Este Paul Scholes un Xavi al fotbalului englez? Xavi: Paul Scholes! Un model demn de urmat. Pentru mine, si sunt sincer in aceasta privinta, este cel mai bun mijlocas central pe care l-am vazut in ultimii 15, 20 de ani, am vorbit si cu Xabi Alonso despre el. Este un jucator extraordinar, are toate calitatile necesare: ultima pasa, goluri, este puternic, nu pierde mingea, are viziune. Daca era spaniol poate ar fi fost evaluat mai bine. Jucatorii il iubesc.
Fotbalul englez pare sa subaprecieze jucatorii tehnici. Xavi: Este pacat, talentul si abilitatiile tehnice ar trebui sa fie mereu prioritare. Desigur, poti castiga meciuri fara acestea dar talentul este cel care face diferenta. Juventus ii are pe Krasic si Del Piero, Liverpool pe Gerrard. Cand te uiti la jucatori si te gandesti care e cel mai bun talentul va fi mereu cel mai important factor. Cesc, Nasri, Ryan Giggs (este o placere sa ii urmaresti pe acesti jucatori). Privind in trecut, mi-au placut John Barnes, Chris Waddle, Le Tissier, jucatori extraordinari! Chiar daca stilul lor a fost diferit mi-au placut Roy Keane si Paul Ince. Acea echipa a lui United a fost extraordinara, echipa mea preferata din Anglia. Daca as pleca undeva atunci mi-ar place sa o fac la Manchester.
In Anglia supraapreciem jucatorii fizici? I-ai mentionat pe Terry, Garragher… Xavi: Stai, ai grija. Sunt jucatori fundamentali. Noi il avem pe Puyol care din punct de vedere tehnic poate nu este cel mai bun dar felul in care se apara este pur si simplu incredibil. Carragher si Terry sunt jucatori necesari, brilianti, dar trebuie sa se adapteze la fotbalul tehnic. Pentru mine acest lucru este natural, sau pentru Messi, Iniesta sau Rooney insa altii trebuie sa munceasca pentru asta. Pentru acesti jucatori este greu sa ridice capul din pamant pentru a pasa dar trebuie sa invete sa o faca.
Dar cand un jucator este dorit de un club, prima intrebare care ii este pusa e: “cat de inalt esti?” Xavi: L-ati vazut pe Santi Cazorla. Crezi ca eu sunt mic dar Santi imi ajunge pana la piept si cu toatea acestea este un jucator briliant. Messi este la fel de mic dar este cel mai bun din lume. Poate este vorba de cultura dar in Anglia jucatorii sunt razboinici. In meciurile lui Liverpool Carragher castiga mingea si o trimite direct in tribune iar fanii aplauda. Fanii nostri nu ar aplauda niciodata asa ceva.
Saptamana viitoare jucati impotriva lui Arsenal in optimile Ligii Campionilor. Sunt ei diferiti? Joaca precum Barcelona? Xavi: Arsenal este o echipa extraordinara. Cand vad Arsenal jucand, vad Barca. Il vad pe Cesc care conduce jocul, pe Nasri, Arshavin. Diferenta dintre cele doua echipe este ca noi avem mai multi jucatori care gandesc inainte sa paseze iar cheia acestui lucru este educatia, jucatorii care au 10, 12 ani de cand sunt la club. Cand ajungi la Barcelona primul lucru pe care il inveti este sa gandesti. Trebuie sa ridici capul din pamant, sa te misti, sa observi, sa gandesti, sa te uiti inainte sa pasezi, daca primesti pasa trebuie sa stii dinainte care jucator e liber pentru a-i putea pasa. Uitati-va la Busquets, cel mai bun mijlocas care joaca din prima. Nu are nevoie de mai mult, controleaza mingea si paseaza dintr-o singura atingere. Unii au nevoie de 2, 3 miscari si avand in vedere rapiditatea cu care decurge jocul este prea mult. Alves, o singura atingere, Iniesta, o singura atingere. Messi, Pique, Busquets, eu, la fel… sapte sau opt jucatori care joaca din prima, rapid. De fapt, antrenorul Charly Raxach obisnuia mereu sa spuna: jumatate de atingere!
Meciul Arsenal-Barcelona ridica mereu intrebari despre viitorul lui Cesc Fabregas. Xavi: Daca as fi in locul sau si ar as vrea sa merg la un alt club, m-as gandi la Barcelona deoarece legatura este foarte puternica. Acelasi lucru se intampla si in cazul lui dar exista o problema: pretul sau. Cred totusi ca un jucator ajunge sa sa joace unde doreste. Trebuie sa ajunga la Barcelona.
Fanii tunarilor nu vor sa auda acest lucru si unii au acuzat jucatorii Barcelonei, chiar si pe tine, ca starniti probleme. Vara trecuta au fost atat de multe supozitii despre revenirea sa la Barcelona… Xavi: Serios? De-abia daca am vorbit atunci dar imi imaginez ca nu le-a placut. Stii, de multe ori jucatorii nu gandesc deoarece suntem egoisti si nu realizam. Am spus acele lucru si pentru ca ma gandesc la Cesc deoarece vrea sa se reintoarca, Barcelona fiind visul sau. Dar desigur este capitanul lui Arsenal, este liderul acelei echipe. Situatia este foarte complicata pentru el. Este la un club care joaca pe stilul sau cu Wenger care l-a tratat foarte bine, care l-a invatat si l-a crescut iar Cesc il respecta foarte mult. Daca ar fi fost, sa zicem la Blackburn poate ar fi fost mai usor pentru el sa place. Adevarul e ca imi doresc sa vina aici. Barcelona are un stil foarte clar si nu multi jucatori se pot adapta dar Cesc s-ar potrivi perfect.
Te-ar inlocui pe tine, totusi? Xavi: Nu vad noii jucatori ca o amenintare, nu spune “asta e zona mea”. Spun mai degraba “aduceti-i aici, lasati-i sa joace”. Cu cat sunt mai multi jucatori talentati la mijloc cu atat mai bine. Acum 4, 5 ani oamenii spuneau ca eu si Andres nu putem juca impreuna si priviti cum a iesit.
Anul trecut ati invins usor Arsenal… Xavi: Da, dar anul acesta sunt mult mai buni. Cred ca este un dezavantaj pentru noi ca i-am intalnit anul trecut, au avut prea mult respect pentru noi. E ca si cum ne-ar fi lasat sa avem mingea, atat acasa cat si in deplasare. Meciul din deplasare s-ar fi putut termina 4-0 dar in final a fost 2-2 insa anul acesta va fi diferit.
Care a fost reactia ta cand ai aflat ca veti juca cu Arsenal? Xavi: Am fost fericit deoarece imi place faptul ca va fi un meci foarte frumos. Arsenal nu e genul de echipa care se apara, care vrea sa distruga jocul. Daca ar fi fost Chelsea te-ai fi gandit ca iti vor lasa tie initiativa, vor astepta, se vor inchide si vor pleca pe contraatac cu Drogba si Malouda. Dar cred ca Arsenal va iesi la joc si va vrea mingea. Daca as fi fost fan as fi cumparat cu siguranta un bilet pentru acest meci. Manchester United si Chelsea ar fi jucat intr-un mod speculativ lasandu-ne noua mingea dar Arsenal nu va aborda asa aceasta partida.
Te atrage fotbalul englez? Jucatorii spanioli mereu vin de acolo fiind entuziasmati in legatura cu acesta. Xavi: Este incredibil. Anglia este intr-adevar locul de nastere, inima si sufletul fotbalului. Daca Barcelona ar fi avut fanii lui Liverpool, Arsenal sau Manchester United am fi castigat Liga Campionilor de 20 de ori. Aceasta este o exagerare dar nu am mai vazut niciodata asa ceva. Am castigat o data cu 3-1 la Liverpool iar fanii au aplaudat ambele echipe la iesirea de pe teren. In Anglia, fotbalistii sunt respectati mai mult, fotbalul este mai nobil. Orice spaniol care merge in acel campionat il va iubi si se va intoarce un jucator mai bun. Daca ar fi fost sa plec as fi ales cu siguranta Anglia.
Finala este pe Wembley, lucru care o face si mai speciala pentru Barcelona, corect? Anul trecut a fost speciala pentru ca s-a jucat pe Bernabeu dar Wembley este scena pe care Dream Team-ul a castigat trofeul iar in acest an ati fost comparati foarte mult cu acea echipa… Xavi: In 1992, aveam 12 ani si fratii mei au mers la meci dar parintii nu m-au lasat si pe mine. Am inceput sa plang dar nu a avut niciun efect asupra lor. Mi-ar placea sa joc pe Wembley. Este special pentru Barca si pentru orice fotbalist. In acest an finala va fi mai nostalgica, va avea un aer clasic. Iar eu sunt mai mult decat un nostalgic, eu sunt un romantic.
"Cetatenii" au pierdut din nou un derby impotriva rivalei Man United, dar de data asta a parut ca meritau mai mult. Mancini si-a asezat echipa intr-un sistem 4-2-3-1, cu Tevez varf impins si o linie de trei mijlocasi ofensivi in spatele lui, Kolarov-Toure-Silva. Kolarov a fost urcat mijlocas stanga pentru ca Mancini stia ca Nani actioneaza in banda stanga a apararii oaspetilor si avea nevoie de un jucator care sa-l dubleze pe Zabaleta in duelurile cu tehnicul portughez. Milner juca mijlocas central si nu in banda cum ne-a obisnuit, iar in absenta lui Kolo Toure, Lescott continua titular ca stoper. Foarte interesanta morisca pe care o dezvoltau oaspetii pe faza de atac, Toure cobora mijlocas central, Milner trecea pe dreapta ,iar Silva urca al doilea varf ,in spatele lui Tevez. Miscarea asta a dezechilibrat mai ales la inceput defensiva celor de la Man Utd. Echipa lui Alex Ferguson a mizat pe un sistem 4-3-3 , cu Rooney in atac, incadrat de Nani si Giggs, sacrificandu-l asadar din nou pe Berbatov, pt un om in plus la mijlocul terenului. Trei mijlocasi centrali incepeau ca titulari, Scholes era in fata apararii, iar Fletcher si Anderson erau cei doi interi. Smalling i-a luat locul ca fundas central, accidentatului Rio Ferdinand. . Din nou, Alex Ferguson l-a preferat pe veteranul Scholes ca singur inchizator si de aici echipa a avut probleme defensive, mai ales la inceputul partidei, cand combinatiile in viteza din preajma careului lui Van Der Saar ,i-au adus pe Silva si pe Toure l-a finalizare, doar imprecizia lor a facut ca oaspetii sa nu inscrie. Ce vrea managerul scotian este sa il faca pe Scholes sa joace ca Pirlo la AC Milan, adica sa coordoneze constructia fazelor de atac ale "diavolilor" ,din fata propriei defensive. Scholes poate face asta, dar doar atunci cand nu are om pe el. In meciul de astazi, Yaya Toure a fost in zona lui si a pus mereu presiune pe el obligandu-l sa joace simplu. Cele mai mari probleme au aparut insa cand ,in morisca de care am vorbit mai sus, Silva ajungea sa se dueleze unu la unu cu veteranul englez. Mult mai mobil, tehnic si cu o viteza in plus, spaniolul creea panica mai ales prin calitatea paselor filtrante pe care le incerca. Cert este ca Manchester United avea nevoie de un inchizator de meserie acolo si asta s-a observat prin usurinta cu care "cetatenii" pasau in fata careului gazdelor. . De asemenea, exista si o dificultate a echipei de a construi actiuni coerente de atac si de a isi creea ocazii, in primul rand pt ca Scholes, asa cum am scris mai sus, era foarte departe de poarta si avea "mainile ocupate" cand cu Silva, cand cu Toure. Apoi, Anderson a facut o partida slaba, nu a reusit sa filtreze actiunile de atac ale celor de la Manchester United, desi de la el se astepta cel mai mult in conditiile in care Scholes avea problemele de mai sus ,iar Fletcher pur si simplu nu poate sa fie un conducator de joc, nu are calitatile tehnice necesare. O bila alba o are aici Milner, care ca mijlocas central a reusit sa il blocheze foarte bine pe brazilian. La toate astea, in defavoare lui Ferguson a mers si jocul facut de Giggs. Pe scurt, acesta nu i-a facut fata fizic lui Richards, mult mai robust si care il marca foarte agresiv pe galez, cautand sa nu-i dea spatii. Pe de alta parte, nici Man City nu si-a creeat foarte multe ocazii, in afara de cele de la inceputul meciului si asta datorandu-se lui Tevez. Oaspetilor le lipsea un target player, un fotbalist pe care sa-l caute cu centrari sau cu verticalizari, pt ca atacantul argentinian 1) nu le facea fizic fata lui Smalling si Vidic, 2) actiona ca un numar 9 fals, miscandu-se permanent si cautand sa creeze culoare pt cei trei mijlocasi din spate, dar in afara de Silva, nimeni nu intra in combinatii, pt ca Toure si Kolarov sunt rigizi ,iar un-doiurile in viteza sunt cu greu punctul lor forte. Intr-o prima repriza echilibrata, cu un usor avantaj pt oaspeti, o gafa a facut ca gazdele sa intre in avantaj. Lescott a pierdut un duel la cap cu mult mai scundul Rooney, iar Nani l-a batut la viteza pe Zabaleta, pt 1-0.
Repriza a doua. Doua schimbari corecte facute de Mancini, care i-a scos pe Kolarov si pe Milner si i-a introdus pe Wright Philips si Dzeko. Toure a trecut mijlocas central, iar Tevez si-a asumat rolul de trequartista, Dzeko preluand locul argentinianului, ca atacant central. Miscarile au fost corecte pt ca , avandu-l pe Dzeko in fata sa, Tevez ,mai retras, s-a implicat mult mai mult in joc. Tripleta Silva-Tevez-Phillips avea un plus de viteza si de tehnica, iar atacantul bosniac venea cu forta. In plus, Mancini a sesizat starea de oboseala a lui Giggs, si prin intrarea rapidului Philips in banda, ii creea mari probleme lui Evra, lipsit de ajutorul galezului, care isi cam terminase bateriile. Richards urca si el mai mult la invaluire, epuizandu-l pe mijlocasul stanga galez, in curse defensive. Golul a venit de la Silva, dupa o actiune a lui Phillips,dar bucuria nu a durat pt ca reversul medaliei in folosirea lui Silva ca mijlocas stanga si scoaterea lui Kolarov, a fost ca Zabaleta trebuia sa-si rezolve singur duelurile cu Nani si nu a putut sa o faca. Portughezul a centrat pentru golul din foarfeca al lui Rooney. Imediat dupa, Scholes a fost inlocuit cu Carrick, pt ca Manchester Utd avea nevoie de un om care sa inchida jocul mai bine decat o facea veteranul englez.
Concluzie: Tactic, Man City nu a fost inferioara lui Man Utd. Doua gafe defensive au "rezolvat" meciul in favoarea gazdelor insa. Silva creste de la meci la meci, pare ca i se potriveste foarte bine rolul de al doilea varf ,asa cum si lui Tevez pare a i se potrivi acest post, faptul ca este destul de scund nu-l ajuta ca varf impins. Man Utd insista cu Scholes la inchidere si nu pare cea mai buna solutie, iar Giggs resimte anii trecuti peste el. Au insa in Nani un jucator care poate decide meciuri si cand echipa joaca post.
Primul compromis facut de Mourinho: A pastrat sistemul, 4-2-3-1, dar l-a mutat pe Ronaldo pe dreapta, pt a-i face loc lui Di Maria pe stanga. Faptul ca Alves este cel mai ofensiv fundas dreapta din lume, a facut ca antrenorul Madridului sa inceapa in zona acestuia cu un mijlocas mai dispus la a face faza de aparare, decat este Ronaldo, care nu coboara. Ozil a primit si el sarcina de a-l inchide pe Busquets pt ca Barca incepe intotdeauna constructia de la inchizatorul ei, dar in acelasi timp, germanul avea si misiunea de a-l urmarii pe Xavi, pt a-i da lui Khedira posibilitatea de a juca mai adanc in fata apararii proprii, pt a acoperii zona in care Messi, ca un varf fals, actioneaza lasand culoare pt Pedro ,Xavi sau Villa. Ultima noutatea a fost aparitia lui Benzema, in locul accidentatului Higuain. Guardiola nu a schimbat sistemul clasic, 4-3-3 ,dar a echilibrat putin zonele laterale ale defensivei, titularizandu-l pe Abidal ca fundas stanga, intuind ca Ronaldo va actiona mai des in partea opusa celei in care joaca de obicei. In rest nimic nou, tripleta Villa-Messi-Pedro in atac, cu argentinian in centru si tripleta Iniesta-Busquets-Xavi la mijloc.
Pressing ucigator cand nu aveau mingea, tesatura de pase si verticalizari surprinzatoare cand o aveau. Nimic nou din punct de vedere tactic, jocul Barcelonei vine din ani de coeziune, de pastrare a aceluiasi modul si principii tactice si din sudura excelenta dintre Xavi si Iniesta. Real Madrid a cautat apararea agresiva si mingile aruncate peste defensiva gazdelor, pt viteza lui Ronaldo,Benzema si Di Maria. Prima problema a Realului a venit din lipsa de presiune pe care mijlocasii centrali ,Xabi si Khedira ar fi trebuit sa o puna pe mijlocasii centrali adversi, Xavi si Iniesta. Ei insa le lasau mult spatiu la minge si golul unu a venit exact din aceasta cauza: pasa lunga Iniesta, aparitie a lui Xavi in careu, profitand si de o deviere neinspirata a lui Marcelo. Problema aceasta rezulta si din faptul ca cel mai des, Ozil era cel care trebuia sa-l urmareasca pe Xavi, Khedira jucand mai aproape de de linia de fundasi. Germanul nu are abilitatile necesare pt a fi un mijlocas box to box, el este un al doilea varf, un trequartista in cel mai rau caz, dar nu un jucator cu care sa inchizi culoare catre propria poarta. Distribuirea sa atat de defensiv, a fost o greseala a lui Mourinho. O a doua problema a "albilor" a fost forma foarte slaba a fundasilor laterali. Este stiut ca Ronaldo nu face faza defensiva, dar in mod surprinzator, Real nu a avut nicio strategie de a il dubla pe Ramos la duelurile cu Villa. Probabil antrenorul Realului s-a bazat pe calitatea lui Ramos, unul dintre cei mai bine cotati fundasi dreapta din Europa, dar acesta nu i-a facut fata atacantului gazdelor. Golul doi a venit dupa ce Villa l-a depasit pe Ramos, iar Pedro i-a luat lejer fata lui Marcelo. Ofensiv, Real a contat doar prin Ronaldo in prima parte. Ozil, orientat defensiv si stand foarte aproape de Busquets, pt a-l inchide in momentul in care primea mingea, se izbea de reversul medaliei, adica in momentul cand avea el balonul, era foarte aproape de inchizatorul Barcei, care il tampona imediat impiedicandu-l sa contribuie in vreun fel la constructia atacurilor. Faptul ca nu doar Abidal, dar si Alves a fost mult mai defensiv decat de obicei, i-a impiedicat pe Di Maria si Ronaldo sa aiba spatii pe care sa-si puna in valoare viteza si tehnica.
Repriza a doua. Mourinho si-a admis eroarea de a-l distribui pe Ozil intr-un rol ce implica un travaliu defensiv deosebit si l-a inlocuit cu Diarra. Toate mutarile facute de antrenorul portughez au fost facute cu scopul de a limita proportiile scorului (la fel si aceea de a-l inlocui pe Marcelo cu Arbeloa). Real a schimbat modulul de joc, trecand si ei la un 4-3-3, Khedira ramanand in fata apararii, iar Xabi Alonso si Diarra jucand ca doi interi. Ideea era de a ranforsa mijlocul, de a creste agresivitatea in duelurile cu Xavi si Iniesta, motoarele Barcelonei, dar acum Busquets nu mai avea un adversar direct pe el, era liber si putea asigura omul in plus pe posesie pt gazde. Cel mai prost lucru pe care poti sa-l faci in fata Barcelonei, este sa joci cu linia de fundasi foarte sus. Obligati de scor, madrilenii au jucat foarte agresiv, împingând linia de aparatori la mijlocul terenului. Dar acest lucru este in zadar daca nu reusesti sa castigi balonul, iar in fata unor jucatori cu calitatea tehnica a celor de Barca, nu prea poti sa o castigi. Asta a creeat un spatiu urias intre poarta lui Casillas si cei patru fundasi, spatiu speculat simplu cu mingi aruncate sau trimise "in gaura" in spatele aparatorilor oaspeti, pt cursele lui Villa,Pedro, Messi ori Iniesta. Mutarea logica de a il inlocui pe Marcelo nu a ajutat mult echipa, defensiv vorbind, dat fiind faptul ca golul cinci a venit de pe aceasi parte stanga, dar nici Khedira nu a fost capabil sa acopere corespunzator zona din fata apararii, Messi facand ravagii in partea a doua, chiar din aria aflata in paza neamtului, fiind co-autor la doua goluri.
Concluzie: Mourinho a gresit cand a sperat ca Ozil poate face ceea ce face Xavi la gazde. Lipsa de presiune asupra lui Xavi si Iniesta a decis invingatoarea, dar nu trebuie uitata problema fundasilor laterali, atat Ramos, cat si Marcelo au fost lamentabili. Cand Real nu are mingea, problemele cauzate de faptul ca Ronaldo si Di Maria nu fac faza de aparare, se vad pe tabela. Barca nu a facut nimic special, acelasi pressing minunat, aceasi posesie data de anii de munca pt aceasi filosofie de joc. Poate doar faptul ca Alves a fost mult mai cuminte decat de obicei ,ne mai avand raidurile ofensive obisnuite sa fie o noutate.
Se apropie ziua aceea, fara vreo insemnatate pentru mine, de fapt n-a mai avut vreo insemnatate de multi ani, multi ma considera un "carcotas" cum ca, nu stiu altceva, decat sa ironizez pe Sfantul Valentin si "adeptii" acestuia. Sti cum e in viata, trebuie sa fie si cineva Gica Contra, eu care am suferit intodeauna de un romantism desprins din poezia eminesciana, sunt acuzat de indragostiti ca as fi contra lor. Nu fratilor! iubirea e un sentiment plin de noblete, si e atat de abstract, incat mi-ar trebui cel putin o mie de carti sa scriu despre ea, dar asta stiti si voi, sau poate credeti ca sunt "gelos" pe fericirea voastra, nimic mai simplu, sa arunci cu vorbe, despre cineva care e singur de doi ani incoace, adica pana la urma sunt un fel de "vagabond" care umbla si isi vede de treaba lui, dar voi care v-ati transformat relatiile in proprietati private, credeti ca vin sa bat la usa voastra, doar asa sa va stric fericirea milenara. Voi credeti ca daca spuneti un "te iubesc" pe 14 februarie, si un trandafir atasat langa, va rezolvati toate problemele: "Este fratee am pacalit-o si anu' asta, o mai duc un an asa", stiu ca majoritatea asa ganditi, nu are rost sa va ascundeti dupa deget, cine va iubi cu inteligenta, va sti sa aprecieze nu numai o zi, langa persoana iubita, multi nu stiti ce-i iubirea, ma apropii de un subiect periculos, ar fi bine sa ma departez, nimeni nu le stie pe toate, dar cand stelele se desprind de pe cer, cand intregul Univers se schimba sub forma unei persoane, cand intreaga filosofie de viata, va pali sub raza dragostei purtate acelui om, atunci o sa stiti ca iubiti cu adevarat, si asta o sa vedeti ca nu se intampla numai pe 14 februarie. Va spune asta un om care a vazut toate astea, si care, spera, intr-o zi sa le mai vada. Apreciati persoana de langa voi ca pe un zeu, si nu o data, ci in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor.
