Marinus Hendrikus Jakobus Magister Michels Tot ce ne ramane dupa Rinus Michels e o dara de lumina pe care n-o putem insoti pana la capat si un fragment calcinat din istoria liberalismului. Acest document imposibil vorbeste despre fotbal si idei publice, intr-un fel ce va fi inteles, poate, de epocile viitoare. Vremurile noastre ies din discutie. Ele s-au batut indelung cu mostenirea lui Michels. Au pus in joc cel mai temut si mai neinteles dusman al luciditatii istorice: elanul exterminator al ingerului progresist. Si au invins.
In 1965, Olanda avea, in fotbal, marimea Ciprului si palmaresul Islandei. Etic, Olanda era cea mai avansata natiune europeana, exceptia iluminista fondata de burghezi, pictori si oameni de stiinta, sub privirile incurcate ale absolutismelor europene ale secolului al XVII-lea. Aceasta natiune mica, innobilata de o logica perfect contranumerica, adeverise virtutile autonomiei in toate ocupatiile majore ale comunitatii: politica, stiinte, teologie, pictura, filozofie. In planul contraculturii moderne, de la sporturi la muzica muzica pop, ea ramanea, totusi, o absenta rasunatoare. Ajax, clubul fondat inca din 1900 de patricienii Amsterdamului, era un agregat amator, plin de merit etic si de esecuri sportive. In decembrie 1965, in momentul in care clubul se pregatea de o retrogradare meritata, a aparut Rinus Michels. Fostul varf desirat al lui Ajax pusese in cui sabotii pe care ii folosise cu stangacie in teren, trecuse scurt prin armata si renuntase la postul de profesor de educatie fizica la o scoala de handicapati. Acest barbat uluitor, precedat mereu si nedrept de silueta unui taranoi olandez, cioplit cu greutate, a preluat functia, manat de o viziune. Din clipa numirii sale, Ajax a inceput o ascensiune de somnambul pe streasina sortii. Echipa a scapat de retrogradare, a cucerit trei titluri nationale, a castigat trei Cupe ale Europei si a devenit o amintire traumatica pentru milioane de oameni care au decis ca Ajax e numele fericirii. Istoria fotbalului decola brusc spre un orizont de altitudine nemaiintalnita. Aparea, coplesitor, fenomenul olandez. Un soc si un joc ilogic si neiertator. Olanda se transforma, in mai putin de cinci ani, in prima putere a fotbalului mondial. Brazilia ramanea, desigur, continentul din care fotbalul recruta o mitologie cu eroi la limita biologica a vegetalului. Olanda, o tara minuscula, punea in miscare un delirium tremens constructiv. Primul. Si ultimul, caci, la sfarsitul acestei experiente devastatoare, societatea ce i-a slujit drept arena avea sa cada epuizata in conformism. Mai intai insa, trebuie spus ca Rinus Michels a provocat marele turbion olandez al anilor 1968-1988, pornind de la o idee politica: liberalismul. Michels a fost laudat mereu prin mijloacele unei acuzatii. S-a spus ca el a avut la dispozitie o generatie de fotbalisti fara egal. Intr-adevar, Ajax a avut de rezolvat o singura problema: coabitarea a doua genii. Rinus Michels si Johan Cruyff.
Cel mai mare antrenor si cel mai mare jucator al tuturor timpurilor s-au intalnit pe aceeasi limba ingusta de pamant si au reusit sa se intuiasca si sa se conteste, spre admiratia si norocul lumii. Pe parcursul acestei polemici scaparatoare, fotbalul a devenit un joc princiar, o meditatie avansata asupra mijloacelor de a provoca victoria prin mutatii radicale. Cruyff si Michels au fost insotiti de o suita fabuloasa: Wim Suurbier, fundasul fanatic al contrelor lipite de tuse, Barry Hulshoff, stoperul fix ca un hoplit grec, Ruud Krool, cel mai important fundas de linie pe care a putut conta ofensiva lui Ajax, Johan Neeskens, omul care a inventat pressing-ul, pentru ca fotbalul ii parea, altfel, un joc inchis, Rob Rensenbrink si Johny Repp - e, pur si simplu, prea mult. Enumerarea e indecenta. Generatia condusa de Cruyff in teren n-ar fi devenit punctul in care fotbalul si-a schimbat directia daca nu intalnea una din ideile fixe ale lui Rinus Michels:
liberalismul. Michels a inteles ca valoarea devine actiune doar daca primeste dreptul la expresie si matca de curgere. Liberalismul lui Michels a impus doua teze. Mai intai, ideea ca autonomia persoanei e cel mai bun ingrasamant al performantei. Michels a dat mana libera jucatorilor sai. El a transformat jucatorul de fotbal, pana atunci insurubat pe posturi fixe, in creator de situatii tactice. A doua idee a liberalismului detonat de Michels a produs o dilema pe care fotbalul nu a rezolvat-o inca. Ea spune ca lipsa de sistem trebuie sa devina un sistem de fier, o dogma perfecta. Cu alte cuvinte, Michels a adus in fotbal forta anarhiei ordonate, acea combustie a "creativitatii destructive", aproximata de Joseph Schumpeter, in cazul capitalismului. Aici e diferenta intre Michels si formele recente de toleranta masinala care sufoca viata publica a Occidentului. Michels a impus idei liberale, dar le-a practicat sprijinindu-se pe un conservatorism strict. Omul care predica libertatea totala in teren pazea seara lifturile hotelurilor si telefona acasa la Cruyff, pentru a se convinge ca "baiatul s-a culcat devreme".
Dogma lui Michels a avut rezultate extreme. Uneori, insuportabile, alteori, halucinogene. In 1974, masina de totaalvoetbal (fotbal total) inventata de Michels a maturat tot pana in finala Mondialelor. Ciocnirea uriasa din finala a fost decisa de aparitia insolenta a traditiei istorice. Olanda a inceput prin a distruge Germania, in mai putin de 60 de secunde. Dupa 14 pase consecutive, in minutul 1, Olanda a deschis scorul. Germania era in coma, dar Olanda a raspuns cu un ranjet larg ispitei istoriei, care a cerut razbunarea umilintelor din razboi. Olandezii au decis sa ridiculizeze Germania la ea acasa, in loc sa aplice lovitura de gratie. Germania a castigat cu 2-1. Dupa 14 ani, Olanda, condusa din nou de Michels, a revenit in Germania si a castigat Europenele, semnand de primirea triumfului cu golul fara precedent geometric al lui Van Basten. Un milion de oameni au iesit pe strazi, la Amsterdam, si au declarat al doilea razboi mondial incheiat. Tot atunci isi dadea ultima suflare liberalismul lui Michels. Olanda post Michels a devenit treptat o echipa dependenta de dreptul de a condamna orice sistem si de a transforma acest drept in conformism. Laolalta cu viata publica, fotbalul si-a confectionat o infirmitate, un soi de scutire de optiune, intemeiata pe toleranta fara limita. A aparut astfel blocajul, neputinta de a trece la fapte si pasiunea pentru proiecte in vid. Olanda a invatat sa piarda temeinic si sa faca din stagnare o virtute. Din ideea liberala a lui Michels n-a supravietuit decat negativul: dovada ca libertatea redusa la superstitie submineaza premisele libertatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu