Van Persie si Arshavin au adus prima victorie a lui Wenger in fata Barcelonei, intr-un joc care in mare parte a fost dominat de catalani, in stilul lor caracteristic, posesie, joc rapid intre linii si pase peste apararea adversa. Acelasi 4-3-3 jucat de formatia lui Guardiola, acelasi prim 11 clasic, doar Puyol fiind absenta inlocuita cu Abidal, acesta lasandu-i locul pe partea stanga lui Maxwell. Arsenal a inceput in sistemul 4-4-1-1, cu Fabregas ca al doilea varf, Walcott si Nasri jucau pe benzile linei de mijloc, Song si Wilshere erau cei doi mijlocasi centrali. Eboue a fost coborat fundas dreapta, in lipsa lui Sagna.
Nu Messi este important, ci Xavi si Iniesta.
Inca de la inceput, tactica lui Wenger era sa nu le dea spatiu si timp la minge, celor doi mijlocasi centrali, Xavi si Iniesta. Cei doi sunt vazuti ca motoarele echipei spaniole, iar in acest sens, Song si Wilshere faceau un pressing agresiv la ei, in momentul in care acestia intrau in posesia mingii. In cateva randuri Xavi a fost nevoit sa coboare aproape de propria linie de fundasi, pt a se descotorosi de tanarul Wilshere.
Cum s-au ocupat de Messi.
Argentinianul nu joaca precum un atacant central de meserie, desi este pozitionat in acea zona. El coboara mult in linia de mijloc, trage dupa el pe unul din stoperi si pe culoarul creeat, intra Villa sau Pedro. Arsene Wenger a cerut stoperilor sa nu-l urmareasca pe argentinian, decat atunci cand se afla in zona lor, tocmai pt a nu lasa spatii in spate, spatii pe care sa le speculeze ceilalti atacanti catalani. Cand Messi cobora, era preluat de Song, in acest fel nu se creeau brese in linia de fundasi a englezilor. De asemenea ,echipa era foarte scurta si spatiul intre compartimente comprimat.
Reversul medaliei.
Pentru a face un pressing agresiv la Xavi si Iniesta si pentru a tine echipa scurta, ca sa nu i se dea spatii lui Messi de a juca intre linii, Arsenal a trebuit sa tina linia de fundasi foarte sus. Asta insemna ca intre portar si aparatori era un spatiu foarte mare, perfect pt mingi aruncate peste aparatori, pt viteza lui Villa, Pedro ori Messi. Barcelona a facut exact asta. Mai mult, echipa lui Guardiola si-a folosit foarte bine benzile, unde Alves si Maxwell s-au descurcat bine in duelurile unu la unu cu Nasri si Walcott si au urcat adanc in jumatate adversa,deschizand apararea gazdelor, ajungand uneori in spatele celor patru fundasi adversi, de unde trimiteau centrari sutate in careul lui Szcezny. Golul a venit cand Song si Wilshere nu au inchis suficient de rapid la Messi, au parut ezitanti, iar argentinianul a pasat pe culoar pt Villa, care a profitat de asezarea foarte avansata a "tunarilor."
Schimbarile.
Dupa golul marcat de Villa, Barcelona a controlat posesia in stilul caracteristic . Guardiola a cautat sa inghete jocul, scotandu-l pe Villa si introducandu-l pe Keita. Acesta a trecut mijlocas central, langa Xavi si Busquets, iar Iniesta a fost mutat in stanga, in rolul jucat de Villa. Fara Iniesta in zona centrala,cu un Keita fara capacitatea de a rupe ritmul si de a dezechilibra adversarul ,Wenger a realizat ca nu mai are nevoie de doi inchizatori si l-a scos pe Song, aruncandu-l in lupta pe Arshavin. Rusul a trecut mijlocas stanga, iar Nasri a trecut mijlocas central. Arsenal a castigat un plus de tehnica si de mobilitate, in timp ce Barca a pierdut aceste atribute prin scoaterea de pe teren a lui Villa. Wenger a continuat sa mute curajos, l-a scos pe Walcott si a introdus un atacant central, Bendtner ,chiar daca acesta a fost pus sa joace in dreapta. Van Persie a egalat dupa o gafa a lui Valdes (gol pe coltul lui) ,iar Nasri, mai influent in joc, ca mijlocas central, a pasat la golul de 2-1, marcat de Arshavin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu