iulie 03, 2012

Iubirea ( idei din creion)

Intotdeauna am crezut ca iubirea - acel "Charon" care ne indruma ca o forta nebanuita spre sensul vietii noastre - este intotdeauna prezenta acolo unde trebuie, ca un sextant vital oricarui marinar ce strabate o mare necunoscuta.
Si spun ca am crezut, pentru ca pe zi ce trece, descopar contrariul, o lume guvernata de rau, singuratate si mai ales de EGOISM. Nu cred ca rationalul ne ajuta pe multi dintre noi, degeaba ne numim fiinte rationale daca suntem dominati copios de aceste lucruri ce nu au nici o legatatura cu iubirea, divinitatea si implicit rationalul. A iubi inseamna a exista, a creea, si atunci cum avand acest privilegiu lasat mostenire de catre zei, nu suntem stare sa avem grija ca existenta noastra sa fie sub tutela dragostei. Cauzele sunt enorm de multe, nici macar Octavian Paler nu a reusit sa le sintetizeze in cartile sale, desi intotdeauna am fost fascinat de "Viata pe un peron" o capodopera a literaturii romanesti.

Vad cum totul se naruie, lumea aceasta care se clatina ca o frunza in bataia vantului, nu mai are puterea sa respire dragostea, sa faca un bine, sa se minuneze de natura care i-a dat viata, sa creada ca totul are un scop si ca Dumnezeu nu da cu zarurile. "Voi ce intraţi, lasati orice speranta" dupa cum spunea Dante in principala sa creatie " Divina Comedie"- nu face altceva decat sa exprime cu maiestrie, iadul asta din care facem parte.




Lasa natura sa iti vorbeasca, si iubirea sa te inconjoare, iubeste si creeaza, Marele Dirijor te va rasplati.

                                                     Iubire

Iubire - lac în care
înfloreşte regretul frumuseţii,
când cade zăpada
peste zilele defrişate ale copilăriei,
peste oraşele de după război,
până ce apare femeia,
- pretext al visării
înserarea fără de arbori,
în care lacul îşi caută sufletul. ( Aleksander Nawrocki - Lirica poloneza)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu