Ce este Timpul?

Timpul - singura unealta divina, ce ne-a fost data de Zei, sa ne putem masura ignisifianta existenta - nu face decat sa ne domine de la un capat la celalat al vietii. Nu putem schimba asta si nici explica de ce, inca din cele mai vehi epoci, cei mai intelepti dintre noi au incercat sa caute o definitie si o explicatie cat de cat rezonabila a mecanismului acestei "masinarii" grandioase. Pana acum doar marele ganditor si om de stiinta, Albert Einstein a reusit sa faca o conexiune intre timp si spatiul din care facem parte, ca fiind o singura "entitate".
Celebra sa teorie a demonstrat ca timpul este relativ si ca depinde de miscare si gravitatie. Dar a avut timpul un inceput? Va ajunge oare la un sfarsit? De ce se scurge intr-o singura directie? Intrebari ce au tulburat mintea umana din vremuri imemoriale.
Astazi la inceputul secolului al 21-lea, majoritatea fizicienilor sunt convinsi ca acceptia comuna a timpului care se scurge ireversibil, zi de zi, este complet gresita si ca, in curand, vom avea instrumentele teoretice si practice necesare descoperirii adevaratei naturi a timpului, o natura mult mai subtila si mai complexa decat ceea ce banuiam.
Timpul este anonimul care ne aluneca printre degete, luand cu el intreaga noastra existenta. Fiecare stie ce este timpul deoarece il simte cum trece – acesta este, probabil, cel dintai aspect al experientei umane.
La fel de adevarat este insa ca aceasta trecere este perceputa diferit de catre fiecare individ. Timpul psihologic nu este la fel de obiectiv ca timpul fizic. Albert Einstein spunea ca „o ora petrecuta in compania unei fete dragute trece mult mai repede decat o ora petrecuta pe scaunul unui dentist.“ Poate ca de aceea au aparut ceasurile – modul stiintific de a masura timpul obiectiv, in afara trairilor personale. Acum cateva sute de ani, oamenii presupuneau ca timpul si spatiul sunt pur si simplu date de Dumnezeu. Sf. Augustin din Hippo a remarcat faptul ca „incercarea de a defini timpul se manifesta prin insiruirea unor cuvinte ce se vor pierde fara a reusi, insa, sa contureze un portret al acestuia.“.
Timpul curge cu atat mai incet, cu cat gravitatia este mai mare. Acest fenomen poate fi demonstrat daca punem ceasuri in rachete sau daca, de exemplu, masuram frecventa vibratiilor din timpul exploziei unei cladiri, la baza si la varful acesteia. Pe Terra, acest efect este minuscul, dar daca ne-am apropia de o gaura neagra, timpul ar deveni din ce in ce mai greoi, pana cand, la intrarea in aceasta, ar ingheta cu totul. Se pare ca in interiorul gaurii negre se afla punctul fara intoarcere, eternitatea, timpul fara de timp si spatiul fara de spatiu.
Alta ambiguitate e aceea ca, din moment ce timpul este diferit pentru observatori diferiti, notiunile de „acum“ sau de „prezent universal“ nu mai au nici un sens. In viata de zi cu zi, impartim timpul in trecut, prezent si viitor, dar acestea sunt doar niste etichete menite sa ne puna ordine in viata. Din punctul de vedere al fizicii moderne, in loc de a spune ca „doar timpul prezent este real, pentru ca se intampla acum“, mai corect ar fi sa ne gandim la toate evenimentele din trecut si viitor ca si cum s-ar petrece acum.
In esenta este greu sa ne batem cu ceva atat de abstract apropiat mai mult de divinitatate decat de stiinta, momentan raspunsul depaseste puterea noastra de intelegere, dar am feelingul ca intr-o zi principalul mister al existentei umane va fi elucidat...si pana atunci, totusi, ce este Timpul?