AC MILAN vs TOTTENHAM 0-1. K.O tactic.

Fara Modric, doar pe banca, fara Bale si Huddlestone, Tottenham a invins AC Milan chiar pe San Siro, dupa o lectie tactica predata de subevaluatul Redknapp, tanarului Allegri. Englezii au inceput in sistemul 4-4-1-1 ,Sandro fiind aruncat in lupta, alaturi de Palacios, in lipsa lui Huddlestone, iar Pienaar ocupand postul de mijlocas stanga, in locul vedetei Bale. Milanezii nu au schimbat nimic, nu au produs nicio surpriza adversarului, jucand acelasi 4-3-1-2, cu Ibrahimovic si Robinho in atac, Seedorf in spatele lor si trei mijlocasi centrali de travaliu, fara creeativitate, Gattuso-Thiago-Flamini. Urcarea lui Thiago la mijloc, cu scopul de a-l bloca pe Van Der Vaart, i-a deschis un loc in primul 11 lui Yepes.
Echipa lui Harry Redknapp a dominat de o maniera categorica prima repriza. Cum a facut insa tactic, sa impiedice diavolul milanez sa creeze ceva periculos la poarta lui Gomes, ba chiar sa joace ca si cum ei ar fi fost oaspeti pe San Siro:
-Pressing adanc in terenul advers. Tottenham i-a surprins e milanezi prin agresivitate si prin intentia de a recupera balonul in terenul gazdelor, obligandu-i pe acestia sa arunce mingile la intamplare, pt a nu le pierde in preajma propriului careu.
- A ghidat jocul ofensiv pe partea dreapta ,unde actiona Lennon, care in duelurile unu la unu cu Antonini, l-a intors ca pe clatita pe fundasul stanga italian. Este drept ca acesta din urma ,nici nu beneficia de ajutorul lui Flamini. Francezul statea nepermis de departe de coechipierul sau, desi probabil stia ca in lipsa lui Bale, Lennon este pericolul numarul unu datorita vitezei remarcabile pe care o are. Tot pe partea dreapta urca fundasul dreapta Corluka, cel care profita ca nu are un mijlocas stanga in zona lui si impingea jocul adanc in terenul gazdelor. Perechea Corluka-Lennon a facut svaiter partea aparata de Antonini si Flamini.
-Pienaar, desi mijlocas stanga pe hartie, pe faza defensiva intra in centru si-l prelua pe Gattuso, anuland superioritatea numerica pe care gazdele o aveau acolo. Meci excelent tactic facut de sud-african ,care a facut o risipa de efort remarcabila pt a-i bloca pe Gattuso si Abate.
-Redknapp nu a pregatit nimic special pentru blocarea celor doi atacanti, Ibra si Robinho, cautand insa sa taie orice legatura dintre mijlocasi si acestia. In modulul 4-3-1-2, cel mai important om pe faza de atac, este mijlocasul central ofensiv, din spatele varfurilor, in cazul nostru, Seedorf. Olandezul a fost dat in grija lui Palacios, care l-a urmarit ca o umbra si este putin spus ca l-a anihilat. Seedorf nu a miscat in marcajul inchizatorului oaspetilor.Fara servanti, Ibrahimovic a trebuit in dese randuri sa coboare in linia de mijloc pt a-si lua mingi, dar asta il tinea departe de poarta adversa, acolo unde este cel mai periculos.
In privinta Milanului, singura observatie tactica vis a vis de jocul lor din prima repriza, este ca portarul Abbiati (inlocuit dupa o accidentare de catre Amelia, inca din prima repriza) iesea pe centari chiar si la mingi aflate departe de zona de protectie a sa, probabil pt ca primise indicatii in acest sens, anume sa-si foloseasca avantajul bratelor, in duelurile cu uriasul Crouch.

Repriza a doua.
Allegri l-a scos pe Seedorf, l-a introdus pe Pato, dar nu a schimbat desenul tactic. Robinho a trecut in spatele varfurilor, Pato alaturandu-se lui Ibrahimovic. Probabil ca mai util ar fi fost ca AC Milan sa schimbe sistemul intr-un 4-3-3, pt ca nu ar mai fi lasat nicio zona ( mai ales in lateral ) in care englezii sa aiba superioritate. Si Tottenham a schimbat, dupa acidentarea lui Corluka, l-a introdus pe Woodgate, acesta a trecut stoper, iar Gallas a fost mutat fundas dreapta. Tottenham a pierdut un fundas dreapta foarte ofensiv,care-l ajuta mult pe Lennon, dar a castigat gabarit in defensiva, iar acest lucru i-a ajutat in duelurile fizice cu Ibrahimovic. Milan a dominat partea a doua, din mai multe motive: 1) pressingul din prima parte, facut de englezi, ii obosise pe acestia si natural, au facut pasul inapoi. 2) fundasii laterali ai Milanului, au fost mult mai ofensivi. Abate si Antonini urcau ca niste extreme ajungand in dese randuri in spatele liniei de fundasi adverse. Este foarte important in sistemul jucat de AC Milan, sa ai fundasi laterali ofensivi, care sa-ti ofere optiuni de a deschide jocul pe benzi, pt ca echipa nu are mijlocasi de banda de meserie. 3) iesirea lui Corluka, i-a permis lui Flamini sa fie mai atent la dublajul pe care trebuia sa il ofere lui Antonini, Lennon fiind acum prins intre doi oameni.
Redknapp a mai mutat odata inteligent, scotandu-l pe Van der Vaart si introducandu-l pe Modric, deoarece croatul, cum avea sa si demonstreze, este un jucator extrem de inteligent tactic, capabil sa tina posesia pt oaspeti si sa opreasca astfel, presiunea pe care Milanul o punea pe ei, pe final de joc.
Doua lucruri au adus victoria englezilor:
a) insistenta lui Allegri de a nu-i schimba pe nici unul dintre cei trei mijlocasi centrali ,Gattuso-Thiago-Flamini. Nici unul nu are capacitatea tehnica de a coordona constructia pe faza ofensiva. Este de neinteles de ce i-a tinut in teren pana la final.
b) jocul foarte avantat al fundasilor laterali. Cand vrei sa ataci cu fundasii de banda sunt doua principii pe care trebuie sa le respecti, oricare dintre ele: I) ataci cu ei pe rand, cand unul urca, celalalt ramane, pt a nu lasa stoperii fara dublaj. II) sau il cobori pe mijlocasul inchizator pt a forma trei pe linia de fund, in acest fel urcarea in atac a ambilor fundasi laterali fiind acoperita. AC Milan nu a aplicat nici una dintre variante, iar cand Ibrahimovic, in stilul sau arogant, a pierdut o minge usor, Lennon a primit pasa in zona din care plecase Antonini si ,fata in fata cu Yepes, fara dublaj, a trecut pe langa el ca acceleratul printr-o halta, i-a pasat lui Crouch si... 0-1.