Poveste fara Sfarsit

Primul compromis facut de Mourinho: A pastrat sistemul, 4-2-3-1, dar l-a mutat pe Ronaldo pe dreapta, pt a-i face loc lui Di Maria pe stanga. Faptul ca Alves este cel mai ofensiv fundas dreapta din lume, a facut ca antrenorul Madridului sa inceapa in zona acestuia cu un mijlocas mai dispus la a face faza de aparare, decat este Ronaldo, care nu coboara. Ozil a primit si el sarcina de a-l inchide pe Busquets pt ca Barca incepe intotdeauna constructia de la inchizatorul ei, dar in acelasi timp, germanul avea si misiunea de a-l urmarii pe Xavi, pt a-i da lui Khedira posibilitatea de a juca mai adanc in fata apararii proprii, pt a acoperii zona in care Messi, ca un varf fals, actioneaza lasand culoare pt Pedro ,Xavi sau Villa. Ultima noutatea a fost aparitia lui Benzema, in locul accidentatului Higuain. Guardiola nu a schimbat sistemul clasic, 4-3-3 ,dar a echilibrat putin zonele laterale ale defensivei, titularizandu-l pe Abidal ca fundas stanga, intuind ca Ronaldo va actiona mai des in partea opusa celei in care joaca de obicei. In rest nimic nou, tripleta Villa-Messi-Pedro in atac, cu argentinian in centru si tripleta Iniesta-Busquets-Xavi la mijloc.

Pressing ucigator cand nu aveau mingea, tesatura de pase si verticalizari surprinzatoare cand o aveau. Nimic nou din punct de vedere tactic, jocul Barcelonei vine din ani de coeziune, de pastrare a aceluiasi modul si principii tactice si din sudura excelenta dintre Xavi si Iniesta. Real Madrid a cautat apararea agresiva si mingile aruncate peste defensiva gazdelor, pt viteza lui Ronaldo,Benzema si Di Maria. Prima problema a Realului a venit din lipsa de presiune pe care mijlocasii centrali ,Xabi si Khedira ar fi trebuit sa o puna pe mijlocasii centrali adversi, Xavi si Iniesta. Ei insa le lasau mult spatiu la minge si golul unu a venit exact din aceasta cauza: pasa lunga Iniesta, aparitie a lui Xavi in careu, profitand si de o deviere neinspirata a lui Marcelo. Problema aceasta rezulta si din faptul ca cel mai des, Ozil era cel care trebuia sa-l urmareasca pe Xavi, Khedira jucand mai aproape de de linia de fundasi. Germanul nu are abilitatile necesare pt a fi un mijlocas box to box, el este un al doilea varf, un trequartista in cel mai rau caz, dar nu un jucator cu care sa inchizi culoare catre propria poarta. Distribuirea sa atat de defensiv, a fost o greseala a lui Mourinho. O a doua problema a "albilor" a fost forma foarte slaba a fundasilor laterali. Este stiut ca Ronaldo nu face faza defensiva, dar in mod surprinzator, Real nu a avut nicio strategie de a il dubla pe Ramos la duelurile cu Villa. Probabil antrenorul Realului s-a bazat pe calitatea lui Ramos, unul dintre cei mai bine cotati fundasi dreapta din Europa, dar acesta nu i-a facut fata atacantului gazdelor. Golul doi a venit dupa ce Villa l-a depasit pe Ramos, iar Pedro i-a luat lejer fata lui Marcelo. Ofensiv, Real a contat doar prin Ronaldo in prima parte. Ozil, orientat defensiv si stand foarte aproape de Busquets, pt a-l inchide in momentul in care primea mingea, se izbea de reversul medaliei, adica in momentul cand avea el balonul, era foarte aproape de inchizatorul Barcei, care il tampona imediat impiedicandu-l sa contribuie in vreun fel la constructia atacurilor. Faptul ca nu doar Abidal, dar si Alves a fost mult mai defensiv decat de obicei, i-a impiedicat pe Di Maria si Ronaldo sa aiba spatii pe care sa-si puna in valoare viteza si tehnica.

Repriza a doua.
Mourinho si-a admis eroarea de a-l distribui pe Ozil intr-un rol ce implica un travaliu defensiv deosebit si l-a inlocuit cu Diarra. Toate mutarile facute de antrenorul portughez au fost facute cu scopul de a limita proportiile scorului (la fel si aceea de a-l inlocui pe Marcelo cu Arbeloa). Real a schimbat modulul de joc, trecand si ei la un 4-3-3, Khedira ramanand in fata apararii, iar Xabi Alonso si Diarra jucand ca doi interi. Ideea era de a ranforsa mijlocul, de a creste agresivitatea in duelurile cu Xavi si Iniesta, motoarele Barcelonei, dar acum Busquets nu mai avea un adversar direct pe el, era liber si putea asigura omul in plus pe posesie pt gazde. Cel mai prost lucru pe care poti sa-l faci in fata Barcelonei, este sa joci cu linia de fundasi foarte sus. Obligati de scor, madrilenii au jucat foarte agresiv, împingând linia de aparatori la mijlocul terenului. Dar acest lucru este in zadar daca nu reusesti sa castigi balonul, iar in fata unor jucatori cu calitatea tehnica a celor de Barca, nu prea poti sa o castigi. Asta a creeat un spatiu urias intre poarta lui Casillas si cei patru fundasi, spatiu speculat simplu cu mingi aruncate sau trimise "in gaura" in spatele aparatorilor oaspeti, pt cursele lui Villa,Pedro, Messi ori Iniesta. Mutarea logica de a il inlocui pe Marcelo nu a ajutat mult echipa, defensiv vorbind, dat fiind faptul ca golul cinci a venit de pe aceasi parte stanga, dar nici Khedira nu a fost capabil sa acopere corespunzator zona din fata apararii, Messi facand ravagii in partea a doua, chiar din aria aflata in paza neamtului, fiind co-autor la doua goluri.

Concluzie: Mourinho a gresit cand a sperat ca Ozil poate face ceea ce face Xavi la gazde. Lipsa de presiune asupra lui Xavi si Iniesta a decis invingatoarea, dar nu trebuie uitata problema fundasilor laterali, atat Ramos, cat si Marcelo au fost lamentabili. Cand Real nu are mingea, problemele cauzate de faptul ca Ronaldo si Di Maria nu fac faza de aparare, se vad pe tabela. Barca nu a facut nimic special, acelasi pressing minunat, aceasi posesie data de anii de munca pt aceasi filosofie de joc. Poate doar faptul ca Alves a fost mult mai cuminte decat de obicei ,ne mai avand raidurile ofensive obisnuite sa fie o noutate.