iulie 05, 2009

"Doliu" dupa Marcel

Pentru fanii stelisti insa nimic nu mai conta. Vestea ca Marcel Raducanu ramasese in Germania se difuzase cu destula repeziciune in mediile ros-albastre, in ciuda faptului ca din vara lui 81' numele celui care-l ingenunchease pe celebrul Clemence la Bucuresti fusese sters din toate analele. Retrospectivele privind echipa nationala contineau formatii cu 10 jucatori, golul cu Anglia nu mai era atribuit unui fotbalist, ci era descris cu formulari de genul "dupa ce echipa Romaniei a deschis scorul, ea a fost egalata, dar pe final, Iordanescu a adus mult dorita victorie". Prin ce facuse pe teren, Marcel devenise idolul tribunelor. Produs suta la suta al Stelei, Raducanu vrajise parca toata suflarea "ros-albastra".
Era tipul de fotbalist care, ignorand scorul, juca numai cu gandul la tribune. Iar pentru asta publicul il iubea cu patima. Jongleriile, cascada de driblinguri, toate giumbuslucurile pe care le facea cu mingea lasau in uitare pana si ratarile cu poarta goala. Exasperati la un moment dat de boemia lui Marcel, la sfarsitul anilor '70, conducatorii clubului l-au convocat la o sedinta cu ministrul de atunci, Ion Coman, care i-a spus: "Mai Marcele, daca vrei sa distrezi oamenii, iti aduc eu o data 30.000 de soldati in tribuna carora sa le arati tot ce sti cu mingea. Nu uita insa ca tu nu esti nici Ilie Natase, nici Iolanda Balas, nici Corneliu Ion. Tu nu faci nici un sport individual, iar greselile tale afecteaza alti 10 oameni". Marcel insa a continuat cu magiile lui. De aceea, la aflarea vestii ca internationalul alesese libertatea, sufletul stelistilor era de-a dreptul cernit. Copilul lor rasfatat plecase pentru todeauna.
Traian Ionescu a inceput treaba in forta. A disponibilizat mai mult din jumatate din lot. Au plecat Agiu, Zahiu, Jurca, fundasul Nitu, Aelenei, Rotar, Isaia, Nae Manea, Cernescu, Bolba, Matefi, Barna, Andreicuti, Verigeanu si Popa. La capitolul sosiri, intr-o prima faza, alaturi de Muresan, Stoica 2, Fodor, Udrica si Florea, a aparut si Dumitru Marcu. Ajuns la 31 de ani, extrema care mai fusese in Ghencea, dar care facuse cariera la Craiova, era arma secreta a noului tehnician. Pana la urma n-avea sa fie decat un alt esec. Ceea ce nu se poate spune insa despre un pusti de 21 de ani, care se evidentiase tot la Galati, ca si Florea, dar care avea sa faca istorie la Steaua. Ochii mici, fata rotunda, parul lung si o mustata deasa le-au inspirat imediat colegilor o porecla. I-au spus "Nutria". Mai tarziu, dupa ce a inceput sa danseze cu mingea, i-au zis "Mese", de la meserias. Maine va spun si cine era meseriasul care va face legenda la Steaua, probabil ca stiti deja, oricum maine va voi descoperi intr-un nou episod!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu