Santaj cu un dosar de pensie alimentara

Seara, dupa meci, Constantin a informat conducerea despre ce a vazut. "Domne, cred ca are varsta de armata. Trebuie sa-l luam ca e valoare. Are fizic, viteza si minte". Solutia data de tehnician a fost aplicata a doua zi. Ion Aurel a luat legatura cu cei de la Resita, le-a propus un schimb cu Matefi si Aelenei si intelegerea a fost facuta. Iovan si-a strans bagajele, i-a spus Sabinei, sotiei lui, ca pleaca la Bucuresti pentru ca-l vrea Steaua si s-a suit in tren. Dis-de-dimineata era pe peronul Garii de Nord. Cum a coborat din vagon a dat nas in nas cu George Ionescu, care l-a condus la o masina neagra cu numar galben. Fane nu stia prea bine Bucurestiul, asa ca n-a realizat ca Dacia n-a facut dreapta spre Plevnei sau Ghencea, ci stanga spre Stefan cel mare. Dinamo aflase de "racolarea" pe care o incerca Steaua si pusese la punct planul de lupta. Asa ca Ionescu, trimisul "cainilor" se miscase repede si acum il purta pe Iovan spre biroul lui Vasile Anghel, presedintele dinamovistilor. Manevra nu era singura menita sa convinga jucatorul sa semneze pentru "ros-albii". Profitand de o relatie pe care o avusese pe la 17 ani cu o fata din Resita, Militia ii intocmise si un dosar din care reiesea ca fata ramasese gravida, iar acesta trebuia sa plateasca pensie alimentara.
Anghel l-a intampinat cu jovialitate pe Fane. L-a luat cu binisorul, explicandu-i ca si Dinamo e un club la fel de mare ca Steaua, ca-i ofera cadrul in care sa-si puna in valoare talentul si ca-l va ajuta sa se realizeze. Iovan venise insa cu gandul de a ajunge in Ghencea. Insasi manevra de deturnare a dinamovistilor il suparase. Asa ca ii spuse direct ca nu accepta in acest moment, dar poate se va mai gandi. Ca sa scape din chingi, l-a asigurat pe Anghel ca nu va semna in acea zi cu Steaua, iar presedintele ii dadu drumul. "Mi-a pus la dispozitie aceeasi masina si acelasi insotitor, pe George Ionescu, care se purta exact ca un angajat al clubului", isi aminteste Iovan. Istoria se va lega in 88', cand ajuns arbitru, omul avea sa anuleze Stelei, pe motiv de ofsaid, un gol perfect valabil in ultimul minut al acelei finale cu cantec, care s-a incheiat in birourile generalilor, nu pe terenul de joc.
"Unde ai fost, domne, ca te-am asteptat la gara?". Ion Aurel era mirat ca echipajul pe care il trimisese colonelul Nanciu, seful sectiei de fotbal, nu-l reperase pe jucator. Fane a povestit imediat patania, dupa care a trecut la negocieri. "Tovarase comandant, pe mine m-a mai cautat si Craiova, nu numai Dinamo. Eu va spun direct. Lor le-am cerut 15.000 de lei, dau au zis ca se mai gandesc".
"Baiete, noi nu ne mai gandim, iti dam 20.000. Ai demonstrat azi ca vrei intr-adevar sa joci la Steaua, asa ca iti vom da banii astia. Cu locuinta cum facem?". "Pai, as vrea sa vin si cu sotia si mi-e greu sa stau la hotel". "nu-i nici o problema. Nanciule, ii rezolvati o casa aici, in cartier, si-l incadrati sergent major. Iar tu, baiatule, sa faci bine sa-ti termini liceul, ca viata de fotbalist e scurta, nu stii ce-o sa faci dupa aia. Acum insa semneaza aici, iar din ianuarie sa vii la pregatiri". Era inceputul anului 1981. Peste cateva luni, familia Iovan primea un apartament de doua camere, vizavi de strandul Drumul Taberei. Mai tarziu Fane a fost inscris la cursurile serale ale liceului "Dimitrie Bolintineanu", dupa care a urcat in grad, ajungand, in 1989, capitan. In schimbul acestor avantaje, Steaua achizitiona un fotbalist de rasa, care, pe 7 mai '86, avea sa ridice primul deasupra capului Cupa Campionilor Europeni.