Inscaunarea "Sfinxului"

"Hai, Ioane, ca te lasi cam greu!". La aparitia lui Alecsandrescu, Ion Aurel se ridica in picioare, ii stranse mana si-l pofti sa ia loc. "Tovarase comandant, am zis sa pornesc noua activitate chiar de la inceputul anului. Cred ca asa e mai bine. Am aranjat totul la Federatie, iar de azi sunt al dumneavoastra". "Ioane, e de treaba aici. Iar am avut un campionat prost, la titlu nu putem sa ne mai gandim, iar sansele de a prinde o cupa europeana sunt aproape nule. Trebuie sa reconstruim totul pentru la anul". Alecsandrescu ceru permisiunea sa-si aprinda o tigara. "Tovarase Aurel, mai e in joc si Cupa. Steaua e specialista la acest capitol. Si pe vremea mea, si mai incoace, cand nu ne-a iesit in campionat am rezolvat-o pe partea Cupei. Nu degeaba suntem recordmeni cu 13 trofee cucerite". "Ai dreptate, Ioane, dar simt eu ca nu merge. Lotul e cam subtire si daca n-ar fi Iordanescu asta nu stiu unde ne-am fi gasit acum. Eu zic ca trebuie sa mai racolam niste jucatori". "Tovarase comandant, in princpiu aveti dreptate, dar nu trebuie sa ne grabim. Reconstructia unei echipe se face in cativa ani. Din fondul de jucatori care se ruleaza intr-o pauza competitionala nu raman decat maximum zece la suta. Uitati-va si dumneavoastra la lotul nostru! Ii las la o parte pe Iordache, Anghelini, Sames, Florin Marin, Iordanescu. Ei fac parte din generatia veche si nu vor mai putea prinde noua trupa. Treptat, se vor retrage. Singurul care ar mai putea-o face e Tudorel Stoica. Iar din urma cine vine? Va spun eu, daca sunt trei sau patru. Balint, Iovan, Majearu, poate Minea. Altii nu vad".
Pentru Ion Aurel datele problemei se cam schimbasera dupa prima discutie cu noul sef al sectiei de fotbal. In ciuda renumelui de om de fotbal, Alecsandrescu nu era totusi Mafalda. Nu putea sa falfaie bagheta magica peste capetele lui Udrica, Amarghioalei sau Fodor si sa-i transforme peste noapte in supervedete. Comandantul insa nu avea rabdare. Simtindu-l asa, dupa o perioada scurta "Sfinxul" isi muta punctul de sprijin catre ministrul Olteanu. Saltul peste o ierarhie avea sa genereze, mai tarziu, sciziunea. Alecsandrescu gandise traseul cel mai scurt. Asa ca, nu peste mult timp, ceru o intrevedere cu Olteanu.