iulie 21, 2009

Caprioara!

Dupa o zi intreaga in care condusese doua antrenamente si alergase la Inspectoratul Scolar pentru a rezolva cateva situatii ale elevilor care se pregateau la "Luceafarul", Costica Toma era istovit. Nu vedea in fata decat patul, mai cu seama ca a doua zi trebuia s-o ia de la capat. Ar fi vrut sa-si arunce hainele in cuier, sa faca un dus si sa plece mai repede pe taramul viselor, dar de mult timp ceva il rodea. Trebuia neaparat sa ia legatura cu prietenul lui, Alecsandrescu. Timpul presa.
"Ioane, nu te tin mult, ca sunt frant, s-a auzit vocea lui Toma in aparat. Stii ca ti-am zis eu acum vreo luna ca am un pusti bun pe care nu trebuie sa-l scapi". Alecsandrescu avea mare incredere in ochiul fostului sau coleg din marea trupa a CCA. Nu se inselase nici cand il recomandase pe Iovan si Balint. Asa ca lua un pix si incepu sa noteze. "Cum zici ca-l cheama?". "Fi atent, ca nu-i usor! Be-lo-de-dici. Miodrag Belodedici". "Costele, tu glumesti? Ce nume-i asta?". "E sarb omule, de pe la Moldova Noua" "A, pustiul ala de joaca libero la tine, nu? Da, da, da, bun baiat". "Vino neaparat maine sa-l vezi. Avem un meci amical. Dar sa nu-ti faci alt program, ca daca-l pierzi pe asta faci o mare greseala. Dinamo si Craiova se intereseaza de el".
A doua zi, pe la 11, Alecsandrescu nu-si facuse inca aapritia la terenul din complexul "23 august", iar Toma statea ca pe ace. nu mai putea sa-l astepte, asa ca dadu drumul la joc. "Sfinxul" insa venise. Isi pusese in cap sa nu se arate, ca sa vada el daca, intr-adevar, liberoul sare in ochi. S-a asezat in spatele gardului, ascuns dupa un boschet inalt, si-a aprins tigara si a privit. Ce vedea era de-a dreptul incantator. Omul lui Costica era stapanul apararii sale. Mereu cu capul sus si cu pieptul in fata, pustiul de aproape 1,85 m parea ca joaca libero de cand lumea. Si dadea impresia ca nu facea nici un efort cand deposeda, cand alerga, cand pasa. Era ca o caprioara. "Cand va capata mai multa forta si dupa un sezon, doua de experienta in campionat pe asta nu-l mai scoate nimeni din echipa nationala". si-a spus atunci Alecsandrescu. dupa care a strivit mucul tigarii sub talpa si a plecat agale, spre bancile de rezerva.
"Acu' degeaba mai vii, ca s-a terminat meciul", l-a luat tare Toma, suparat ca nea Ion nu ajunsese la timp. "Stai linitit, prietene, am vazut tot meciul! Ai ochi, nu gluma. Dar, apropo, de unde l-ai pescuit si pe asta?". " Chiar ca l-am pus pescuit Ioane. Stii ca undita si minciogul sunt pasiunile mele. Cu gandul asta am si facut trialul ala de la Turnu Severin. Imi rezolvam si selectia si mai aruncam si eu batul in apa dupa vreun crapcean. Acolo l-am vazut pe pusti si l-am luat la Luceafarul". "Al cui e?", intreba repezit Alecsandrescu. "Asta-i poveste complicata, dar o rezolvi tu, ca la asta nu te intrece nimeni".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu