Cel mai bun pasator pe care l-a dat fotbalul vreodata si in acelasi timp "dirijorul" Barcei a acordat un amplu interviu cotidianului englez The Guardian, pe care am vrut sa il traduc tuturor fanilor blaugrana din Romania.
Multi au descris victoria Barcelonei cu 5-0 in fata Realului din noiembrie, anul trecut, drept cea mai mare performanta reusita vreodata. Chiar si Wayne Rooney a admis ca s-a ridicat in picioare si a inceput sa aplude aceasta performanta.
Xavi: “Serios? Rooney? Acest lucru ma umple de mandrie. Rooney este un jucator extraordinar care ar putea juca pentru Barca. Si inainte ca oamenii sa isi imagineze titluri precum “Xavi ii propune lui Rooney sa vina la Barcelona”, desi trebuie sa admit, si mie mi-ar placea, ceea ce vreau sa spun e ca acesta este un jucator care s-ar potrivi stilului nostru de joc. Acel meci cu Real Madrid a fost extraordinar, cel mai frumos pe care l-am jucat vreodata. Nu au reusit sa atinga mingea, ce meci frumos! In vestiar ne-am oferit noua insine un moment de standing ovation.
Ai mentionat posesia dominanta a Barcelonei. Este tentant sa afirmam ca nu am mai vazut niciodata o echipa cu o identitate atat de clara precum cea a Barcelonei si a Spaniei de astazi. Este vorba doar despre posesie iar aceasta este identitatea sa, identitate care se pare ca incepe sa devina dominanta.
Xavi: Este extraordinar ca punctul de referinta in fotbal este in acest moment atat Barcelona cat si Spania. Nu deoarece este echipa noastra ci datorita a ceea ce reprezinta deoarece jucam un fotbal ofensiv, nu este un joc speculativ, nu asteptam mingea. Facem pressing, vrem posesia si ne place sa atacam. Unele echipe nu pot sa nu vor sa paseze mingea. In acest caz care e rostul? Acesta nu e fotbal. Pentru mine cel putin fotbalul se refera la combinatii, pase, spectacol. Pentru antrenori precum Javier Clemente sau Fabio Capello fotbalul nu se rezuma la aceste lucruri, acestia au o vizune diferita asupra jocului dar este bine ca stilul Barcelonei este acum un model pentru alte echipe.
Dar unii au sustinut ca Spania nu a jucat foarte spectaculos la Campionatul Mondial deoarece ati continuat sa castigati doar cu 1-0.
Xavi: Nu e adevarat. Nu noi nu am jucat un fotbal spectaculos ci celelalte echipe au ales sa faca acest lucru. Ce a urmarit Olanda? Penalty-uri. Nu am reusit sa jucam spectaculos deoarece adversarii nu ne-au permis acest lucru. Ce au facut cei de la Paraguay? Au construit un sistem defensiv foarte bun si au asteptat sansa de a iesi pe contraatac. Este mult mai greu sa joci atunci cand ai mereu un om in spatele tau care are doi metri si te ia mereu in primire, dar oamenii nu observa aceste detalii.
Deci, care e solutia?
Xavi: Trebuie sa gandesti repede, sa cauti spatii. Asta fac eu, caut mereu spatii. Oamenii care nu au jucat fotbal la nivel profesionist nu realizeaza cat de greu este. Este ca si cum ai fi pe PlayStation, observi unde este fundasul si pasezi in cealalata parte, acesta este rolul meu, caut spatii si pasez.
Acest lucru sta la baza filosofiei Barcelonei si este explicat la toate categoriile de varsta ale clubului, nu-i asa? Cand ati castigat impotriva Madridului opt dintre jucatorii titulari au venit de la academie, la fel ca si cei trei finalisti din acest an ai Balonului de Aur: Lionel Messi, Andres Iniesta si tu.
Xavi: Unele academii au ca principal scop victoriile, noi avem ca principal scop educarea tinerilor jucatori. Vezi un jucator care ridica privirea si paseaza din prima si te gandesti ca acel jucator va reusi. Acest model a fost impus de Johan Cruyff, este modelul celor de la Ajax. Cel mai bun exercitiu in aceasta privinta este magarusul deoarece inveti sa fii responsabil, sa pasezi din prima si sa nu pierzi mingea pentru ca daca o faci treci in mijloc iar restul aplauda si rad de tine. Este umilitor.
Coechipierul tau, Dani Alves, a spus ca tu nu joci pentru a alerga ci alergi obligandu-ti coechipierii sa se miste in diferite zone. Acesta a spus ca “Xavi joaca in viitor.”
Xavi: Colegii mei fac acest lucru usor. Jocul meu se refera la pase dar atunci cand ii am pe Dani, Iniesta, Pedro sau Villa sunt atat de multe optiuni. Uneori chiar ma gandesc: trebuie sa sa enerveze deoarece am dat trei pase si niciuna pentru el, trebuie ca urmatoare sa fie pentru Dani deoarece a urcat de trei ori. Cand Leo nu se implica e ca si cum s-ar enerva… iar urmatoarea pasa e pentru el.
Vorbesti despre victoria stilului in fata succesului dar acestea trebuie sa mearga mana in mana, corect? Arsenal joaca un fotbal foarte frumos, Arsene Wenger este un antrenor foarte respectat dar nu au mai castigat un trofeu de ani buni. Ar putea ca acest lucru sa se intample si la Barcelona?
Xavi: Este aproape imposibil. Daca in doi ani nu reusesti ca castigi vreun trofeu ceva trebuie sa se schimbe dar schimbi numele, nu identitatea. Filosofia nu poate fi pierduta. Fanii nostri nu ar intelege o echipa care se apara si joaca pe contre dar din pacate oamenii privesc echipele doar din perspectiva succeselor. Acum, datorita abordarii noastre au venit si succesele. Sunt fericit, deoarece dintr-un punct de vedere egoist, acum sase ani disparusem, jucatorii ca mine erau in pericol datorita faptului ca fotbalistul ideal trebuia sa fie inalt, puternic, rau.. dar acum vad Arsenalul si Villareeal care joaca precum o facem si noi.
Te consideri un aparator al sortii. Un ideolog?
Xavi: Pentru mine ori era asa ori mai bine deloc. Sunt un romantic. Imi plqce faptul ca acum talentul si abilitatiile tehnice sunt pretuite mai mult decat conditia fizica. Sunt fericit ca aceasta este prioritatea pentru ca daca nu era, fotbalul nu ar mai fi fost la fel de spectaculos. Fotbalul are ca principal scop victoria dar satisfactia noastra este de doua ori mai mare. Alte echipe castiga si sunt fericite dar nu este la fel deoarece identitatea lipseste din jocul lor. Rezultatul este un impostor in fotbal. Poti sa joci foarte, foarte bine dar sa nu reusesti sa castigi, asa cum a fost in cazul nostru in meciul cu Inter. Este ceva mai presus decat victoria, mai satisfacator… o mostenire. Inter a castigat Liga Campionilor dar nimeni nu vorbeste despre ei. Oamenii m-au observat dupa Euro 2008 dar joc la fel de ani de zile. Este adevarat ca sunt mult mai increzator si linistit, lucru datorat succeselor de care am avut parte in ultima vreme.
A avut fotbalul englez de suferit deoarece a imbratisat o cultura fotbalistica diferita?
Xavi: Fotbalul englez s-a schimbat, stilul de joc este mai tehnic. Dar inainte se juca un fotbal direct, era vorba despre a doua minge, numarul 9 tipic erau jucatorii precum Crouch sau Heskey si fotbalul nu era la fel. Carragher si Terry degajeaza mingile la intamplare. Cred ca s-a schimbat, Barry, Lampard, Gerrard, Carrick… acestia sunt jucatori care trateaza mingea frumos. Ii vezi si te gandesti ca intr-adevar incearca sa joace.
Este Paul Scholes un Xavi al fotbalului englez?
Xavi: Paul Scholes! Un model demn de urmat. Pentru mine, si sunt sincer in aceasta privinta, este cel mai bun mijlocas central pe care l-am vazut in ultimii 15, 20 de ani, am vorbit si cu Xabi Alonso despre el. Este un jucator extraordinar, are toate calitatile necesare: ultima pasa, goluri, este puternic, nu pierde mingea, are viziune. Daca era spaniol poate ar fi fost evaluat mai bine. Jucatorii il iubesc.
Fotbalul englez pare sa subaprecieze jucatorii tehnici.
Xavi: Este pacat, talentul si abilitatiile tehnice ar trebui sa fie mereu prioritare. Desigur, poti castiga meciuri fara acestea dar talentul este cel care face diferenta. Juventus ii are pe Krasic si Del Piero, Liverpool pe Gerrard. Cand te uiti la jucatori si te gandesti care e cel mai bun talentul va fi mereu cel mai important factor. Cesc, Nasri, Ryan Giggs (este o placere sa ii urmaresti pe acesti jucatori). Privind in trecut, mi-au placut John Barnes, Chris Waddle, Le Tissier, jucatori extraordinari! Chiar daca stilul lor a fost diferit mi-au placut Roy Keane si Paul Ince. Acea echipa a lui United a fost extraordinara, echipa mea preferata din Anglia. Daca as pleca undeva atunci mi-ar place sa o fac la Manchester.
In Anglia supraapreciem jucatorii fizici? I-ai mentionat pe Terry, Garragher…
Xavi: Stai, ai grija. Sunt jucatori fundamentali. Noi il avem pe Puyol care din punct de vedere tehnic poate nu este cel mai bun dar felul in care se apara este pur si simplu incredibil. Carragher si Terry sunt jucatori necesari, brilianti, dar trebuie sa se adapteze la fotbalul tehnic. Pentru mine acest lucru este natural, sau pentru Messi, Iniesta sau Rooney insa altii trebuie sa munceasca pentru asta. Pentru acesti jucatori este greu sa ridice capul din pamant pentru a pasa dar trebuie sa invete sa o faca.
Dar cand un jucator este dorit de un club, prima intrebare care ii este pusa e: “cat de inalt esti?”
Xavi: L-ati vazut pe Santi Cazorla. Crezi ca eu sunt mic dar Santi imi ajunge pana la piept si cu toatea acestea este un jucator briliant. Messi este la fel de mic dar este cel mai bun din lume. Poate este vorba de cultura dar in Anglia jucatorii sunt razboinici. In meciurile lui Liverpool Carragher castiga mingea si o trimite direct in tribune iar fanii aplauda. Fanii nostri nu ar aplauda niciodata asa ceva.
Saptamana viitoare jucati impotriva lui Arsenal in optimile Ligii Campionilor. Sunt ei diferiti? Joaca precum Barcelona?
Xavi: Arsenal este o echipa extraordinara. Cand vad Arsenal jucand, vad Barca. Il vad pe Cesc care conduce jocul, pe Nasri, Arshavin. Diferenta dintre cele doua echipe este ca noi avem mai multi jucatori care gandesc inainte sa paseze iar cheia acestui lucru este educatia, jucatorii care au 10, 12 ani de cand sunt la club. Cand ajungi la Barcelona primul lucru pe care il inveti este sa gandesti. Trebuie sa ridici capul din pamant, sa te misti, sa observi, sa gandesti, sa te uiti inainte sa pasezi, daca primesti pasa trebuie sa stii dinainte care jucator e liber pentru a-i putea pasa. Uitati-va la Busquets, cel mai bun mijlocas care joaca din prima. Nu are nevoie de mai mult, controleaza mingea si paseaza dintr-o singura atingere. Unii au nevoie de 2, 3 miscari si avand in vedere rapiditatea cu care decurge jocul este prea mult. Alves, o singura atingere, Iniesta, o singura atingere. Messi, Pique, Busquets, eu, la fel… sapte sau opt jucatori care joaca din prima, rapid. De fapt, antrenorul Charly Raxach obisnuia mereu sa spuna: jumatate de atingere!
Meciul Arsenal-Barcelona ridica mereu intrebari despre viitorul lui Cesc Fabregas.
Xavi: Daca as fi in locul sau si ar as vrea sa merg la un alt club, m-as gandi la Barcelona deoarece legatura este foarte puternica. Acelasi lucru se intampla si in cazul lui dar exista o problema: pretul sau. Cred totusi ca un jucator ajunge sa sa joace unde doreste. Trebuie sa ajunga la Barcelona.
Fanii tunarilor nu vor sa auda acest lucru si unii au acuzat jucatorii Barcelonei, chiar si pe tine, ca starniti probleme. Vara trecuta au fost atat de multe supozitii despre revenirea sa la Barcelona…
Xavi: Serios? De-abia daca am vorbit atunci dar imi imaginez ca nu le-a placut. Stii, de multe ori jucatorii nu gandesc deoarece suntem egoisti si nu realizam. Am spus acele lucru si pentru ca ma gandesc la Cesc deoarece vrea sa se reintoarca, Barcelona fiind visul sau. Dar desigur este capitanul lui Arsenal, este liderul acelei echipe. Situatia este foarte complicata pentru el. Este la un club care joaca pe stilul sau cu Wenger care l-a tratat foarte bine, care l-a invatat si l-a crescut iar Cesc il respecta foarte mult. Daca ar fi fost, sa zicem la Blackburn poate ar fi fost mai usor pentru el sa place. Adevarul e ca imi doresc sa vina aici. Barcelona are un stil foarte clar si nu multi jucatori se pot adapta dar Cesc s-ar potrivi perfect.
Te-ar inlocui pe tine, totusi?
Xavi: Nu vad noii jucatori ca o amenintare, nu spune “asta e zona mea”. Spun mai degraba “aduceti-i aici, lasati-i sa joace”. Cu cat sunt mai multi jucatori talentati la mijloc cu atat mai bine. Acum 4, 5 ani oamenii spuneau ca eu si Andres nu putem juca impreuna si priviti cum a iesit.
Anul trecut ati invins usor Arsenal…
Xavi: Da, dar anul acesta sunt mult mai buni. Cred ca este un dezavantaj pentru noi ca i-am intalnit anul trecut, au avut prea mult respect pentru noi. E ca si cum ne-ar fi lasat sa avem mingea, atat acasa cat si in deplasare. Meciul din deplasare s-ar fi putut termina 4-0 dar in final a fost 2-2 insa anul acesta va fi diferit.
Care a fost reactia ta cand ai aflat ca veti juca cu Arsenal?
Xavi: Am fost fericit deoarece imi place faptul ca va fi un meci foarte frumos. Arsenal nu e genul de echipa care se apara, care vrea sa distruga jocul. Daca ar fi fost Chelsea te-ai fi gandit ca iti vor lasa tie initiativa, vor astepta, se vor inchide si vor pleca pe contraatac cu Drogba si Malouda. Dar cred ca Arsenal va iesi la joc si va vrea mingea. Daca as fi fost fan as fi cumparat cu siguranta un bilet pentru acest meci. Manchester United si Chelsea ar fi jucat intr-un mod speculativ lasandu-ne noua mingea dar Arsenal nu va aborda asa aceasta partida.
Te atrage fotbalul englez? Jucatorii spanioli mereu vin de acolo fiind entuziasmati in legatura cu acesta.
Xavi: Este incredibil. Anglia este intr-adevar locul de nastere, inima si sufletul fotbalului. Daca Barcelona ar fi avut fanii lui Liverpool, Arsenal sau Manchester United am fi castigat Liga Campionilor de 20 de ori. Aceasta este o exagerare dar nu am mai vazut niciodata asa ceva. Am castigat o data cu 3-1 la Liverpool iar fanii au aplaudat ambele echipe la iesirea de pe teren. In Anglia, fotbalistii sunt respectati mai mult, fotbalul este mai nobil. Orice spaniol care merge in acel campionat il va iubi si se va intoarce un jucator mai bun. Daca ar fi fost sa plec as fi ales cu siguranta Anglia.
Finala este pe Wembley, lucru care o face si mai speciala pentru Barcelona, corect? Anul trecut a fost speciala pentru ca s-a jucat pe Bernabeu dar Wembley este scena pe care Dream Team-ul a castigat trofeul iar in acest an ati fost comparati foarte mult cu acea echipa…
Xavi: In 1992, aveam 12 ani si fratii mei au mers la meci dar parintii nu m-au lasat si pe mine. Am inceput sa plang dar nu a avut niciun efect asupra lor. Mi-ar placea sa joc pe Wembley. Este special pentru Barca si pentru orice fotbalist. In acest an finala va fi mai nostalgica, va avea un aer clasic. Iar eu sunt mai mult decat un nostalgic, eu sunt un romantic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu