Pele, Baiatul lui Nea Gavril, stelistul

Costica Toma n-avea stare. In curtea lui de la "Luceafarul", generatia ultimului an se apropia de finele junioratului, iar fotbalistii se pregateau sa-si ia zborul spre cluburile care-i cedasera. "Am o piesa tare, pe care nu trebuie s-o scapi", l-a anuntat Toma pe prietenul lui, Constantin. "Il cheama Curtean, joaca fundas stanga si e talentat foc. In plus, maica-sa e angajata la Casa Armatei din Sibiu si nu vor fi probleme sa o convingeti sa semneze pentru baiat". "Profesorul" si-a trecut cu grija mana prin par, a stat o clipa pe ganduri, dupa care a hotarat. "Bine, omule, atunci hai sa facem un meci amical intre Steaua si Luceafarul ca sa-l vad si eu. Ar fi o treaba buna, mai ales ca eu in stanga il am pe Nitu si nu prea sunt multumit de el". Peste doua zile, Toma era cu echipa in Ghencea. La sfarsitul meciului de pregatire, cei doi echipieri ai marelui CCA au urcat in biroul de sub tribuna a doua. "Mai Tomita, e bun Curtean asta, dar inaintea lui mai vreau sa iau unul". "Pe cine, Gica?. "Pe mijlocasul asta al tau, pe Balint, domnule! Eu cred ca se va face jucator mare. De unde-l ai?". "E ardelean, legitimat la Gloria Bistrita, la Jean Padureanu. El e de fapt din Singeorz Bai. Acum vreo 4 ani l-am remarcat la un trial la Sighisoara. E tare ambitios. Mai fusese la doua teste, la Tarnaveni si Snagov, dar de fiecare data l-au respins. A treia oara a plecat cu desaga in spate si le-a spus prietenilor ca daca nu va fi admis nu se va mai intoarce acasa. De atunci a crescut mult si, ce-i mai important, cred ca poate juca pe orice post. Azi l-ai vazut mijlocas dreapta, dar l-am bagat si varf, si extrema, si fundas. Stiu ca-l vrea si Dinamo. Am auzit ca Nelu Nunweiller trage de el", a incheiat Toma descrierea. "Pai, atunci sa ne grabim! Ia cheama-l incoace sa discutam cu el".
Peste 5 minute, Toma revenea la birou avand alaturi un pusti subtirel, cu parul lung, dar foarte respectuos. "Mai baiete, noi ne-am gandit sa te luam la Steaua, c zici?", l-a abordat direct Constantin. Gabi a facut ochii mari, a schitat un zambet si a grait molcom si condescendent. "Sunt onorat ca un club mare ca al dumneavoastra se intereseaza de mine, dar trebuie sa-mi dati ragaz sa ma consult cu tata". Imediat, Constantin a pus mana pe telefon, a format numarul cu prefix de Singeorz Bai si a dat de nea Gavril, tatal lui Balint. Omul era impatimit de fotbal. Jucase si el la nivel mic in judet, iar impreuna cu fratele lui geaman si cu alti prieteni infiintase echipa Hebe Singeorz Bai, pe care o sustinea in liga a treia. Isi dorise ca Dumnezeu sa-i dea un baiat si ruga i-a fost indeplinita in ianuarie 1963. I-a pus numele lui, Gavril, dar i l-a adaugat si pe cel al legendarului Pele, idolul lui. Peste cativa ani, cand s-a nascut al doilea baiat, i-a spus Eusebio, dar, din pacate, pruncul n-a trait decat o saptamana. Gabi ramasese marea lui speranta. L-a dus de mic pe terenul de fotbal, la 11 ani juca la juniorii din Singeorz Bai, iar la 14 ani debuta chiar la prima echipa. Cand Jean Padureanu l-a luat la Bistrita si, mai apoi, cand a fost convocat la "nationala" de juniori, batranul Gavril a primit semnalul ca divinitatea l-a rasplatit. Acum urma saltul cel mare. "Domnule Constantin sunt incantat ca pot sta de vorba cu dumneavoastra la telefon". Seniorul il diviniza pe "Profesor". Stia pe dinafara marile performante ale CCA-ului, pentru care suferise in tinerete cu urecheea lipita de membrana tranzistorului. Era stelist infocat. "Asta a fost norocul nostru, isi aminteste Constantin. Cum a auzit despre ce e vorba, s-a suit in tren si a doua zi dimineata a fost la Bucuresti". Intre timp, clubul a luat legatura cu Bistrita si, in virtutea prieteniei dintre Padureanu si Alecsandrescu, inca salariat al federatiei, dezlegarea n-a fost o problema. Cu atat mai mult cu cat jucatorul avea si varsta de incorporare.
In timp ce o masina era la gara pentru a-l lua pe tata, alta se indrepta spre caminul liceului Electroaparataj, unde locuia Gabi. Cei doi s-au intalnit inainte de a intra in biroul colonelului Nanciu, seful sectiei de fotbal. "Inteleg ca sunteti de acord ca fiul dumneavoastra sa semneze cu noi?", deschise discutia ofiterul. Cum nea Gavril incuviinta din cap cu ochii scaparandu-i de bucurie, ofiterul continua. "Baiatul o sa faca armata la noi, iar dupa depunerea Juramantului va fi incadrat sergent major. Ce salariu aveti, tovarase Balint?". "in jur de 1.800 de lei pe luna", raspunse prompt cel interogat. "Domnule, fiul dvs va primi 2.500 inca din start". Nea Gavril radia. Cel pe care-l botezase Pele, tocmai in speranta ca va ajunge fotbalist, facea primul pas mare al carierei. Unul care, in afara gloriei sportive, insemna de acum si bani. "Oricum, nu salariul era de baza, povesteste Gabi. Tin minte ca dupa prima luna jucata la Steaua, cand a venit ziua de leafa, am ridicat vreo 15.000 de lei, stransi din prime. Eram in al noulea cer, iar mare parte din ei i-am adus acasa. Era prima oara cand puteam sa-mi ajut si eu familia".
Desi a semnat chiar atunci contractul cu Steaua, Gabi s-a prezentat la echipa mult mai tarziu. "Chiar incepusem sa cred ca nu-i mai interesez, rememoreaza Balint. Fusesem cu lotul la turneul final al Europenelor de juniori in RFG, dar nu jucasem bine. M-au folosit libero, am gafat de cateva ori si am cam fost ciuca batailor pe acolo. Cand am ajuns acasa insa, am primit un telefon din Ghencea pentru a ma prezenta la pregatire. Am venit si dupa 3 zile de antrenamente am fost titularizat in prima echipa la un meci in deplasare cu Progresul", "Nu-i aveam pe Iordanescu si pe Stoica, asa ca l-am bagat pe Balint mijlocas la inchidere si nu m-am inselat cu el, explica Gicu Constantin. Curtean, baiatul ala pe care mi-l recomandase Toma, era intr-adevar talentat, dar avea mari carente in viata de dincolo de stadion. Pacat de el ca s-a pierdut. Balint insa a confirmat". Steaua a invins in acel meci cu 1-0, iar Gabi a fost cel mai bun de pe teren in opinia lui Constantin Alexe, semnatarul cronicii din "Sportul", care i-a dat 8, cea mai mare nota dintre toti jucatorii. Marcel Raducanu, idolul stelistilor, fusese apreciat doar cu 7 plus. "Imediat dupa meci, nea Puiu m-a luat langa el, isi aminteste Balint. La antrenamente pasa cu mine, iar dupa imi explica o gramada de lucruri. M-a ajutat enorm. Imi parea rau ca nu pot sta cu el in camera in cantonamente, dar locul era ocupat de Sames"