Razboi Rece

Cred ca s-au scris mii de eseuri, carti si tratate despre acea perioada atemporala din viata unui om - copilaria- a vorbi deja despre acest subiect, a devenit o banalitate crasa, tuturor oamenilor aflati in cumpana varstelor li se va inunda porii cu nostalgia dulce, aburinda ca o cafea braziliana a copilariei. Insa consider ca omul face mereu aceeasi greseala, isi compara propria copilarie cu a celor din generatia contemporana, vremurile, fireste, sunt supuse schimbarii, fiecare am avut bucuri, tristeti, iluzii si deziluzii, ne falim intr-un fel ca nu am fost asa-zisii "sclavi ai calculatoarelor" la ce folos?! daca suntem acum, ne mandrim ca noi am avut o copilarie plina de lucruri care ne-au influentat intr-un mod pozitiv si ce? cu toti am avut, numai ca noi "stocam" doar ce ne place.
Daca as intreba un puritan din epoca lui Napoleon, probabil ca ar fi nostalgic dupa scrisorile scrise la lumina lumanarii de seu atribuite iubitei sale, si ne va da exemple ce bine era in vremea lui. Asadar cu toti ne putem da exemple, omul insusi e un exemplu dat celorlalte rase inferioare (oare?!)
Nu trebuie sa facem comparatii care deja au luat proportii de dimensiunea unui "razboi rece" generatia nascuta sub vechiul regim versus "generatia sedentara" ci trebuie sa ne bucuram de ce a fost, oricum timpul nemilos intr-o zi va distruge si ultima farama de polemica.