"Doliu" dupa Marcel

Pentru fanii stelisti insa nimic nu mai conta. Vestea ca Marcel Raducanu ramasese in Germania se difuzase cu destula repeziciune in mediile ros-albastre, in ciuda faptului ca din vara lui 81' numele celui care-l ingenunchease pe celebrul Clemence la Bucuresti fusese sters din toate analele. Retrospectivele privind echipa nationala contineau formatii cu 10 jucatori, golul cu Anglia nu mai era atribuit unui fotbalist, ci era descris cu formulari de genul "dupa ce echipa Romaniei a deschis scorul, ea a fost egalata, dar pe final, Iordanescu a adus mult dorita victorie". Prin ce facuse pe teren, Marcel devenise idolul tribunelor. Produs suta la suta al Stelei, Raducanu vrajise parca toata suflarea "ros-albastra".
Era tipul de fotbalist care, ignorand scorul, juca numai cu gandul la tribune. Iar pentru asta publicul il iubea cu patima. Jongleriile, cascada de driblinguri, toate giumbuslucurile pe care le facea cu mingea lasau in uitare pana si ratarile cu poarta goala. Exasperati la un moment dat de boemia lui Marcel, la sfarsitul anilor '70, conducatorii clubului l-au convocat la o sedinta cu ministrul de atunci, Ion Coman, care i-a spus: "Mai Marcele, daca vrei sa distrezi oamenii, iti aduc eu o data 30.000 de soldati in tribuna carora sa le arati tot ce sti cu mingea. Nu uita insa ca tu nu esti nici Ilie Natase, nici Iolanda Balas, nici Corneliu Ion. Tu nu faci nici un sport individual, iar greselile tale afecteaza alti 10 oameni". Marcel insa a continuat cu magiile lui. De aceea, la aflarea vestii ca internationalul alesese libertatea, sufletul stelistilor era de-a dreptul cernit. Copilul lor rasfatat plecase pentru todeauna.
Traian Ionescu a inceput treaba in forta. A disponibilizat mai mult din jumatate din lot. Au plecat Agiu, Zahiu, Jurca, fundasul Nitu, Aelenei, Rotar, Isaia, Nae Manea, Cernescu, Bolba, Matefi, Barna, Andreicuti, Verigeanu si Popa. La capitolul sosiri, intr-o prima faza, alaturi de Muresan, Stoica 2, Fodor, Udrica si Florea, a aparut si Dumitru Marcu. Ajuns la 31 de ani, extrema care mai fusese in Ghencea, dar care facuse cariera la Craiova, era arma secreta a noului tehnician. Pana la urma n-avea sa fie decat un alt esec. Ceea ce nu se poate spune insa despre un pusti de 21 de ani, care se evidentiase tot la Galati, ca si Florea, dar care avea sa faca istorie la Steaua. Ochii mici, fata rotunda, parul lung si o mustata deasa le-au inspirat imediat colegilor o porecla. I-au spus "Nutria". Mai tarziu, dupa ce a inceput sa danseze cu mingea, i-au zis "Mese", de la meserias. Maine va spun si cine era meseriasul care va face legenda la Steaua, probabil ca stiti deja, oricum maine va voi descoperi intr-un nou episod!

Domnia lui Traian Ionescu

Marcata de despartirea de cel putin patru piese de baza, Lita Dumitru, Costica Zamfir, Radu Troi si Iosif Vigu, Steaua a terminat campionatul '80-81' pe locul 4. O pozitie buna pana la urma, daca tinem cont ca la finele turului ocupa locul 10, iar dupa runda a 8-a era chiar penultima in clasament, la mica distanta de "lanterna rosie". FCM Galati. A fost o editie a cautarilor haotice, pe parcursul celor 34 de etape militarii ruland nu mai putin de 29 de jucatori. Enorm. "Practic, echipa s-a aflat intr-un permanent trial", a concluzionat in analiza de final ziaristul Paul Slavescu. "In multe cazuri, cei chemati sa debuteze la Steaua au fost alesi la intamplare si, de aceea, singurul lucru care s-a realizat a fost inconstanta".
In tot orizontul negru ce invaluise clubul dupa acest an in care trupa antrenata de Gheorghe Constantin nu prinsese un loc in Europa s-au strecurat insa si doua puncte albe. Nou-venitii in Ghencea, din retur, Stefan Iovan si Gabi Balint, s-au incadrat imediat in echipa, primul evoluand chiar in toate cele 17 meciuri din primavara. De altfel, amandoi au fost nominalizati de mai mult din jumatate dintre tehnicienii din prima liga intre revelatiile campionatului tocmai incheiat. Per total insa, clasarea mediocra a Stelei a nemultumit conducerea. Ministrul Olteanu, comandantul clubului, Ion Aurel, si seful sectiei de fotbal, colonelul Vasile Nanciu, au hotarat schimbarea antrenorilor. Pe banca tehnica a Stelei revenea Traian Ionescu, cel care-i fusese secund lui Gica Popescu intre 1950 si 1952 la CCA. La vremea respectiva, tehnicianul era foarte bine cotat. Castigase 5 titluri si doua Cupe cu Dinamo, calificase "nationala" de juniori pana in finala Campionatului European din 1960 si obtinuse titlul in Turcia cu Fenerbahce. Era un ferm, care nu agrea imixtiunile in cadrul echipei, avea idei la care tinea enorm si de care, uneori, se crampona chiar daca vedea ca nu rodesc. Venea insa cu mentalitatea invingatorului, declarand in ziarul "Sportul" din 29 iulie 1981 ca a acceptat propunerea de a antrena in Ghencea doar pentru locul 1. Interviul semnat de Mircea Tudoran era si prima informare a suporterilor despre noul antrenor, stire ce venea la mai bine de o luna dupa numirea oficiala.

The Notebook!

Nu am uitat, am reusit aseara sa mai termin de vazut inca o capodopera de film, de dragoste evident, si desi nu m-a incantat asa de tare ca "A walk to remember", merita vazut are un scenariu foarte interesant, adaptat dupa un celebru roman al scriitorului american Nicholas Sparks si scoate la iveala "lupta" intre clase, dintre bogati si saraci, care normal ca nu putea sa nu loveasca si pe cel mai frumos sentiment cu putinta, un fel de "Romeo si Julieta" dar upgradat cu putin timp inaintea izbucnirii celui de al doilea razboi mondial, dar cu un final extrem de siropos, mai multe nu va spun, merita sa il urmariti si voi!

Pele, Baiatul lui Nea Gavril, stelistul

Costica Toma n-avea stare. In curtea lui de la "Luceafarul", generatia ultimului an se apropia de finele junioratului, iar fotbalistii se pregateau sa-si ia zborul spre cluburile care-i cedasera. "Am o piesa tare, pe care nu trebuie s-o scapi", l-a anuntat Toma pe prietenul lui, Constantin. "Il cheama Curtean, joaca fundas stanga si e talentat foc. In plus, maica-sa e angajata la Casa Armatei din Sibiu si nu vor fi probleme sa o convingeti sa semneze pentru baiat". "Profesorul" si-a trecut cu grija mana prin par, a stat o clipa pe ganduri, dupa care a hotarat. "Bine, omule, atunci hai sa facem un meci amical intre Steaua si Luceafarul ca sa-l vad si eu. Ar fi o treaba buna, mai ales ca eu in stanga il am pe Nitu si nu prea sunt multumit de el". Peste doua zile, Toma era cu echipa in Ghencea. La sfarsitul meciului de pregatire, cei doi echipieri ai marelui CCA au urcat in biroul de sub tribuna a doua. "Mai Tomita, e bun Curtean asta, dar inaintea lui mai vreau sa iau unul". "Pe cine, Gica?. "Pe mijlocasul asta al tau, pe Balint, domnule! Eu cred ca se va face jucator mare. De unde-l ai?". "E ardelean, legitimat la Gloria Bistrita, la Jean Padureanu. El e de fapt din Singeorz Bai. Acum vreo 4 ani l-am remarcat la un trial la Sighisoara. E tare ambitios. Mai fusese la doua teste, la Tarnaveni si Snagov, dar de fiecare data l-au respins. A treia oara a plecat cu desaga in spate si le-a spus prietenilor ca daca nu va fi admis nu se va mai intoarce acasa. De atunci a crescut mult si, ce-i mai important, cred ca poate juca pe orice post. Azi l-ai vazut mijlocas dreapta, dar l-am bagat si varf, si extrema, si fundas. Stiu ca-l vrea si Dinamo. Am auzit ca Nelu Nunweiller trage de el", a incheiat Toma descrierea. "Pai, atunci sa ne grabim! Ia cheama-l incoace sa discutam cu el".
Peste 5 minute, Toma revenea la birou avand alaturi un pusti subtirel, cu parul lung, dar foarte respectuos. "Mai baiete, noi ne-am gandit sa te luam la Steaua, c zici?", l-a abordat direct Constantin. Gabi a facut ochii mari, a schitat un zambet si a grait molcom si condescendent. "Sunt onorat ca un club mare ca al dumneavoastra se intereseaza de mine, dar trebuie sa-mi dati ragaz sa ma consult cu tata". Imediat, Constantin a pus mana pe telefon, a format numarul cu prefix de Singeorz Bai si a dat de nea Gavril, tatal lui Balint. Omul era impatimit de fotbal. Jucase si el la nivel mic in judet, iar impreuna cu fratele lui geaman si cu alti prieteni infiintase echipa Hebe Singeorz Bai, pe care o sustinea in liga a treia. Isi dorise ca Dumnezeu sa-i dea un baiat si ruga i-a fost indeplinita in ianuarie 1963. I-a pus numele lui, Gavril, dar i l-a adaugat si pe cel al legendarului Pele, idolul lui. Peste cativa ani, cand s-a nascut al doilea baiat, i-a spus Eusebio, dar, din pacate, pruncul n-a trait decat o saptamana. Gabi ramasese marea lui speranta. L-a dus de mic pe terenul de fotbal, la 11 ani juca la juniorii din Singeorz Bai, iar la 14 ani debuta chiar la prima echipa. Cand Jean Padureanu l-a luat la Bistrita si, mai apoi, cand a fost convocat la "nationala" de juniori, batranul Gavril a primit semnalul ca divinitatea l-a rasplatit. Acum urma saltul cel mare. "Domnule Constantin sunt incantat ca pot sta de vorba cu dumneavoastra la telefon". Seniorul il diviniza pe "Profesor". Stia pe dinafara marile performante ale CCA-ului, pentru care suferise in tinerete cu urecheea lipita de membrana tranzistorului. Era stelist infocat. "Asta a fost norocul nostru, isi aminteste Constantin. Cum a auzit despre ce e vorba, s-a suit in tren si a doua zi dimineata a fost la Bucuresti". Intre timp, clubul a luat legatura cu Bistrita si, in virtutea prieteniei dintre Padureanu si Alecsandrescu, inca salariat al federatiei, dezlegarea n-a fost o problema. Cu atat mai mult cu cat jucatorul avea si varsta de incorporare.
In timp ce o masina era la gara pentru a-l lua pe tata, alta se indrepta spre caminul liceului Electroaparataj, unde locuia Gabi. Cei doi s-au intalnit inainte de a intra in biroul colonelului Nanciu, seful sectiei de fotbal. "Inteleg ca sunteti de acord ca fiul dumneavoastra sa semneze cu noi?", deschise discutia ofiterul. Cum nea Gavril incuviinta din cap cu ochii scaparandu-i de bucurie, ofiterul continua. "Baiatul o sa faca armata la noi, iar dupa depunerea Juramantului va fi incadrat sergent major. Ce salariu aveti, tovarase Balint?". "in jur de 1.800 de lei pe luna", raspunse prompt cel interogat. "Domnule, fiul dvs va primi 2.500 inca din start". Nea Gavril radia. Cel pe care-l botezase Pele, tocmai in speranta ca va ajunge fotbalist, facea primul pas mare al carierei. Unul care, in afara gloriei sportive, insemna de acum si bani. "Oricum, nu salariul era de baza, povesteste Gabi. Tin minte ca dupa prima luna jucata la Steaua, cand a venit ziua de leafa, am ridicat vreo 15.000 de lei, stransi din prime. Eram in al noulea cer, iar mare parte din ei i-am adus acasa. Era prima oara cand puteam sa-mi ajut si eu familia".
Desi a semnat chiar atunci contractul cu Steaua, Gabi s-a prezentat la echipa mult mai tarziu. "Chiar incepusem sa cred ca nu-i mai interesez, rememoreaza Balint. Fusesem cu lotul la turneul final al Europenelor de juniori in RFG, dar nu jucasem bine. M-au folosit libero, am gafat de cateva ori si am cam fost ciuca batailor pe acolo. Cand am ajuns acasa insa, am primit un telefon din Ghencea pentru a ma prezenta la pregatire. Am venit si dupa 3 zile de antrenamente am fost titularizat in prima echipa la un meci in deplasare cu Progresul", "Nu-i aveam pe Iordanescu si pe Stoica, asa ca l-am bagat pe Balint mijlocas la inchidere si nu m-am inselat cu el, explica Gicu Constantin. Curtean, baiatul ala pe care mi-l recomandase Toma, era intr-adevar talentat, dar avea mari carente in viata de dincolo de stadion. Pacat de el ca s-a pierdut. Balint insa a confirmat". Steaua a invins in acel meci cu 1-0, iar Gabi a fost cel mai bun de pe teren in opinia lui Constantin Alexe, semnatarul cronicii din "Sportul", care i-a dat 8, cea mai mare nota dintre toti jucatorii. Marcel Raducanu, idolul stelistilor, fusese apreciat doar cu 7 plus. "Imediat dupa meci, nea Puiu m-a luat langa el, isi aminteste Balint. La antrenamente pasa cu mine, iar dupa imi explica o gramada de lucruri. M-a ajutat enorm. Imi parea rau ca nu pot sta cu el in camera in cantonamente, dar locul era ocupat de Sames"

Santaj cu un dosar de pensie alimentara

Seara, dupa meci, Constantin a informat conducerea despre ce a vazut. "Domne, cred ca are varsta de armata. Trebuie sa-l luam ca e valoare. Are fizic, viteza si minte". Solutia data de tehnician a fost aplicata a doua zi. Ion Aurel a luat legatura cu cei de la Resita, le-a propus un schimb cu Matefi si Aelenei si intelegerea a fost facuta. Iovan si-a strans bagajele, i-a spus Sabinei, sotiei lui, ca pleaca la Bucuresti pentru ca-l vrea Steaua si s-a suit in tren. Dis-de-dimineata era pe peronul Garii de Nord. Cum a coborat din vagon a dat nas in nas cu George Ionescu, care l-a condus la o masina neagra cu numar galben. Fane nu stia prea bine Bucurestiul, asa ca n-a realizat ca Dacia n-a facut dreapta spre Plevnei sau Ghencea, ci stanga spre Stefan cel mare. Dinamo aflase de "racolarea" pe care o incerca Steaua si pusese la punct planul de lupta. Asa ca Ionescu, trimisul "cainilor" se miscase repede si acum il purta pe Iovan spre biroul lui Vasile Anghel, presedintele dinamovistilor. Manevra nu era singura menita sa convinga jucatorul sa semneze pentru "ros-albii". Profitand de o relatie pe care o avusese pe la 17 ani cu o fata din Resita, Militia ii intocmise si un dosar din care reiesea ca fata ramasese gravida, iar acesta trebuia sa plateasca pensie alimentara.
Anghel l-a intampinat cu jovialitate pe Fane. L-a luat cu binisorul, explicandu-i ca si Dinamo e un club la fel de mare ca Steaua, ca-i ofera cadrul in care sa-si puna in valoare talentul si ca-l va ajuta sa se realizeze. Iovan venise insa cu gandul de a ajunge in Ghencea. Insasi manevra de deturnare a dinamovistilor il suparase. Asa ca ii spuse direct ca nu accepta in acest moment, dar poate se va mai gandi. Ca sa scape din chingi, l-a asigurat pe Anghel ca nu va semna in acea zi cu Steaua, iar presedintele ii dadu drumul. "Mi-a pus la dispozitie aceeasi masina si acelasi insotitor, pe George Ionescu, care se purta exact ca un angajat al clubului", isi aminteste Iovan. Istoria se va lega in 88', cand ajuns arbitru, omul avea sa anuleze Stelei, pe motiv de ofsaid, un gol perfect valabil in ultimul minut al acelei finale cu cantec, care s-a incheiat in birourile generalilor, nu pe terenul de joc.
"Unde ai fost, domne, ca te-am asteptat la gara?". Ion Aurel era mirat ca echipajul pe care il trimisese colonelul Nanciu, seful sectiei de fotbal, nu-l reperase pe jucator. Fane a povestit imediat patania, dupa care a trecut la negocieri. "Tovarase comandant, pe mine m-a mai cautat si Craiova, nu numai Dinamo. Eu va spun direct. Lor le-am cerut 15.000 de lei, dau au zis ca se mai gandesc".
"Baiete, noi nu ne mai gandim, iti dam 20.000. Ai demonstrat azi ca vrei intr-adevar sa joci la Steaua, asa ca iti vom da banii astia. Cu locuinta cum facem?". "Pai, as vrea sa vin si cu sotia si mi-e greu sa stau la hotel". "nu-i nici o problema. Nanciule, ii rezolvati o casa aici, in cartier, si-l incadrati sergent major. Iar tu, baiatule, sa faci bine sa-ti termini liceul, ca viata de fotbalist e scurta, nu stii ce-o sa faci dupa aia. Acum insa semneaza aici, iar din ianuarie sa vii la pregatiri". Era inceputul anului 1981. Peste cateva luni, familia Iovan primea un apartament de doua camere, vizavi de strandul Drumul Taberei. Mai tarziu Fane a fost inscris la cursurile serale ale liceului "Dimitrie Bolintineanu", dupa care a urcat in grad, ajungand, in 1989, capitan. In schimbul acestor avantaje, Steaua achizitiona un fotbalist de rasa, care, pe 7 mai '86, avea sa ridice primul deasupra capului Cupa Campionilor Europeni.

Oldies but goldies!

Ce vremuri frumoase cand ascultam melodia baietilor de la Refflex, cu toti fredonam "o aventura, sa dam o tura", muzica parca era alta acum 5-6 ani, vremurile erau altele, ma gandesc si o ascult cu o nostalgie fara margini, aceasta piesa, si imi vin in mine toate "nazdravaniile" care le faceam pe la 14 ani, ascultati si voi sigur o sa va aduca aminte de vremurile scolii! Oare ce mai fac baietii, mai canta ceva, nu prea i-am mai auzit, poate gresesc, corectati-ma!

Hercule din Motatei

Toma ii atrasese atentia inca din toamna lui 1980 lui Gheorghe Constantin, antrenorul de atunci al Stelei, despre un baiat de la Resita, Stefan iovan, pe care-l avusese in pregatire la "Luceafarul". De loc era oltean din Motatei, o comuna din judetul Dolj. Juca orice post prin aparare, putea fi folosit si la inchidere, si mijlocas dreapta. Avea un fizic impunator, de decatlonist, un mers apasat de duduia pamantul sub el si un sut cu dreptul devastator. Cu o asemenea fisa in fata a plecat "Profesorul" la amicalul de pe "Republicii", unde selectionata de tineret, in care evolua si Iovan, intalnea "nationala" mare a lui Tinel Stanescu. Fane era mijlocas dreapta si trebuia sa-l anihileze pe Iordanescu. Nu numai ca Puiu n-a prea miscat, dar, pe masura ce timpul se scurgea, pustanul a prins curaj si la un moment dat a gasit o minge pe la 25 de metri, s-a uitat o clipa la Iordache, care era in poarta celor mari, si l-a executat cu o torpila ce a starnit rumoare in stadion. Chiar daca "tineretul" a mancat bataie cu 3-2, "Motatei" primise calificativul "excelent". "Baiete, daca ai fi de acord, noi am vrea sa te luam la Steaua". i-a spus Constantin. "Vin, dom' profesor, dar nu oricum". "Lasa, ma, ca n-o sa fi dezaamgit", i-a zis "nea Gicu". care l-a anuntat ca va fi sunat pentru a se prezenta la discutii.